În așteptarea unui transplant de inimă
De 10 ani nu-l mai văzusem. De când realizasem un interviu, într-un salon de spital al Secției de Cardiologie, au trecut exact 10 ani. Am mai comunicat telefonic, ultima dată – în ajunul zilei de 5 mai, când ne-am înțeles să ne vedem la Chișinău, unde planifica să vină după o lungă pauză, pentru a realiza un interviu. În dimineața zilei de 5 mai, când l-am contactat ca să stabilim detalii, mi-a spus că, probabil, nu va mai ajunge, pentru că a fost reținut la pretinsul post vamal din s.Lunga, Dubăsari, teritoriu controlat de administrația de facto de la Tiraspol. „Din cauza COVID, nu am mai ieșit din sat de vreun an, dar se vede că nici acum nu vom ajunge la Chișinău”, ne-a spus combatantul. Vorbea greu, avea respirația dificilă… Mă gândisem atunci că, iată, unui veteran care a luptat cu arma în mâini pentru Independența acestui stat nu-i ajunge aer de respirat în țara sa.
La 5 mai, Valeriu Mițul nu era la prima sa reținere de către forțele separatiste de la așa-zisa frontieră transnistreană. A avut mereu probleme atunci când încerca să ajungă la Chișinău. Era prea vizibil, prea sonor, prea deschis, prea curajos, prea neînfricat și din aceste motive devenise de temut pentru autoritățile autoproclamate. În ultimul timp, nu mai avea frică de nimic, nici chiar de moarte… De ce i-ar fi permis să plece liber peste Nistru, dacă, ajungând la Chișinău, va denunța, iarăși, acțiunile lor brutale? Va acorda interviuri, va face declarații pentru presă, va sesiza instituțiile străine. Nu că autoritățile separatiste și-ar face mari probleme din toate astea, dar, oricum, nicio plăcere să tot auzi vorbe rele în adresa ta…
În 2011, când l-am cunoscut cu prilejul acelui interviu, întitulat, de altfel, „Corjova în arest la domiciliu”, era proaspăt eliberat din detenție provizorie, fiind ridicat direct din Biserica din sat și încarcerat de regimul lui Igor Smirnov. Atunci inima i-a dat de știre că nu e piatră. Au urmat câteva intervenții chirurgicale pe cord, după care medicii constataseră că singura salvare pentru el ar fi un transplant de inimă. Nu a mai ajuns să primească o altă inimă, mai sănătoasă și mai puternică decât a sa.
Și la Tiraspol, și la Chișinău s-au schimbat mai multe regimuri, dar inima sa așa și nu putea scăpa de durere și de chinuri.
Chiar și în aceste condiții, a scris zilnic despre problemele cu care se confruntă cetățenii din stânga Nistrului. A pledat insistent, a scris mult, mai puțini au văzut și au auzit…
„Omul nu are posibilitatea să facă tuturor bine, dar are posibilitatea de a nu face rău nimănui. Expresia însă nu se atribuie reprezentanților socialiștilor în CEC, domnilor Lebedinski și Filipov. Pe perioada mandatului lor, socialiștii nu și-au bătut capul de dreptul la vot al corjovenilor, ca să le faciliteze posibilitatea constituțională de a vota pe teritoriul comunei, iar acum, când Dodon a fost detronat, toți din toate instituțiile supuse socialiștilor (în special, CEC și Biroul pentru Reintegrare) brusc și-au început a bate capul de corjoveni și, în general, de cetățenii din stânga Nistrului și de dreptul acestora la vot”, scria Valeriu Mițul în ajunul ultimelor alegeri.
De curajul său au avut nevoie familia, consătenii, prietenii săi, mai puțin autoritățile acestui stat pentru care el a luptat sacrificându-și cei mai frumoși ani din viață.
Pe 2 octombrie, inima sa a încetat să mai aștepte un transplant. Valeriu Mițul s-a stins din viață. Pe parcursul zilei funeraliilor, pe la punctele de trecere ale așa-zisei frontiere transnistrene, „grănicerii” au continuat același spectacol pe care l-au susținut pe parcursul vieții combatantului Mițul. De astă dată, victime au fost colegii săi de suferință – Dorel Roșca, Chiril Moțpan și Constantin Covrig, care au fost opriți și cercetați la punctul de control, Dorel Roșca fiind reținut sub pretextul că ar fi fost dat „în căutare” de către MGB-ul local pentru distribuirea materialelor electorale în campania pentru alegerile prezidențiale din noiembrie 2020. Pliantele erau destinate locuitorilor din stânga Nistrului, aceștia fiind informați despre riscurile transportării organizate, despre coruperea alegătorilor, dar și despre răspândirea COVID-19.
După șase ore de interogatoriu, Dorel Roșca a fost eliberat, pentru a fi cercetat în stare de libertate, dar așa și nu a mai ajuns la funeraliile lui Valeriu Mițul.
