Ziua Mondială a Monitorizării Apei: 44% din populația R. Moldova nu are acces la apă potabilă sigură

În cea de-a 3-a sâmbătă a lunii septembrie este marcată Ziua Mondială a Monitorizării Apei. Potrivit Centrului Hidrologic, aproximativ 44% din populația R. Moldova nu are acces la apă potabilă sigură. Cea mai gravă situaţie se atestă în localităţile rurale, unde principala sursă de apă sunt fântânile, care nu corespund normelor sanitare după componenţa chimică.

Începând din 1972, în fiecare an, pe data de 18 septembrie este marcată Ziua Internațională a Monitorizării Calității Apei. În prezent, Ziua Mondială de Monitorizare a Apei (World Water Monitoring Day) este parte a unui program al EarthEcho International şi se realizează sub denumirea EarthEcho Water Challenge. Programul se desfăşoară anual începând cu 22 martie ce marchează Ziua Mondială a Apei (ONU) și până la 31 decembrie.

Potrivit Centrului Hidrologic, circa 50% din populația Republicii Moldova nu are acces la apă potabilă de calitate, iar 60% este aprovizionată cu apă prin sistemul decentralizat (fântâni, izvoare).

Resursele de apă din Republica Moldova sunt reprezentate de apele de suprafață (două bazine majore ale râurilor Nistru și Prut) și de apele subterane. Regimul natural al apelor din râuri în aceste bazine a fost modificat prin construirea de baraje și rezervoare, create în scopul prevenirii inundațiilor, captării sedimentelor, asigurării cu apă pentru consumul agricol, industrial și casnic, precum și pentru piscicultură. Rețeaua de ape subterane include circa 112 mii de izvoare și fântâni (publice și private) și peste 3000 de fântâni arteziene funcționale.

În Republica Moldova apele subterane constituie sursa principală de asigurare cu apă potabilă pentru 100% din populația rurală și 30% din populația urbană sau 65% din populația totală a țării. Restul, 35% din populația totală, întrebuințează ca sursă de apă potabilă apele de suprafață.

Aproximativ 44% din populația țării nu are acces la apă potabilă sigură. Deși, toate orașele și municipiile și peste 65% din localitățile rurale au sisteme centralizate de aprovizionare cu apă potabilă, doar 50 la sută se află în stare tehnică satisfăcătoare, restul necesită reparații capitale sau reconstruire. Cea mai expusă la deficitul de apă este partea de sud a țării, unde în anii de secetă crește riscul de secare a resurselor acvatice de suprafață (precum s-a întâmplat în anul 2007, când un număr de rezervoare de pe râul Işnovăţ au secat). Însă, seceta devine endemică și pentru alte regiuni ale țării și afectează tot mai mult nivelul de existență și dezvoltare rurală.

Conform ultimelor date ale observațiilor și măsurătorilor, din anul 2017, calitatea apei potabile în Moldova are constant un nivel scăzut. Cel puțin așa arată rezultatele investigațiilor de laborator a celor 850 de probe de apă, efectuate de către specialiștii S.A. „Apă-Canal Chișinău”. Specialiștii din laborator au colectat probe din localitățile din preajma municipiului Chișinău, cum ar fi: Suruceni, Drasliceni, Ghidighici, Zâmbreni, Stăuceni, Ialoveni, Strășeni, dar și din cele mai îndepărtate raionae cum ar fi: Ungheni, Criuleni, Rezina, Cantemir, Florești, Căușeni, Cimișlia, Telenești.

Rezultatele testării arată că cea mai gravă situaţie se atestă în localităţile rurale, unde principala sursă de apă sunt fântânile. Potrivit specialiștilor, circa 61% din apeductele legate de sursele subterane de apă şi aproximativ 84% a apei din fântâni nu corespund normelor sanitare după componenţa chimică. Astfel, apa are fie o duritate joasă fie o duritate prea înaltă, cloruri și conductivitate care depășesc Concentrația Maxim Admisibilă. Apa conţine o cantitate sporită de fluor, sulfaţi, sulfură de hidrogen şi alte elemente chimice.

Calitatea apei potabile din sursele subterane nu corespunde nici după indicii bacteriologici. Cel mai mult sursele subterane de apă sunt afectate de fermele zootehnice, gunoişti, depozitele de îngrăşăminte şi deşeuri, precum şi de lispa sistemelor de epurare. În acest sens, cei mai dificilă situaţie s-a creat în raioanele, Făleşti, Teleneşti, Criuleni, Ungheni.

O situaţie bună se înregistrează în Chișinău, unde, în mare parte, sunt folosite sursele de apă de la suprafaţă. Precizăm că au fost efectuate investigații la următorii parametri: PH, conductivitate, duritate totală, cloruri. Parametrii de calitate a apei potabile sunt stipulați în Hotărârea de Guvern 934 din 15.08.2007, anexa nr. 2 privind parametrii de calitate a apei potabile. În baza normativelor Concentrața maxim admisibilă (CMA) a Ph-ului este de la 6,5 până la 9,5. Conform acestor normative s-a depistat că nivelul PH nu se încadrează doar la probele de apă îmbuteliată, și la cele care au fost filtrate suplimentar.