R. Moldova – țară agrară, dar cu fructe și legume din Turcia, România, Albania, Belarus sau… Rusia. De ce avem puține produse autohtone în piețe și pe rafturile magazinelor?
Roșii din Turcia, castraveți din Albania, cartofi din Belarus, vinete din Spania, pere din Țările de Jos, struguri din Chile sau Brazilia. Deși R. Moldova este considerată o țară agrară, iar agricultura este adesea văzută drept principala ramură economică a țării, la mijlocul primăverii, majoritatea fructelor și legumelor de pe rafturile piețelor și magazinelor locale provin, în mare parte, din import.
La sfârșitul lunii aprilie, chiar și la Piața Centrală din Chișinău, unde oamenii merg în căutarea produselor proaspete și autohtone, majoritatea fructelor și legumelor erau de import. Vânzătorii și experții explică acest fenomen prin factorul sezonier, în timp ce reprezentantul Ministerului Agriculturii constată că cea mai mare problemă cu care se confruntă producătorii locali este lipsa coordonării între ei, „pentru că ies toți în același timp pe piață, mai ales la legume”. El remarcă și faptul că, în extrasezon, competitivitatea este ridicată, iar producătorii autohtoni nu pot concura cu producția mult mai ieftină din alte țări, unde condițiile climatice sunt mai favorabile.
ZdG, în vizită la Piața Centrală: „Rusia, unde ați văzut moldovenești?”
În timpul unei vizite la Piața Centrală din Chișinău pentru a discuta cu vânzătorii despre originea produselor pe care le vând, cei mai mulți au declarat că marfa este importată, doar câțiva menționând localități din R. Moldova, precum Ialoveni, Dubăsari sau Hîncești.
Cea mai frecvent menționată țară de origine a fost Turcia, în special pentru roșii, fapt confirmat și de cifre. Printre alte state indicate de vânzători se numără Grecia, Albania, Belarus sau chiar Rusia.
„Acum sunt doar din Turcia”, a răspuns un vânzător, întrebat de unde sunt roșiile.
„Rusia, unde ați văzut moldovenești?” a răspuns o altă vânzătoare când am întrebat-o despre originea cartofilor pe care îi vinde.
„(Roșiile, n.r.) din Albania. (Castraveții, n.r.) de-ai noștri, din seră”, a declarat o femeie despre legumele pe care le vinde.
Într-un supermarket din rețeaua de magazine „Linella”, care este cel mai mare lanț de magazine la nivel național, deținut de compania „Moldretail Grup”, majoritatea fructelor și legumelor de pe rafturi sunt de import. Ca și în piață, roșiile provin din Turcia. Morcovii și dovleceii sunt, de asemenea, importați din Turcia. Vinetele sunt aduse din Spania, cartofi am găsit din Franța, iar castraveți și varză, din Albania. Printre legumele autohtone am identificat doar sfecla și ceapa. Majoritatea fructelor sunt, la rândul lor, importate. Totuși, merele sunt de origine moldovenească. Compania „Moldretail Grup” deține și mărcile „Cip Market”, „Bravo”, „Fidesco”, dar și compania „Fourchette-M SRL”, care operează magazinele „Fourchette” și „To-To market”.
Și în rețeaua de magazine „Nr. 1”, gestionată de compania „47th Parallel” SRL, situația este, în mare parte, asemănătoare. Roșiile și ardeii provin din Turcia, ridichile din Italia, vinetele din Spania, cartofii (unii) din Franța, iar usturoiul, din China și R. Moldova. Strugurii din vânzare erau din Brazilia și Chile. Erau însă pere și mere din R. Moldova, la fel și castraveți.
„Mulți cred că dacă ambalajul este frumos, atunci produsul este de import”
Vitalie Gorincioi, președintele asociației „Moldova Fruct” și cofondatorul mai multor întreprinderi agricole, a declarat pentru ZdG că, în ciuda aparențelor, produsele locale sunt, de regulă, prezente atât în magazine, cât și în piețele din R. Moldova. Potrivit acestuia, prezența produselor autohtone depinde în mare măsură de sezon și, în mod normal, nu există situații în care fructele din R. Moldova să rămână nevândute.
„Importurile apar doar când nu există produs local. În rest, produsele locale sunt preferate. Chiar dacă unii politicienii spun că au rămas mere anul trecut, de fapt, în 2025, deja la sfârșitul lunii mai nu mai existau mere în depozite”, a argumentat Gorincioi.
În cazul perelor, care într-o rețea de magazine apar ca fiind din Țările de Jos, Gorincioi a menționat că „de când s-au mărit suprafețele de rapiță, sunt niște boli comune. Foarte puțini se ocupă (de cultivarea perelor, n.r.)”.
