Kievul s-a mutat la Odesa

Venirea lui Saakaşvili la Odesa este o şansă nu doar pentru Ucraina… Chişinăul are, în sfârşit, după 23 de ani, la mai puţin de 200 de kilometri distanţă, în cel mai important centru administrtiv de la frontierele sale de est, un partener de dialog, cu care se poate înţelege. Saakaşvili nu este un străin pentru R. Moldova…

Şoc politic la Moscova, panică la Tiraspol. Numirea, pe 30 mai, a ex-preşedintelui georgian, Mihail Saakaşvili – un adversar declarat al Rusiei, în funcţia de guvernator al regiunii Odesa, a şocat mai multă lume şi a dat peste cap mai multe scenarii ruseşti, legate de războiul cu Ucraina, punând în alertă strategii ruşi, care aveau deja planuri bătute în cuie pentru această vară nu doar în privinţa Ucrainei, dar şi a R. Moldova. Ultimul scenariu, în acest sens, pe care-l scoteau ruşii acum două săptămâni în presă, presupunea ocuparea Odesei şi încorporarea ei într-o „regiujne comună cu R. Moldova, Găgăuzia, Taraclia şi Transnistria”. De altfel, nu e singurul plan de acest gen. Mai mulţi purtători de cuvânt ai Kremlinului au anunţat, cu diverse ocazii, mai ales după ocuparea Crimeii, tot felul de scenarii apocaliptice pentru R. Moldova, din care niciodată nu a lipsit Odesa. Rusia are nevoie de Odesa nu doar pentru a se război cu Ucraina. Rusia are nevoie de Odesa şi pentru a pune capăt războiului din 1992 cu R. Moldova, prin care şi-a dorit – dar aşa şi nu a reuşit, în cei 23 de ani de post-conflict, s-o readucă sub stăpânirea sa. Interesul Rusiei pentru Odesa este unul excepţional. Pe de o parte, Moscova vrea să lipsească Ucraina şi de cel de-al doilea şi cel mai mare port al ei la Marea Neagră, după căderea Crimeii şi Sevastopolului. De altfel, Odesa deţine locul 3 între porturile de la Marea Neagră după volumul de încărcături. Mai e şi importanţa geostrategică a Odesei. Dacă, în cazul Donbasului, Rusia are nevoie de Mariupol pentru a-şi croi o punte spre Crimeea, în cazul Odesei, nevoia Rusiei este de a-şi crea nu una, ci două punţi concomitent, pe uscat, una spre Transnistria, ceea ce i-ar asigura accesul liber şi necontrolat în estul R. Moldova, şi cea de-a doua – spre Bugeac. Intrarea Rusiei în Bugeac ar însemna revenirea Rusiei la Gurile Dunării, controlul asupra Dunării Inferioare şi ieşirea la graniţă directă cu NATO şi UE, iar pentru Chişinău căderea Odesei ar însemna un cuţit rusesc în spatele R. Moldova. Ne-am pomeni în prizonieratul Rusiei, ameninţaţi nu doar dinspre Transnistria, dar şi dinspre Bolgrad, aşa cum se întâmplase în 1990, când Rusia a provocat şi a sprijinit militar puciul de la Comrat. Mai departe, toate ar urma aşa după cum se întâmplase în 1991, în Transnistria, sau în 2014, la Doneţk şi Luhansk: comploturi locale împotriva puterii, destabilizarea R. Moldova în Bugeac şi la Nistru, organizarea unei lovituri „democratice” de stat şi preluarea controlului politic şi administrativ asupa R. Moldova. Asta trebuia să se întâmple în regiune în această vară, conform scenariilor Moscovei, apărute periodic în presă.

Numirea lui Saakaşvili în funcţia de guvernator al regiunii Odesa este prima şi deocamdată cea mai serioasă reacţie a Kievului la ameninţările constante ale Rusiei, legate de Odesa sau provocate de Rusia la Odesa. Lucururile în jurul Odesei fierb de mai multă vreme. Moscova, după căderea Crimeii şi insurecţia armată de la Doneţk şi Luhansk, a încercat în câteva rânduri să „arunce în aer” Odesa. Prima tentativă avea loc pe 2 mai 2014, dar fără succes. Confruntarea dintre simpatizanţii Maidanului şi opozanţii pro-ruşi s-a soldat, după unele date, cu zeci, după altele – cu sute de morţi şi dispăruţi. Timp de două zile, după tragedia de la Casa Sindicatelor, Ucraina a fost în doliu. Poroşenko personal a mers la Odesa şi a cerut autorităţilor şi serviciilor de specialitate să ia situaţia sub control. Deşi, ulterior, pe parcursul anului, nu au mai existat cazuri cu morţi şi răniţi, lucrurile nu s-au calmat. Pro-ruşii au intrat în ilegalitate, s-au organizat în structuri paramilitare şi au organizat o serie de atentate şi acte teroriste. Situaţia a fost la un pas de a ieşi de sub control la un an de la tragedia din 2 mai 2014, şi în data de 9 mai. La Odesa au fost mobilizate trupe suplimentare de securitate din afara Odesei. Faptul că preşedintele Poroşenko a mers pe 10 mai, încă o dată, la Odesa şi a cerut ordine în oraş arată că Odesa nu este în siguranţă. Pe 30 mai, Poroşenko revine la Odesa, dar de data asta cu un nou guvernator, pe care-l aducea din cadrul aparatului său de consilieri, ex-preşedintele georgian, M. Saakaşvili. Decizia lui Poroşenko a surprins mai multă lume şi a trezit sentimente contradictorii până şi în mediul partenerilor de guvernare a liderului ucrainean. Numirea lui Saakaşvili, care cu o zi înainte nici nu avea încă cetăţenia Ucrainei, într-o funcţie-cheie în cea mai strategică, la ziua de azi, regiune, a fost calificată drept o „ofensă la adresa clasei politice ucrainene” şi „lipsă de încredere”. Nu a mers mai departe nici liderul georgian Gheorghi Margvelaşvili, care s-a arătat stingherit de faptul că Saakaşvili ar fi renunţat la cetăţenia Georgiei, al cărei preşedinte a fost, ”în favoarea carierei”. Şi mai categorice au fost Moscova şi Tiraspolul, care au calificat venirea lui Saakaşvili la Odesa, drept o ”schimbare radicală a situaţiei geopolitice în regiune” şi o „ameninţare directă pentru rmn”. Prezent la Odesa, Poroşenko a declarat că aşteaptă de la Saakaşvili câteva lucruri esenţiale: „păstrarea suveranităţii, integrităţii teritoriale, independenţei, calmului în societate şi eradicarea corupţiei”. Din momentul în care Saakaşvili este declarat responsabil şi de asigurarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale, e clar că Odesa rămâne o zonă ameninţată de Rusia şi că Ucraina avea nevoie de o personalitate politică la Odesa, un pro-occidental convins, pentru care Odesa nu are de ales între Vest şi Est.

Venirea lui Saakaşvili la Odesa este un plus nu doar pentru Ucraina. Chişinăul are, în sfârşit, după 23 de ani, la mai puţin de 200 de kilometri distanţă, în cel mai important centru administrativ de la frontierele sale de est, un partener de dialog pe care poate conta şi cu care se poate înţelege. Saakaşvili nu este un străin pentru R. Moldova, la fel ca şi pentru Ucraina. Saakaşvili trebuie tratat ca o şansă în plus la libertate. Kievul, pentru R. Moldova, s-a mutat la Odesa. La treabă.