Ispita și Spărgătorul
Ieri, la Chișinău, un public numeros a asistat la cel puțin două spectacole, afișele cărora erau expuse în fața Operei Naționale: „Ispita” și „Spărgătorul”. Afișele conțineau și desfășurătoare ale spectacolelor, dar, de la distanță, a fost greu de descifrat sumarul și distribuția acestora.
În schimb, lumea a putut urmări alți actori, niște presupuși actori politici, care au ieșit pe rând pe platou și au vorbit în fața mulțimii despre importanța acestei zile, dar mai ales despre viața de care cetățenii R. Moldova vor avea parte începând cu 14 ianuarie, prima zi a Anului Nou pe stil vechi.
Deși e ianuarie, „eroul zilei” a ieșit în scenă la costum, fără cravată, încercând să demonstreze cât de deschis și necomplexat este. Nu cred să-i fi fost frig, pentru că totul fierbea în viața sa pe care promitea să o dedice, de acum încolo, stabilității Moldovei. Și-apoi, cât face căldura celor prezenți. „Nici eu nu m-am aşteptat să veniţi într-un număr atât de mare”, spunea candidatul, explicând că a venit cu colegii săi, „pentru că noi suntem puternici în echipă”. Este adevărat, oricât de firav ai fi, te simți imediat puternic alături de un Constantin Țuțu.
Anunțul despre majoritatea parlamentară, pe care PD ar fi reușit să o constituie în Parlament, a rămas aproape neobservat pe fundalul avertismentului că această majoritate „va susţine de azi înainte doar acea guvernare proeuropeană care va aduce în casele noastre linişte, ordine, stabilitate şi bunăstare”. Zicea, ieri, candidatul PD că nu va mai fi susținută vreo guvernare care doar se acoperă cu lozinci proeuropene. Care, domnule, a fost guvernarea „fățarnică”, dacă nu cea din care chiar PD făcea parte?
Totodată, candidatul PD la fotoliul de premier le-a promis celor mulți, adunați la spectacolele „Ispita” și „Spărgătorul”, că se va preocupa de oamenii care „ne reprezintă, de acea majoritate a cetăţenilor pe care o vedem aici. Voi sunteţi vocea poporului, a acelei majorităţi a oamenilor care speră ca în ţara asta să se schimbe ceva”. Au fost și aplauze, și felicitări, și buchete de melodii patriotice – un adevărat spectacol de teatru liric. Candidatul nu a spus, însă, ce ar face cu alți cetățeni, care, bunăoară, erau adunați în PMAN sau care au decis că nu mai pot asista la spectacole politice.
Sigur, în vreun safeu de la PD, rămâne depozitat „programul de guvernare” al candidatului. De ce nu ar fi făcut public, ca oamenii să înțeleagă cum anume ar combate corupția, ar asigura drepturile și libertățile oamenilor și ar garanta reformarea justiției.
În scurt timp, oamenii au plecat pe la casele lor. O parte dintre ei, care au reușit să mănânce și să închine un pahar, din bănuții oferiți de conducătorii de partid, s-au cuibărit în paturile reci, încercând să viseze la cele promise de candidat. Alții, care au flămânzit mai devreme, cotrobăiesc prin cratițe, poate cumva găsesc ceva… Ultimii încă nu au ajuns pe la casele lor, deoarece autocarele „ocazionale” care i-au adus la Chișinău au uitat de ei și au plecat mai devreme decât candidatul și-a rostit promițătorul mesaj.
Spre seară, la auzul veștii că șeful statului a respins candidatura premierului, desemnată de PD, mai mulți participanți din PMAN s-au avântat într-o horă, uitând, probabil, că Regele Șoarecilor (cel din baletul „Spărgătorul”) e greu de învins.
De altfel, aseară, la Tatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu”, s-a jucat celebrul balet „Spărgătorul de nuci” – o miraculoasă poveste de Crăciun în care Regele Șoarecilor și armata sa sunt răpuși de invincibilul Prinț. Lupta, însă, a fost una crâncenă, iar victoria, până la urmă, părea una doar de poveste.