Totodată, el a subliniat existența unor obstacole pentru fermierii autohtoni, în special lipsa unui sistem logistic bine organizat, care îngreunează livrarea produselor către rafturile magazinelor.
„Unul dintre neajunsurile rețelelor este că trebuie să aibă o logistică normală, adică o rețea bine organizată, să aibă depozite zonale, unde fermierii pot aduce producția pentru o perioadă mai lungă, o lună, două luni, cât au producție, iar rețeaua să o distribuie. Pentru că să duci marfa în fiecare magazin este imposibil. (…) Nu este normal să transporte cineva marfa de la Edineț la Chișinău sau Cahul. Trebuie organizate centre regionale”, a explicat acesta.
În ceea ce privește prețurile, acesta a explicat că ele sunt direct legate de calitate. În perioadele în care produsele locale sunt mai rare, acestea devin mai scumpe. „Uneori, produsele locale sunt mai scumpe, dar oamenii le aleg pentru gust. De exemplu, roșiile moldovenești pot costa 200 lei/kg, iar cele turcești – 90 lei/kg”, a adăugat el.
„Când se vindea foarte bine în Rusia, pe puțini oameni îi interesa piața internă. Vindeai acolo – cash, fără multe cerințe, iar dacă nu-ți dădea voie să treci frontiera, dădeai niște bani și treceai. Acum, aceste lucruri s-au terminat. Piața românească deja o considerăm ca și pe cea locală. (…) Încercăm să avem produsele noastre pe piața internă. Avem foarte multe soiuri de prune, dar și piața caiselor s-a dezvoltat, având o diversitate de soiuri, de la cele mai timpurii până la cele mai târzii. (…) În 2013–2014, când am primit embargouri mai drastice din Rusia, nu aveam nicio casă de ambalare, nicio linie nu era în R. Moldova. Acum noi avem vreo 60 de case de ambalare. Acum zic de mere, dar sunt și pentru cireșe”, a explicat acesta.
„Nu ne putem compara cu Turcia, Egipt sau Macedonia”
Daniela Avraman, președinta Asociației Producătorilor și Exportatorilor de Legume (APEL) și producătoare cu experiență de peste 30 de ani, face referire la condițiile climatice, în special la timpul rece, care nu permit producerea, în R. Moldova, a anumitor legume precum roșiile, castraveții sau varza pe parcursul întregului an.
„În lunile de iarnă, primăvară și chiar în primele luni de vară, este complicat să avem legume proaspete moldovenești din cauza costului de încălzire a serelor, care este foarte mare. Noi nu ne putem permite să încălzim serele ca să creștem produse pentru consum, cum ar fi roșiile noastre. Chiar și cei care deja recoltează castraveți au investit foarte mult în încălzire. Noi nu trăim în Turcia, în Antalya, ca să avem temperaturi blânde și să putem crește ușor. Avem ierni destul de reci și ne adaptăm în funcție de timp”, a explicat ea.
În acest context, Avraman a menționat că „noi nu putem opri importul de legume, pentru că nu le putem produce aici în acea perioadă. Asta e realitatea și bine că există aceste produse.”
Totodată, președinta APEL a precizat că în perioada următoare, odată cu sezonul de vară-toamnă, oferta de produse autohtone va crește semnificativ. „În sezonul de vară-toamnă avem surplus de marfă, iar acum avem foarte puțină. Chiar și așa, de exemplu varza – anul trecut a fost supraproducție, a fost ieftină toată iarna. Dar acum s-a adus varză din Macedonia. De ce? Pentru că oamenii vor să mănânce salată din varză proaspătă, nu vor varză din depozit. Și este normal să se aducă. Nu trebuie să ne gândim doar la producător, ci și la consumator”, a spus ea.
„Prețurile mai mari la produsele locale sunt din cauza costurilor de producere, în special a încălzirii. Condițiile climatice sunt dificile. Nu ne putem compara cu Turcia, Egipt sau Macedonia. Costurile noastre sunt mult mai mari”, a afirmat Avraman, subliniind că situația produselor autohtone pe piața internă s-a îmbunătățit în ultimii ani și că „nu trebuie să ascultăm ceea ce se scrie pe rețelele de socializare, unde se manipulează precum că stă morcovul în câmp”.
