Cum au motivat judecătorii Pleşca, Melinteanu şi Iordan condamnările lui Gheorghe Papuc şi Vladimir Botnari

Favorizarea Partidului Comuniştilor din R. Moldova (PCRM) a fost fatală pentru Gheorghe Papuc, fost ministru de Interne în perioada guvernării comuniste, or, pedeapsa aplicată acestuia în dosarul arendării unor încăperi şi a unui automobil de către Ministerul Afacerilor Interne (MAI) în favoarea partidului lui Voronin a cântărit decisiv în stabilirea pedepsei finale pentru ex-ministru, condamnat la patru ani de închisoare cu executare.

Pe 19 februarie 2015, completul de judecători ai Curţii de Apel (CA) Chişinău, format din Ion Pleşca, Iurie Melinteanu şi Iurie Iordan, a emis hotărârea motivată, adoptată în ianuarie, prin care Gheorghe Papuc şi Vladimir Botnari, fost ministru de Interne şi, respectiv, fost comisar general de Chişinău în timpul evenimentelor din aprilie 2009, au fost condamnaţi la patru ani de închisoare cu executare, şi, respectiv, doi ani cu suspendare. Motivarea expusă de cei trei magistraţi se întinde pe 55 de pagini şi se bazează, în special, pe declaraţiile mai multor martori, printre care, Valentin Zubic şi Ghenadie Cosovan, ex-viceminiştri de Interne, sau Alexandr Bannicov, deputat PCRM.

Papuc, la puşcărie „din cauza” PCRM

Deşi în ultima perioadă s-a vorbit despre faptul că Gheorghe Papuc a fost condamnat în dosarul 7 aprilie 2009, din motivarea judecătorilor constatăm că Papuc s-a ales cu cea mai mare pedeapsă într-un alt dosar, cel în care a fost învinuit de faptul că a oferit încăperi şi un automobil pentru PCRM, plătindu-le din conturile MAI. Astfel, în acest dosar, Papuc s-a ales cu trei ani de închisoare, în timp ce în dosarul 7 aprilie, cu alţi doi ani de închisoare cu executare. Prin cumul, i-a fost stabilită pedeapsa de 4 ani de închisoare. Botnari, la fel ca şi Papuc, a fost condamnat la doi ani de închisoare cu executare în dosarul 7 aprilie, dar pentru că nu avea antecedente penale sau un alt dosar, aşa cum a avut Papuc, magistraţii i-au suspendat executarea pedepsei. Dacă Gheorghe Papuc nu era implicat în dosarul cu darea în arendă a imobilelor către PCRM, instanţa ar fi suspendat, probabil, executarea pedepsei şi în cazul său.

„Semnarea contractelor de arendă a încăperilor nelocuibile a avut loc la iniţiativa ex-ministrului Afacerilor Interne, Gh. Papuc, deşi ultimul conştientiza lipsa de necesitate a unor astfel de încăperi pentru desfăşurarea lucrului operativ, acesta fiind doar un pretext de voalare a intenţiei sale de transmitere a acestor încăperi reprezentanţilor filialei Botanica a PCRM”, motivează judecătorii. Ei au ajuns la concluzia că Papuc a acţionat în acest mod „urmărind scopul promovării sale în carieră, acţionând şi folosind intenţionat situaţia de serviciu în alte interese personale, exprimate prin dorinţa de a se menţine în funcţie şi de a favoriza activitatea PCRM, aflat la guvernare în perioada 2001-2009”.

„Intervenţie haotică. Necoordonarea activităţilor comune”

Referitor la evenimentele din 7 aprilie 2009, cei trei judecători de la CA Chişinău au decis că ambii ex-oficiali se fac vinovaţi de cele întâmplate atunci. Prima instanţă a motivat achitarea celor doi prin faptul că, în timpul dezordinilor în masă, urma să fie pus în aplicare un ordin al MAI din 9 februarie 2009, prin care responsabil de orice operaţiune era Valentin Zubic, numit şeful statului major. Pleşca, Melinteanu şi Iordan scriu că, într-adevăr, în timpul protestelor din aprilie 2009, a fost pus în practică acel ordin şi că „în dimineaţa zilei menţionate, subdiviziunile MAI au primit indicaţii de a mobiliza efectivul, în număr necesar conform acelui Ordin, a se echipa şi deplasa la obiectele unde, conform Ordinului menţionat, urmau să-şi exercite atribuţiile. Dar, toate aceste acţiuni au fost întreprinse cu întârziere, deoarece protestatarii deja se deplasaseră spre sediile Preşedinţiei şi Parlamentului, unde la puţin timp au rupt cordonul format din colaboratorii Regimentului SCUT, care erau puţini la număr ,şi s-au apropiat violent de sedii. Faptul că, iniţial, acţiunile protestatarilor, contrare Legii RM „privind întrunirile”, nu au fost curmate a generat în continuare altercaţii între reprezentanţii forţelor de ordine cu protestatarii, care au trecut în dezordini în masă”, se spune în hotărâre.

