Sorina Ştefârţă: „Nu este suficient să ai încredere în media, trebuie să ştii şi ÎN CE ai încredere”

Mai sunt trei zile până când doritorii pot depune dosarele pentru participare la cea de-a doua ediție a hackathon-ului de media ”Puterea a cincea”, organizat de Centrul pentru Jurnalism Independent și Deutsche Welle Akademie în perioada 1-3 iulie.  De această dată, organizatorii își propun să încurajeze dezvoltarea unor idei de proiecte și aplicații, care să promoveze educația mediatică, să îi încurajeze pe consumatorii de presă să analizeze ceea ce văd la televizor, ascultă la radio sau citesc pe site-urile de știri, dar și să depisteze manipularea. Am decis să discutăm cu Sorina Ștefârță, directoare a Școlii de Studii Avansate în Jurnalism din cadrul CJI, editoare a portalului Mediacritica.md, dar și a unui supliment dedicat integrării europene.  Ea va fi prezentă la eveniment în calitate de expertă și mentor, iar pe parcursul celor trei zile, cât va dura evenimentul, de rând cu alți experți va îndruma echipele, le va oferi cunoștințe și direcții care să îi ghideze atunci când vor munci la elaborarea unor aplicații pentru educația mediatică.

— Sorina, de câteva luni eşti editori al site-ului Mediacritica.md, unul dintre proiectele Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI). Ţinând cont de această experienţă, cum crezi, cât sunt de necesare astfel de instrumente pentru a promova gândirea critică în rândul consumatorilor de media?

— Educaţia mediatică este, astăzi, un subiect destul de prezent în viaţa mea. Mai întâi, deoarece educaţie mediatică este mai tot ceea ce facem la ŞSAJ. Pentru că din prima şi până în ultima zi de studii le spunem studenţilor noştri despre nevoia – iar în cazul lor, de viitori jurnalişti, datoria – de a citi dintr-o perspectivă critică presa. Apoi, pentru că CJI este un adevărat „misionar” al educaţiei mediatice. M-am încadrat şi eu în aceste acţiuni – prin tabăra de vară pentru liceeni „Filtrează informaţia!”, pe care am organizat-o în iulie 2015, iar din martie anul curent – prin site-ul Mediacritica.md. Este un portal creat „pentru o informare corectă” a publicului, pentru a-i determina pe oameni să gândească limpede, acesta fiind şi sloganul nostru. Pentru aceasta, am creat mai multe rubrici: „Observator”, „Filtrează informaţia!”, ABC-ul presei sau „Media în vizor”. Publicăm articole de actualitate sau studii de caz, în care semnalăm dezinformarea şi manipularea atât de frecvente astăzi. Sunt instrumente importante pentru că ne ajută să rezistăm manipulării. Iar un cetăţean care nu este manipulat este şi un cetăţean implicat şi responsabil.

— Ca expertă la cel de-al doilea hackathon de media „Puterea a cincea”, organizat de CJI, spune-ne: prin ce sunt utile astfel de evenimente?

— Eu cred că putem vorbi de mai multe efecte benefice. Mai întâi, pentru că despre educaţia mediatică se va discuta într-un cadru mai larg, cu oameni veniţi din diverse domenii de activitate sau de studii şi din diverse regiuni. Apoi, pentru că nu va fi o simplă prelegere despre educaţia mediatică – se va miza mult pe schimbul de idei şi de practici pe care participanţii deja le-au pus în aplicare, în diverse moduri, pentru a promova această lectură critică a media, respectiv a deveni imuni la propagandă şi dezinformare. Şi, nu în cele din urmă, valoarea evenimentului va fi adusă de noile idei, pe care le vom încuraja. Vrem ca acest hackathon să genereze multe şi diverse instrumente IT, care să ajute consumatorii să identifice manipularea din media.

— Pentru ca aceste aplicaţii web sau mobile să îşi atingă scopul, la ce trebuie să atragă atenţie participanţii? Şi cât este de important este ca participanţii să cunoască această tematică relativ nouă pentru Republica Moldova?

— Nu îmi pot da cu părerea în materie de tehnologii. Cu certitudine, însă, vor trebui să fie creativi la nivel de concept şi de conţinut. Pentru aceasta, cred că le-ar prinde bine să se documenteze puţin cu referire la sistemul mass-media, dar şi la educaţia mediatică în general. Căci nu poţi crea o aplicaţie despre „ceva”, fără a şti ce stă la baza acelui „ceva”. Nu cred că va fi uşor, pentru că manipularea, dezinformarea, toate trucurile propagandistice nu stau la suprafaţă. Trebuie să ştii să alegi informaţia, să distingi adevărul de minciună, să vezi ce stă în spatele deciziei emiţătorului de a manipula.