„Cum iarna trecută a fost cu ceapa, că a rămas ceapă în câmp. Păi da, condițiile climaterice au fost așa că lumea nu a putut strânge. Chiar și cei care au avut contracte nu au putut livra pentru că a plouat nonstop. Asta nu-i vinovat statul sau Guvernul. Mai beneficiem de subvenții, dar nu-i obligat statul să se preocupe doar de agricultori. În ultimii ani, subvențiile și proiectele sunt mai transparente. Ar trebui și producătorii un pic să-și dea interesul la ceea ce se petrece. Sunt proiecte, inclusiv pentru irigare, dar uneori nu sunt valorificate din lipsă de inițiativă sau documente. Nu poți doar să te plângi că nu e ajutor.”
Ea a adăugat că sectorul legumiculturii a fost mult timp neglijat, ceea ce a dus la dezvoltarea unor producători fără forme juridice organizate. În ultimii ani, spune ea, relația cu autoritățile s-a îmbunătățit considerabil. „Cu noi se consultă. Ne trimit mai multe lucruri spre informare, iar ceea ce nu ne convinge trimitem înapoi. La așa nivel nu a fost niciodată. Eu am 30 de ani de legumicultură și în nicio perioadă nu a fost atât de multă atenție și răspunsuri primite de la minister”, a conchis președinta APEL.
„Din păcate, mulți au accesat fondurile, dar nu au continuat cooperarea”
Vasile Șarban, secretarul de stat al Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare (MAIA), a declarat pentru ZdG că în situații de extrasezon, competitivitatea este ridicată, iar producătorii autohtoni nu pot concura cu producția mult mai ieftină din alte țări, unde condițiile climatice sunt mai favorabile. Totuși, potrivit lui, în perioadele de sezon, agenții economici își aleg furnizorii în baza „accesului la volume stabile”, precum și nivelul de calitate al produselor.
„În discuțiile noastre cu rețelele de comerț, deoarece încercăm și noi să facem diferiți pași pentru a combate acest fenomen, ni se explică faptul că lor le trebuie producție permanentă pe raft, de o anumită categorie, adică fie măr, fie tomate, fie castraveți. Lor le trebuie respectarea calității, periodicitatea livrării și o durată mai mare de timp pentru un volum contractat mai mare”, a declarat Șarban.
Acesta afirmă că cea mai mare problemă cu care se confruntă producătorii este lipsa coordonării între ei, „pentru că ies toți în același timp pe piață, mai ales la legume”. El a menționat că prin politicile de subvenționare ale ministerului, s-a încercat motivarea producătorilor agricoli să se orienteze spre forme de cooperare, pentru a-și uni eforturile.
Întrebat despre lipsa unui sistem logistic și a unor depozite locale, Șarban a afirmat că „în 2010 a existat un proiect pentru crearea centrului agroalimentar Chișinău, dar nu a fost realizat, deoarece astfel de inițiative trebuie să vină din mediul de afaceri.” Totodată, acesta a subliniat că până la 75 % din investițiile oferite de stat au fost destinate infrastructurii de postrecoltare și granturilor pentru grupuri de producători. „Din păcate, mulți au accesat fondurile, dar nu au continuat cooperarea”, a menționat Șarban.
Deși numărul legumelor și fructelor importate din Rusia a scăzut semnificativ, acestea încă sunt prezente pe rafturile magazinelor din țară. În contextul războiului declanșat de Rusia la granița cu R. Moldova, Șarban consideră însă că „nu trebuie să ne ghidăm după naționalitate”. El a subliniat că rolul consumatorului este esențial, încurajând oamenii să aleagă produse autohtone.
„Dacă nu cerem produse autohtone, acestea nu vor apărea pe rafturi. Fiecare consumator trebuie să caute produsul autohton. Chiar dacă durează câteva minute în plus. Astfel contribuim la dezvoltarea economiei”, a argumentat Șarban.
Care a fost producția de fructe și legume în R. Moldova în 2025?
„E clar că noi acum nu putem concura, suntem în extrasezon. Din iunie, deja va fi producția noastră la piață. Depinde de an și de condițiile climaterice”, a explicat și Grigore Baltag, șeful direcției produse de origine vegetală din cadrul Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare (MAIA), care, la solicitarea ZdG, a oferit date ce țin de producția agricolă din întreprinderile agricole și gospodăriile țărănești pentru anul 2025.
În sectorul fructelor, cele mai mari cantități sunt înregistrate la mere, unde producția a ajuns la 447 de mii de tone în 2025. Totodată, în 2025 au fost strânse 114 mii de tone de prune. Cireșele însumează circa 11 mii de tone, iar vișinele ajung la aproximativ 7–8 mii de tone. Producția de caise este estimată la circa 6 mii de tone, iar cea de piersici – la aproximativ 13 mii de tone. Strugurii rămân, de asemenea, culturi importante, având o cifră totală de 450 de mii de tone, deși strugurii de masă reprezintă doar 98 de mii de tone.
