EDITORIAL Ce a vrut să spună finul lui Adrian Nichifor
Pe 25 noiembrie, Procuratura Generală (PG) a anunțat printr-un comunicat că va relua urmărirea penală pe dosarul evenimentelor din 7 aprilie 2009 și că de instrumentarea dosarului se va ocupa Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale (PCCOCS).
Decizia vine după ce unul dintre finii lui Adrian Nichifor, condamnat la 17 ani de privațiune de liberate pentru omor, a făcut câteva declarații surprinzătoare la un post TV, amintind că, la 12 aprilie 2009, casa nașului său de cununie ar fi fost plină de arme și muniții, despre care acesta ar fi susținut că urmau să fie utilizate în timpul evenimentelor din 7 aprilie, fără a preciza cine ar fi fost ținta. De altfel, ceva mai târziu, pasiunea lui Nichifor pentru arme i-a și jucat festa, ajungând la închisoarea de la Cricova anume pentru că, ziua în amiaza mare, a tras rafale de armă în Iurie Pârlici, fratele fostului comisar al poliției din Nisporeni.
Deci, după acea declarație a finului lui Nichifor, procurorii au anunțat că, în prealabil, ar fi verificat autenticitatea informației comunicate și au decis reluarea urmăririi penale, mai ales că și deputatul Lilian Carp a depus o sesizare în acest sens. Apropo, nu am văzut ca cineva să facă vreo paralelă dintre dezvăluirile finului lui Nichifor și cererea acestuia privind eliberarea condiționată din închisoare, care urmează să fie examinată în curând la Curtea de Apel. O fi având sau nu ceva în comun?
Dar, să revenim la decizia PG de a relua urmărirea penală a crimelor comise la 7 aprilie 2009. Au trecut 12 ani de atunci, perioadă în care fiecare victimă a acelor evenimente a luptat cum a putut pentru dreptate și pentru reabilitare. Între timp, statul a plătit despăgubiri de circa cinci milioane de lei, din cauza inacțiunilor organelor de drept în dosarele evenimentelor din 7 și 8 aprilie 2009. În urma deciziilor Curții Europene a Drepturilor Omului (CtEDO), R. Moldova a fost condamnată în 9 cauze. În alte 12 şi-a recunoscut vina, iar pe rolul CtEDO se mai află și alte cereri, acest fapt însemnând că statul va mai trebui să achite despăgubiri pentru faptul că instituțiile de anchetă și de drept au trișat investigarea și examinarea dosarelor victimelor măcelului din 7 aprilie 2009.
Presa a comunicat exact despre decizia Procuraturii, dar nu am găsit nicio declarație a victimelor acelor evenimente. De ce o fi tăcând acestea? Nu cumva pentru că înțeleg perfect că ar putea urma trișarea altor acțiuni, procurorii încercând, într-un fel, să-și manifeste docilitatea și loialitatea față de actuala guvernare, un reprezentant al căreia a și sesizat principala instituție de anchetă că tot ce e legat de 7 aprilie 2009 ar trebui investigat din nou.
Cine se va ocupa de investigații? Poate chiar cei care, până nu demult, au mușamalizat aceste dosare? Majoritatea dețin în continuare funcții importante și nimeni nu ne poate garanta că aceștia vor vedea altfel lucrurile.
Dacă se vrea cu adevărat investigarea acelor evenimente, în condițiile în care au fost distruse probe și mărturii, mai multe anchete ar trebui să se desfășoare simultan. S-a ocupat cineva, la modul serios, de anchetarea anchetatorilor care au mușamalizat dosarele tinerilor „judecați” clandestin, într-o noapte, în comisariatele de poliție?
Dar de activitatea celor care, timp de 12 ani, au simulat că investighează „7 aprilie”, nefiind condamnat niciun demnitar dintre cei care au fost implicați în evenimente? De fapt, a rămas un singur nume al unui fost demnitar, care ar putea fi condamnat în vreun fel după 12 ani de la evenimente – Iacob Gumeniță, pe atunci vicecomisar de Chișinău. Ministrul de Interne, viceminiștrii, directorul SIS, procurorul general, alți demnitari înalți au fost scoși basma curată, doar un ex-vicecomisar mai e pe rol, așa, în bătaia vântului. Ceilalți, care au fost cercetați, cum ar fi ex-ministrul Gheorghe Papuc, au plecat din R. Moldova sau și-au făcut carieră politică, bunăoară Petru Corduneanu. Și ex-viceministrul Vladimir Botnari a avut o tentativă de a accede în politica mare, a eșuat, dar acum e bine, mersi, având afaceri inclusiv în stânga Nistrului. Gumeniță? Acesta e cu grave probleme de sănătate, de asta, probabil, îl mai poartă prin instanțe, în realitate, toți știind că nu-l mai paște vreun pericol. El a devenit un fel de mostră a injustiției, un simbol, o amintire injustă despre cum au fost investigate și judecate dosarele 7 aprilie.