— Cât de necesare sunt astfel de aplicaţii, în contextul în care studiile confirmă că mass-media din Republica Moldova continuă să facă uz de elemente de manipulare informaţională şi propagandă?

— Păi aţi şi dat răspunsul – „studiile confirmă”! Şi cât timp cât există probleme, trebuie căutate soluţii. Nu putem lăsă oamenii ca să fie „devoraţi” de presă. Apropo de aceasta, o sa vă mărturisesc un lucru: eu nu îi înţeleg pe cei care, atunci când se fac publice sondajele de opinie, se bucură că mass-media se află pe locul doi sau trei în topul încrederii. Pentru mine acesta este un motiv de îngrijorare: au încredere, dar în ce anume au?!. În ştirile retransmise de posturile TV ruseşti? Sau în investigaţiile realizate de „Ziarul de Gardă”? În materialele anti-UE şi anti-Moldova, făcute de emisarii publicaţiilor ruseşti de la Moscova, care se retipăresc aici? Sau în ştirile „Europei Libere”? Nu este suficient să ai încredere în media, trebuie să ştii şi ÎN CE ai încredere.

Personal, obişnuiam să mă întreb ce „înghit” consumatorii de media încă pe atunci când nici nu ştiam de existenţa termenului de educaţie mediatică. Îmi amintesc de un editorial intitulat „Groparul Tarelka”, în care am scris despre conţinutul programelor pe care le consumă seară de seară concetăţenii noştri care şi-au instalat antene parabolice pe case. Se întâmpla cu vreo zece ani în urmă, probabil, încă nu ştiam că vom avea lupte în Ucraina şi nici atentate la Paris, dar deja simţeam că războiul informaţional capătă noi forme şi turaţii.

— Participanţii se pot înregistra în echipă dacă au o idee sau în echipă fără idee. Ce tip de asistenţă-ghidare le veţi acorda celor prezenţi voi, mentorii?

— Sunt convinsă că va fi un eveniment din care vom avea de învăţat cu toţii. Reprezentanţii noilor generaţii sunt extrem de talentate, inclusiv în materie de tehnologii – uitaţi-vă ce minuni reuşeşte să facă un copil de cinci ani cu telefonul nostru smart pentru care noi abia de avem timp să sunăm!.. Dar evident că le vom sta la dispoziţie cu toate cunoştinţele pe care le avem în domeniul mass-media, astfel încât la finalul celor trei zile de hackathon să nu avem o simplă bifă a unui eveniment consumat, ci rezultate ingenioase!

— Ţinând cont de vasta ta experienţă în media, cât este de important ca presa să ţină pasul tehnologiilor?

— Într-adevăr, pot spune că am apucat dinozaurii în materie de producere a presei scrise, dar oricum erau pe cale de dispariţie, sărăcuţii. Când am intrat eu în meserie, redacţiile deja începeau să utilizeze computere, scannere etc. Evident că mai era mult până la ceea ce avem astăzi şi tocmai de aceea le spun uneori studenţilor că ei pur şi simplu nu îşi pot imagina cum se făcea un ziar ori se transmitea informaţia încă acum 20 de ani. L-aş cita, în acest context, pe colegul Anatolie Golea, care povestea pentru filmuleţul despre ştirea de agenţie, pe care îl realizăm acum pentru rubrica „ABC-ul presei” de pe Mediacritica.md, că seara mergea curierul şi ducea ştirile la abonaţi. Îşi imaginează oare astăzi internauţii care sunt obişnuiţi să consume informaţia în regim real cum este să aştepţi seara ca să îţi vină ştirile de peste zi?..

Cât priveşte „să ţinem pasul”… eu zic că întrebarea este retorică. Iar dacă ne dorim, totuşi, un răspuns, atunci să ne uităm puţin la Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii. În 1976, când mulţi dintre noi încă urmau să vină pe lume, ea trimitea primul său e-mail. Iar acum, la cei 90 de ani pe care i-a sărbătorit în aprilie, Majestatea Sa îşi administrează de sine stătător contul de Twitter. Aşadar, lecţia Reginei este simplă de tot: fie eşti modern, flexibil şi receptiv la noile tehnologii – iar astfel reuşeşti să rămâi în top -, fie nu exişti deloc.

Foto: Constantin Grigoriță