În ceea ce privește legumele, cartofii ocupă primul loc, cu o producție estimată la 148 de mii de tone. Ceapa înregistrează 63 de mii de tone, producția de roșii ajunge la 40 de mii de tone, iar cea de castraveți – la aproximativ 20 de mii de tone. Morcovii se situează la 27 de mii de tone, varza – între 17 și 20 de mii de tone, iar ardeii – între 12 și 13 mii de tone. Vinetele ajung la 6–7 mii de tone, iar usturoiul – la aproximativ 10 mii de tone. În categoria pepenilor, producția de pepeni verzi este estimată la 30–32 de mii de tone, iar cea de pepeni galbeni – la circa 7–7,5 mii de tone.
Ce origine au unele fructe și legume din supermaketurile și piețele din R. Moldova?
Potrivit Biroului Național de Statistică (BNS), în 2025, fructele și legumele vândute în R. Moldova au provenit din mai multe țări, în special din cele europene. Castraveții și cornișonii au însumat 7,21 mii de tone și au fost aduși mai ales din România (3,15 mii de tone) și Turcia (3 mii de tone), iar Albania, Ucraina și Federația Rusă au avut contribuții mai mici. Au fost importate și 56,89 mii de tone de cartofi, cei mai mulți provenind din Polonia (24,74 mii de tone), urmată de Belarus, Franța și Germania, cu peste 4 mii de tone fiecare, în timp ce România a contribuit cu 3 mii de tone.
La rădăcinoase s-au înregistrat importuri de 6,64 mii de tone – Belarus a condus cu 3,64 mii de tone, urmat de Țările de Jos cu 1,06 mii de tone, iar Grecia, Polonia și Italia au contribuit cu volume mai mici. În 2025 au fost importate 18,33 mii de tone de tomate (roșii), cele mai multe fiind din Turcia – 12,16 mii de tone, urmată de Țările de Jos, Spania și Belgia. În țară au ajuns și 4,64 mii de tone de ceapă și usturoi, principalele surse de import fiind Turcia cu 1,73 mii de tone și China – cu 1,35 mii de tone, urmate de Rusia, Uzbekistan și Țările de Jos.
Totodată, au fost importate circa 2,62 mii de tone de mere, pere și gutui, cele mai multe din Țările de Jos (0,85 mii de tone), urmate de Ucraina, Belgia, Turcia și Africa de Sud. Fructele sâmburoase (cireșele, vișinele, caisele și piersicile, n.r.) au înregistrat importuri de 3,21 mii de tone, fiind dominate de Grecia (2,25 mii de tone), Italia, Albania, Serbia și Turcia contribuind cu volume mai mici. Au fost înregistrate și importuri de struguri în volum de 2,03 mii de tone, lider fiind Iranul cu 0,69 mii de tone, urmat de India, Turcia, Chile și Peru.
Câte fructe și legume moldovenești se regăsesc în alte țări?
La export, cele mai mari cifre au fost înregistrate la legume rădăcinoase, precum morcovii ori sfecla, peste 6,36 mii de tone fiind exportate în mai multe țări. Principala destinație în 2025 a fost Ucraina (5,7 mii de tone), urmată de România, Elveția, Bulgaria și Grecia. R. Moldova a exportat și circa 5,5 mii de tone de ceapă și usturoi, principalele piețe pentru acestea fiind România (3,6 mii de tone) și Macedonia de Nord.
Cartofii au înregistrat exporturi reduse, aproximativ 38 de tone, aproape integral către Ucraina, cu cantități mici spre Panama și Palau, în timp ce castraveții și cornișonii au totalizat circa 42 de tone, majoritatea fiind exportați în România. Roșiile au fost aproape inexistente în exporturi, cu doar aproximativ 48 de kilograme livrate, în principal către Panama și Palau.
La fructe, merele, perele și gutuile au dominat exporturile cu peste 103,5 mii de tone, principalele destinații fiind Federația Rusă (54 de mii de tone) și România (33,8 mii de tone), urmate de Belarus, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite. Fructele sâmburoase (cireșele, vișinele, caisele și piersicile, n.r.) au înregistrat exporturi de aproximativ 83,9 mii de tone, ele ajungând în peste 50 de țări. România a fost principalul cumpărător (19,3 mii de tone), urmată de Federația Rusă (17,6 mii de tone), Germania, Polonia, Belarus, Croația, Letonia, Serbia și Ucraina.
În același timp, strugurii au generat în 2025 exporturi de aproximativ 57 de mii de tone, principalele piețe fiind România (20 de mii de tone) și Federația Rusă (8,6 mii de tone), urmate de Polonia, Ucraina și Irak.
