Moldova: pandemia de cenzură
Ieri dimineață soțul a discutat cu rudele de la Briceni, raionul său de baștină. A constatat că e liniște. Liniștea aceea a țăranilor, care trăiesc într-o împăcare profundă cu ziua de azi, în timp ce au în minte planul agricol al unui an întreg. Pentru țăranul din Moldova în martie încep muncile agricole, căci el nu prea merge la supermarket, el își ia vitaminele, proteinele și carbohidrații din grădină și din ceea ce conservă în beci. Raionul Briceni ieri avea o cotă zero de infectați cu Covid19 și am vrea să rămână așa, mai ales că e unul dintre raioanele îmbătrânite, dar și îndepărtate de instituțiile medicale performante.
La Chișinău, însă, viața de carantină colcăia: pe de o parte numărul de infectați crește, pe de alta – crește numărul de dovezi că autoritățile ar masca situația reală privind numărul testelor, starea pacienților, volumul de mijloace disponibile în sistemul medical și starea medicilor și a asistenților în general. La 24 martie, seara târziu guvernarea a anunțat, fără explicații, că l-a demis pe directorul Spitalului Clinic Republican, cea mai mare instituție medicală din stat. A doua zi Ombudsmanul a anunțat că e vorba de o criză profundă în întreg sistemul: mulți angajați sunt atât de timorați de riscuri, de starea precară a sistemului medical, de lipsa de cele necesare, încât se pregătesc să abandoneze locul de muncă. Asta vorbește despre un eșec profund, vechi și greu de reparat al autorităților.
Între timp, guvernarea a decis să ia măsuri și mai drastice, însă nu tocmai din cele care ar asigura stoparea răspândirii virusului sau afluxul de mijloace și de măsuri pentru acoperirea crizelor din sistemul medical. Autoritățile au decis să lupte cu cei care critică guvernarea și să le închidă gura, fie medici, fie jurnaliști.
În timp ce președintele Igor Dodon a făcut declarații amenințătoare în adresa mass-mediei, generalizând prin acuzații de fake-news, miercuri, Consiliul Audiovizualului a emis o hotărâre destul de stranie, în care, sub pretextul grijii de bunăstarea informațională a telespectatorilor, solicită, prin 6 puncte, responsabilizarea televiziunilor pe timp de pandemie. Dar impunerea frazelor de genul ”unicele surse sigure, veridice, imparțiale și echilibrate fiind autorităţile publice competente din țară” au creat profunde nemulțumiri și frici din partea jurnaliștilor. Autoritățile R.Moldova nu au fost niciodată considerate ”veridice, imparțiale și echilibrate”, iar jurnaliștii de investigație, de fapt toți jurnaliștii, sunt obligați deontologic să pună la îndoială declarațiile guvernărilor corupte, netransparente, inclusiv pe timp de pandemie, sau mai ales pe timp de pandemie.
De două zile, pe străzile Chișinăului au ieșit câteva zeci de blindate (toate de care dispune Armata Națională), având instalate și arme. Iar Guvernul a intrat într-o ședință stranie, cu 40 de puncte, majoritatea dintre care nu vizează starea epidemiologică, ci colaborări obscure cu ”democrații”, cum ar fi Turkmenistan, China, Turcia. Ultimul punct al ședinței e denumit ”secret” și asta tocmai în ziua în care jurnaliștii sunt obligați să considere autoritățile ”sigure, veridice, imparțiale”.
Între timp, oamenii de rând își pun foarte multe întrebări. Carantina de aproape două săptămâni îi aduce pe mulți la starea secătuirii financiare. Moldova este cel mai sărac stat din Europa, iar asta înseamnă că avem tineri, vârstnici, bărbați, femei care nu au rezerve financiare și nu se pot întreține, dar nici nu au de unde primi ajutoare, deoarece Guvernul a anunțat de fapt că colectează bani pentru învingerea pandemiei.
Jumătate din raioane încă nu au oficial niciun caz de coronavirus. Majoritatea sunt în limitele de nord sau de sud. Țăranii din R. Moldova nu mai primesc tradiționalele remitențe din cauza pandemiei, ei trebuie să se încreadă doar în pământ, care le va oferi câte ceva pentru supraviețuire. Asta în cazul în care nu vor avea nevoie de teste și îngrijiri speciale de Covid19, centralizate la Chișinău.
