ZdG întreabă: Cum va fi viața după COVID?
Mariana S. Țăranu, istoric
Pentru mulți, viața va fi așa cum a mai fost: vor continua să trăiască cu ziua de azi pentru că așa le este bine, vor continua să lucreze nelegal fără să achite vreo taxă la stat, pentru că s-au convins că și așa se poate, adică vor profita în continuare de orice este posibil doar ca să nu iasă din zona de confort.
Pentru cei mai mulți, modul de viață după epidemie se va schimba, vor deveni mai înțelepți, mai tari în credință, atenți la detalii și la relațiile interumane. În momente de singurătate își vor reierarhiza valorile și le vor urma în ordinea noilor priorități. Pomenindu-se singuri față în față cu neputința de a face față morții și iresponsabilității, dar și urmărind pasiv lipsa de atitudine a celor din jur, inclusiv a guvernării, toți vor fi dezamăgiți pentru tot restul vieții de calitatea factorului uman. În contextul în care omul nu-și poate alege timpul pe care să-l trăiască, va insista să-și aleagă cum anume să-l trăiască, tocmai de aceea drept reacție de răspuns, această categorie de oameni se vor închide în sine, vor deveni mai egoiști și chiar apatici, pentru o perioadă.
Clasa politică actuală și urmașii nomenclaturiștilor sovietici infiltrați în partide de dreapta vor apărea agresiv la rampă și își vor asuma niște merite imaginare, existente doar în combinațiile politice gândite de echipele de imagine ale formațiunilor pe care le reprezintă, mai puțin la Chișinău și mai mult la Moscova.
Și, ca după orice epidemie, unele întreprinderi se vor ruina, altele – strategice – vor fi menținute o perioadă artificial de către stat, dar vor apărea și noi afaceriști care în perioada epidemiei profită la maximum de dezastru și, istoria a demonstrat-o deja, ca sa să se impună, ei triumfător fac combinații cu clasa politică.
Peter-Vlad Ianusevici, fondatorul „Academiei Nicolae Dumitrescu”
Interesant cum ne putem întoarce spre trecut, unde buturuga mică răsturna carul mare, observând cum un virus minuscul răstoarnă continente enorme. Și, de fapt, în mare parte eu cred că nu virusul va răsturna carul mare, ci imaginea pe care noi i-am creat-o în propria imaginație.
Oricum ar fi, situația de moment arată o lume care își va închide porțile, iar la redeschiderea lor multe vor fi schimbate sau se vor schimba de la sine.
Cred că schimbările pe termen scurt vor fi dramatice, specia noastră umană având o mare capacitate de a face exact ce nu ar trebui să facem:
• Vom produce mai mult pentru că avem multe de recuperat;
• Vom produce mai mult la nivel local pentru a ne asigura independența faţă de bunurile livrate dintr-un singur loc, în acest caz din China;
• În plus, mult din lumea business-ului, dar nu numai, va migra spre online, în timp ce internet-ul era deja un factor important de poluare cu CO2 și cu singurătate. Vom crește această statistică și mai mult;
Iar noul nivel de poluare va aduce, cred, urmări greu de calculat acum, inclusiv noi provocări la nivel medicinal.
• Lumea de afaceri se va repoziționa: Vagabonzi care nu știu neapărat ”ce trebuie”, dar ”pe cine” trebuie vor prelua afacerile și spațiile lăsate libere de business-urile care nu se vor putea salva, dar ai căror proprietari le-au dezvoltat cu sacrificii și cu inimă;
• Va crește nivelul de violență domestică pentru că suntem ființe sociale, dar nu chiar în halul ăsta să stăm chiar toată ziua unii peste alți, cu sarcini de muncă sau, poate și mai rău, fără nici o sarcină. Rolurile în familii trebuie redefinite sau multe familii se vor destrăma. Dar redefinirea rolurilor în mod liniștit se face prin negocieri. Pentru care, în spațiul nostru post-sovietic, nu am fost deloc antrenați.
Pe termen scurt suntem destul de în chiloți. Dar la orizont apar și perspective minunate:
• Statele, dar și indivizii, vor fi mai bine pregătiți să lupte cu microbi reali sau răspândiți pe rețele de socializare;
• Nivelul ridicat de igienă va duce la creșterea mediei de viață și, valabil pentru Moldova, scăderea numărului de flegme pe metru2 din spațiile publice;
• Sper să ne dăm seama că un tender corupt duce la o vilă a unui om sau altul, dar nu și la un sistem medical sau educațional care să facă față unei situații de criză. Și să ne cerem mai repede drepturile de cetățeni;
• Implicarea taților în educația propriilor copii. Prin perioada de carantină bărbații au fost impuși să facă acțiuni care erau până acum ancorate în spațiul feminin precum… educația copiilor. Noi, bărbații, suntem departe de a ști cu adevărat cum să ne jucăm cu un copil, cum să-l ascultăm sau, și mai greu, cum să-l alinăm. Dar putem învăța și cred că cei mai inteligenți dintre noi o vor face;
• Vom reintegra moartea în viața noastră de zi cu zi. Covid-19 a dovedit destul de evident că nu suntem nemuritori, chiar dacă trăim în Italia, Franța sau Spania. Prin asta cred că ne vom bucura mai mult de ACUM și AICI.
Așa că, „tăt a să shie ghini”, până la urmă. Și dacă încă nu e bine, înseamnă că nu am ajuns la urmă, după cum spunea un vestit gânditor albanez.
