6 aprilie – un test pierdut de guvern
La noi ca la nimeni. Adoptăm legi și nu ținem cont de ele, emitem hotărâri și nu le respectăm, formulăm recomandări și trecem pod peste dânsele… Și tot așa. Indiferent de costurile nesăbuinței noastre.
Săptămâna trecută, guvernul a trimis bugetarii în vacanță pentru 7 zile și i-a obligat, sub amenințarea unor sancțiuni administrative severe, să nu iasă din case („Stați acasă”), pentru a diminua riscurile de răspândire a coronavirusului. S-a făcut la decizia Comisiei Naționale pentru Situații Excepționale (CNSE). Dacă-i criză, e criză. Urma ca, la sfârșit de săptămână, Comisia să evalueze situația pandemică și, în dependență de asta, să decidă prelungirea vacanței ori sistarea ei.
De când cu criza pandemică, „statul acasă” nu e o chestie aplicată doar în R. Moldova. Este o directivă generală a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), adresată tuturor statelor în care lumea nu are alte soluții de a se proteja de agresivitatea COVID-ului, decât prin izolare. La sfârșitul săptămânii, Centrul Unic de Comandă pentru situații de urgență anunța că situația pandemică în republică se complică și vacanța ar urma să fie prelungită cu cel puțin două săptămâni, dar decizia, în ultimă instanță, trebuie să vină din partea Comisiei pentru Situații Excepționale. Un îndemn, în acest sens, a urmat și din partea opoziției parlamentare, care i-a cerut Comisiei să anunțe un nou termen de vacanță, iar bugetarilor – să rămână acasă, după ce 32 de municipii și raioane, din cele 35, au fost afectate de coronavirus. „Stați acasă…Ar fi o crimă ca lumea să fie scoasă, în aceste condiții, la muncă”, au declarat, pe rând, mai mulți deputați de la ACUM. CNSE, însă, s-a făcut că are vată în urechi. Premierul Chicu, care este și președintele CNSE, nu a convocat Comisia nici sâmbătă, nici duminică, deși știe, cu siguranță, că în situații de urgență nu există zile de sâmbătă, de duminică ori de sărbătoare și nici oră de zi sau noapte. În situațiile de criză e ca pe front și premierul era obligat să acționeze respectiv. Nu a făcut-o. Și nici nu a spus de ce. Până la urmă, nu asta contează cel mai mult. Contează că șeful guvernului a gafat atunci când, contrar regimului stării de urgență, a cerut ca lumea să revină de luni (6 aprilie) la locurile de muncă. Era cazul? S-au epuizat riscurile crizei pandemice? A cedat COVID-ul? Nu mai e la fel de ofensiv, ca acum o săptămână, când același prim-ministru Chicu ne avertiza că, dacă nu vom respecta condițiile de autoizolare, riscăm să murim și să murim foarte mulți. Ajunsese R. Moldova mai în siguranță? Evident, nu. Situația, dimpotrivă, se agravase. Ce spun comunicatele Ministerului Sănătății? Dacă pe 30 martie, aveam testate pozitiv (infectate) 263 de persoane (59 cazuri de import și 204 – cu transmitere locală), 60 dintre care erau pacienți din rândul personalului medical, timp de o săptămână, numărul persoanelor infectate s-a ridicat la 864 (106 import și 758 – infectare locală), cota personalului medical infectat ajungând la 240, a polițiștilor – la 23, iar orașele Soroca, Ștefan Vodă și 3 localități sătești au intrat în carantină. Deci, nu era mai bine.
Ce a urmat luni, după ce guvernul le-a cerut bugetarilor să iasă la lucru, nu e greu să ne imaginăm. La Chișinău, Primăria a scos pe rute tot transportul urban disponibil (troleibuze și autobuze), plus microbuzele de rută. În primele ore ale dimineții, lumea a dat buluc în stradă, stațiile s-au umplut de oameni, transportul public – la fel. În goană să prindă un loc în transport, lumea a uitat de măști, de mănuși, de strănut, de „distanța socială” și de alte măsuri de protecție, impuse cu o săptămână în urmă de CNSE. Câteva ore mai târziu (12.00), convocată în ședință, Comisia pentru Situații Excepționale a decis ca chiar de a doua zi bugetarii să fie reîntorși în vacanță pentru 10 zile (de pe 7 până pe 17 aprilie), iar în caz de necesitate vacanța să fie prelungită până pe 27 aprilie. Decizia CNSE (atenție!) a fost luată „la propunerea OMS și a Ministerului Sănătății”, a anunțat Ion Chicu. Întrebare: ce i-a încurcat CNSE să facă acest lucru vineri, sâmbătă sau duminică până ca guvernul să scoată lumea din case și s-o supună unor noi riscuri majore de infectare? Răspunsul e la vedere: pentru asta Comisia pentru Situații Excepționale trebuie să fie una NAȚIONALĂ, și nu una personală a lui Dodon, care să-i facă interesele electorale. Iar asta ar însemna o implicare în activitatea CNSE și a altor forțe decât cele controlate de putere. La începutul acestei săptămâni, Igor Dodon cerea moratoriu asupra oricăror altor subiecte decât pandemia și făcea apel la solidaritate socială. E bine spus, corect, numai că, la modul practic, în gestionarea crizei președintele nu vrea implicarea nimănui, din afara „cârdului”. Indiferent dacă e gestionată bine sau nu. Indiferent dacă lumea moare sau nu. Aici e problema. Și greșeala președintelui.
Ceea ce s-a întâmplat luni e, puțin spus, o gafă. Guvernul (cu excepția dnei ministră Dumbrăveanu) trebuie sancționat, așa cum a fost sancționată mai multă lume – persoane fizice și juridice, pentru încălcarea regimului stării excepționale. Dar mă gândesc că dacă și va fi, ce schimbă asta? „Trenul” s-a dus.
Ce va urma? Care vor fi consecințele acestei „zile de muncă” din 6 aprilie? Costurile? Greu de spus, dar, cu siguranță, vor fi mult mai mari decât câștigurile. Într-o săptămână, cel mult două, vom avea răspunsurile. De miercuri am trecut de „linia roșie”, am intrat în faza cea mai grea a pandemiei, faza a 4-a, perioada de foc”. Am trecut deja de o mie de infectați (1056). Va fi greu pentru toți. Și pentru guvern, și pentru populație, dar cel mai mult pentru cei din sănătate. Prognozele OMS pentru R. Moldova sunt de 28.000 de îmbolnăviri. E prea mult pentru un sistem medical care nu a fost pregătit, care se reorganizează din mers pentru a face față unei situații pandemice severe și în care nici medicii nu sunt în siguranță. Cum ne salvăm? Prin Rugăciune, mai întâi. Și apoi prin spitale și doctori.
