Editorial Regimul neinvincibil din „Evul Mediu”
Acum câteva zile, cinci dintre cele opt școli cu studiere în limba română din regiunea transnistreană au fost vizitate de inspectori de la Chișinău și Tiraspol. O activitate de rutină, organizată în ajunul unui nou an de studii. Inspectorii au analizat starea clădirilor închiriate de la regimul separatist pentru funcționarea acestor școli, au făcut constatări despre starea drumurilor care duc copiii la carte, au căutat să vadă cum sunt sălile de sport sau blocurile alimentare. Potrivit inspectorilor, ar exista mai multe „îngrijorări referitoare la buna desfășurare a procesului educațional”.
Aceștia, bunăoară, au constatat că Gimnaziul din satul Roghi activează într-o zonă de risc, cauzată de posibile alunecări de teren, că la Liceul din Tiraspol lipsesc condițiile pentru desfășurarea orelor de sport sau că spre unele instituții drumurile sunt greu de străbătut. „Cu toate acestea, urmare a evaluărilor nivelului de respectare a cerințelor sanitaro-epidemiologice în vigoare și a regulilor de protecție antiincendiară, experții de profil de pe ambele maluri au constatat că gimnaziile și liceele date sunt pregătite pentru reluarea procesului educațional în anul de studii 2023-2024”, se spune într-un comunicat oficial de presă. Deci, chiar dacă vreun pod din vreo clasă riscă să se prăbușească, chiar dacă elevii de prin sate ajung tot mai greu, pe drumuri impracticabile, la singurele școli cu studiere în limba română din zona lor, chiar dacă autoritățile separatiste îi tratează pe profesorii, elevii și părinții acestor școli ca pe niște cetățeni ostili, supunându-i, pe parcursul a peste trei decenii, diferitor riscuri, așa cum cerințele sanitaro-epidemiologice și normele antiincendiare sunt respectate, gimnaziile și liceele de acolo pot fi considerate „pregătite pentru reluarea procesului educațional”.
Pedagogii celor opt școli cu predare în limba română din stânga Nistrului spun că în ultimul timp, numărul copiilor care vor să învețe în aceste instituții crește, deși accesul spre ele deseori e problematic, iar atmosfera generală din regiune rămâne plină de riscuri. „Nu e liniște, e tăcere, iar în urma tăcerii regimului separatist, te poți aștepta la orice”, spun pedagogii, mulți dintre care, pe parcursul anilor, s-au confruntat cu numeroase nevoi și restricții impuse de autoritățile autoproclamate de la Tiraspol.
Din anul 1992, când la Nistru s-au dus lupte pentru păstrarea integrității R. Moldova, cele câteva școli cu studiere în limba română au devenit ostaticele unui regim înarmat până în dinți de Federația Rusă, pedagogii, copiii și părinții fiind periodic supuși diferitor amenințări și riscuri. Orice eveniment școlar, orice intenție de a extinde numărul de elevi care vor să studieze în limba română, s-a soldat cu disponibilizări, arestări, maltratări.
În 1996, directorul școlii din Slobozia, care a susținut intențiile părinților ca elevii să studieze în grafie latină, a fost concediat și expulzat din regiunea transnistreană. În 1999, un profesor de la Colegiul Pedagogic din Bender a fost concediat, pentru că promova grafia latină în instituția sa. În 1996, administrația separatistă de la Grigoriopol a trimis mercenari cazaci pentru a stopa activitatea singurei școli cu studiere în limba română din localitate. Tot în 1996, la doar o lună de la începutul anului școlar, trei profesori de la această școală au fost arestați și escortați la Tiraspol. Detenția lor a durat cinci zile și doar datorită unor presiuni internaționale, profesorii au fost eliberați. În 2004, în perioada vacanței de vară, autoritățile separatiste au închis 4 din cele 6 școli cu studiere în limba română, acțiunile abuzive afectând 3400 de elevi. Cei care au opus rezistență protestând împotriva acelor decizii, au fost arestați. Pe parcursul lunilor iulie-august 2004, părinții, pedagogii și elevii au stat de pază non-stop pentru a-și proteja școlile. Acuzațiile principale ale separatiștilor erau cele, potrivit cărora, aceste instituții nu respectă legislația transnistreană care obligă ca în școli să se studieze doar în grafie chirilică. Argumentul unei oarecare Elena Bomeșko, pretinsă ministră a Educației la Tiraspol, era că în Evul Mediu limba română folosea alfabetul chirilic. La Tiraspol, revenirea în Evul Mediu continuă. După îndelungi confruntări, școlile au fost redeschise, doar că având statut de instituții private, fiind lipsite de fondurile alocate de către autoritățile transnistrene. Profesorii rămân ținte ale regimului separatist, iar părinții copiilor înscriși în aceste școli sunt persecutați, ei fiind nevoiți să-și caute un loc de muncă în dreapta Nistrului sau să plece peste hotare, lăsându-și copiii pe seama rudelor.
Șirul abuzurilor comise de autoritățile separatiste asupra școlilor cu studiere în limba română din stânga Nistrului pare a fi unul nesfârșit. În aceste condiții, ați auzit cumva, cândva ca cei care comit aceste nedreptăți să fie trași la răspundere de autoritățile constituționale ale R. Moldova? Nu, astfel de cazuri nu au fost înregistrate pe parcursul celor peste trei decenii de perpetuare a conflictului. Sigur, și din acest motiv, tăcerea ce se aude în fiecare ajun de an școlar în stânga Nistrului, nu înseamnă nici liniște, nici pace, mai degrabă fiind o nouă amenințare din direcția unui regim nerecunoscut, dar, deocamdată, neinvincibil.