Judecătorii mai scriu că Papuc ar fi responsabil şi de faptul că, înainte de 7 aprilie 2009, „nu se lucra atât de intens în direcţiile de activitate ale organelor de Interne şi se atrăgea atenţie mai mare campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din 05 aprilie 2009. Faptul că sediul Parlamentului a fost cel mai mult afectat ca rezultat al dezordinilor în masă din 7 aprilie s-a datorat neglijenţei lui Papuc, care a ordonat, fără a verifica situaţia, evacuarea efectivului BPDS „Fulger” din sediu, care se afla sub control. În această ordine de idei, se impune a menţiona că Gh. Papuc, în calitatea sa de ministru al MAI, a dat ordine care substituiau în esenţă Ordinul din 9 februarie 2009 şi predominau asupra acestuia, astfel încât Statul Major Operativ, care urma să activeze conform ordinului menţionat, nu a putut activa la justa valoare. În consecinţă, forţele MAI au manifestat o manevrare redusă, dislocare, redislocare, intervenţie haotică şi necoordonarea activităţilor comune. Ordinele şi indicaţiile se dădeau de către oricare conducător, numai nu de către persoanele responsabile conform Ordinului MAI din 9 februarie”, se spune în hotărâre.

Botnari, declarat responsabil pentru tortura din comisariate

Vladimir Botnari a fost pedepsit, inclusiv cu retragerea gradului de general, primit după evenimentele din aprilie 2009, pentru faptul că „prin indicaţia sa verbală i-a ordonat comisarului adjunct pe lucru operativ de la CGP Chişinău, Cojocari Oleg, să se deplaseze împreună cu efectivul în PMAN fără a asigura îndeplinirea efectivă de către o altă persoană a obligaţiilor de responsabil pe CGP Chişinău şi fără a prelua personal aceste atribuţii. În urma acestor acţiuni, comisarul general de poliţie Chişinău, Vladimir Botnari, nu a asigurat efectuarea unui control eficient al activităţii subalternilor şi, în consecinţă, au fost admise încălcări flagrante ale art. 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale”. Judecătorii s-au referit la faptul că, în urma (in)acţiunilor acestuia, în jur de 91 de persoane au fost supuse „acţiunilor de tortură, manifestate prin aplicarea violenţei fizice şi psihice de către colaboratorii de poliţie, victimelor cauzându-li-se diverse leziuni corporale, caracteristice mecanismului de maltratare indicat de aceştia.

Lui Botnari i se mai încriminează că, deşi existau informaţii publice despre organizarea unor acţiuni de amploare, preconizate pentru 07.04.2009, nu a întreprins măsuri prompte şi eficiente de asigurare şi menţinere a ordinii publice în Chişinău, în special, de prevenire şi curmare a acţiunilor cu caracter violent, de lichidare din start a focarelor de declanşare a dezordinilor în masă, în urma cărui fapt situaţia din centrul Chişinăului a ieşit de sub controlul forţelor de ordine, degenerând în dezordini în masă. Tot el, cunoscând cu certitudine faptul declanşării în Chişinău, de către forţele de ordine, a operaţiunii de reţinere a persoanelor ca urmare a evenimentelor din 7 aprilie 2009, nu a întreprins măsuri oportune şi eficiente pentru a exclude reţinerea neîntemeiată a persoanelor, precum şi pentru excluderea aplicării nejustificate de către colaboratorii organelor de Interne a violenţei fizice şi psihice în privinţa persoanelor reţinute”, motivează Ion Pleşca, Iurie Melinteanu şi Iurie Iordan.