Principală  —  IMPORTANTE   —   Povestea asistentului medical care ne-a…

Povestea asistentului medical care ne-a dat o lecție de curaj: „Dacă permanent ne va fi frică, vom continua să lucrăm în așa condiții, cu același echipament și aceleași salarii”

Sursa foto: captură protv.md/ cotidianul.md

Eugeniu Cebotari are 22 de ani și muncește pe ambulanță din septembrie 2018. Paralel, își face studiile la Universitatea de Stat de Educație Fizică și Sport, Facultatea Kinetoterapie. Tânărul primește o bursă de 680 de lei și are un salariu mediu de circa 4 mii de lei pe lună. De curând, materialul video postat pe contul său de Facebook, în care vorbește despre lipsa echipamentului adecvat pentru lucrătorii medicali, a pornit un val de reacții în societate. Cea mai importantă lecție de pe urma acestora, spune Eugeniu, e că trebuie să vorbim ori de câte ori ni se face o nedreptate. 

Altfel, relația lui Eugeniu cu medicina „e o istorie lungă”. Mama și bunica lui activează de ani buni în acest domeniu, iar el a crescut văzând cum se lucrează cu pacienții.

De mic copil, când mama nu avea cu cine să mă lase acasă, mă lua cu ea la serviciu. Am umblat prin sălile de pansamente, am văzut cum se pansează pacienții, cum se fac suturile. Știam mediul. După care, pentru o perioadă, a dispărut medicina din viața mea și când am ajuns în clasa a noua, după absolvire, eram în pragul unei alegeri – unde merg să îmi fac studiile. Fie mă duceam la liceu, fie mă duceam să fac un colegiu, ca să pot profesa după. Toată familia m-a sfătuit să fac colegiul, să mă duc să încerc la medicină. Inițial, nu eram tare încântat de idee, dar cum s-ar spune, pofta vine mâncând. Dragostea față de profesie a apărut în timpul studiilor, cel mai mult în anul patru, când activam la spital”, povestește Eugeniu. 

Acum, este asistent medical, iar salariul său depinde de câte gărzi reușește să facă. În perioada studiilor, nu își permite să ia prea multe, astfel că suma prin care îi este răsplătită munca variază între 3500 și 4 mii de lei. Adaugă că, odată cu pandemia, aceasta nu crescut, ci dimpotrivă, poate e chiar ceva mai mică. Asta în pofida promisiunilor de adaos. „Ne-au promis că adaosul va veni mâine. Până când, cu asta și rămânem”, mai spune Eugeniu. 

Trăind în așa o societate, nu poți să nu încerci să te opui

Nu regretă că a publicat fragmentul video în care arată la breșele din sistem și consideră că această trăsătură de caracter – curajul, a preluat-o de la părinți parțial, restul fiind „rezultatul autoeducației”. 

Trăind în așa o societate, nu poți să nu încerci să te opui. Probabil, mulți medici aleg să nu vorbească public despre lacunele din sistem, din frica de a nu-și pierde postul de muncă, din lipsă de finanțe. Eu sunt tânăr, nu am ce pierde. Ca tânăr specialist îmi pot găsi mereu de lucru. Dacă nu în medicină, mă pot axa pe alte domenii. Nu mi-a părut rău că am făcut acea postare, eu eram conștient de ceea ce spun și de ceea ce fac”, afirmă Eugeniu. 

Spune că nu s-a așteptat nicio secundă la efectele pe care le-a avut discursul lui din acel video și că, în pofida faptului că nu i-a fost teamă să vorbească, rezonanța cazului a venit cu ceva stres. 

 „Credeam că totul se termina la câteva distribuiri, like-uri, vor vedea colegii, vor zice: „da, bravo” și atât. Mă așteptam la multe comentarii negative, de tipul – „taci și lucrează”. Dar, după cum se vede, problema era mult mai veche, de fapt, și mulți m-au susținut. Pe mama au contactat-o ulterior și i-au spus să îmi zică să șterg postarea, or în caz contrar, voi fi concediat pe dosar penal. Dar mama m-a susținut și toată familia e de partea mea. Colegii sunt și ei în totalitate de acord cu mine. Evident, ei știau despre asta, dar se temeau să vorbească. Mulți și-ar fi dorit să  vorbească în locul meu, dar s-au temut, într-o oarecare măsură. Scopul meu a fost anume de a aduce la cunoștința societății care este situația reală. Nu mi-a fost frică. Totul s-a întâmplat repede și spontan. Nu m-am așteptat la o reacție așa de puternică din partea societății. Numai un pic mai târziu, mă simțeam un pic stresat de această rezonanță”, susține tânărul. 

„Îndemnul meu ar fi ca toți oamenii să nu tacă”

Își continuă acum activitatea, deși spune că e obositor să muncești purtând costume – te sufoci, ochelarii mereu transpiră, iar măștile nu permit să respiri cu pieptul plin.

 „Știți, când trebuie să târâi tot echipamentul cu tine – cardiograf, geantă, mai e o gentuță mică, unde purtăm altfel de echipament și să te ridici așa, în costum, de câteva ori, până la etajul cinci sau mai sus, e foarte greu. Mai ales când ai măști prin care nu poți respira, e de zeci de ori mai complicat. Apoi, noi nu am fost testați, deși fusese vorba. Am fost ignorați complet în privința asta, deși intrăm permanent în contact cu persoane infectate”, subliniază Eugeniu. 

În opinia sa, tot ce s-a petrecut după ce a publicat acel material video pe contul său, vine cu o lecție: trebuie să fim vocali, despre orice domeniu ar fi vorba. 

Acum e timpul nostru, al celor din medicină. Dacă permanent ne va fi frică, vom continua să lucrăm în asemenea condiții, cu același echipament, cu aceleași salarii și niciodată nu vom fi respectați. Îndemnul meu ar fi ca toți oamenii să nu tacă, să vorbească despre ceea ce este, trăim într-o țară democrată și avem dreptul la libera exprimare”, conchide tânărul.

Asistentul medical Eugeniu Cebotari a publicat sâmbătă, 11 aprilie, un video în care arăta echipamentul medical necalitativ cu care merge în teren. Ulterior, el a declarat că „a fost rugat insistent” să șteargă acea postare. Pe 12 aprilie, Eugeniu spunea că la câteva ore de la difuzarea acelui fragment video în mass-media, în jurul orei 19:00, au fost aduse măști „de calitate decentă”.