„Poți lupta la război cu un braț bionic…” Veteran de 20 de ani – cu trei proteze pe viață

Proteza bionică (mioelectrică) este una dintre cele mai moderne. Luptătorii ucraineni care și-au pierdut mâini și picioare la război trăiesc deja cu astfel de proteze. În Ucraina, un braț sau un picior care funcționează cu ajutorul impulsurilor care ies din segmentul rămas după amputare poate fi obținut gratuit, statul garantând acest lucru, scrie Hromadske.

Am spus: „Poți să mă împuști, iar ei au început să mă interogheze”

Daniil Melnik are 20 de ani. Are un zâmbet deschis și ochi mari, verzui. În ciuda faptului că are proteze la ambele picioare și un braț bionic fabricat în SUA, tânjește după o viață complexă, are planuri și vise.

În acest an, pentru prima dată, a patinat pe proteze, bate mingea cu prietenii aflați în curs de reabilitare, plonjează în piscină, dansează, face flotări, controlează un braț bionic și învață să trăiască altfel.

Acum câteva săptămâni, a primit un braț bionic permanent. Anterior, timp de două luni, a purtat o proteză mioelectrică de antrenament, donată de o fundație americană, fondată la începutul invaziei rusești.

„După clasa a XI-a am fost admis la Academia Militară din Lviv, la specializarea Infanterie. Timp de 2,5 ani de pregătire, am ajuns sergent junior și comandant de pluton. Pe 26 februarie 2022, urma evenimentul de absolvire”, spune Daniil. Dar, pe 27 februarie 2022, a 14-a brigadă mecanizată „Prințul Roman cel Mare”, în care Daniel, în vârstă de 19 ani, era numit comandant adjunct, a fost trimisă în misiune de luptă. Inițial, unitatea staționase în Malin, regiunea Zhytomyr. Câteva zile mai târziu, s-a îndreptat spre regiunea Kiev.

„Pe 7 martie, am format un batalion de ofensivă și ne-am deplasat spre Borodyanka. Aveam șapte vehicule de luptă, un tanc și un vehicul medical”, spune Daniil. „Acolo, am ajuns în captivitatea rușilor”, povestește tânărul.

În satul ocupat de ruși a început o bătălie. Batalionul a pierdut mulți luptători. Daniil a fost grav rănit, dar încerca să lupte în continuare. După o altă explozie, mâna lui stângă a fost zdrobită, iar degetele de la mâna dreaptă i-au fost rănite. Atunci, el a transmis colegilor săi de liptă cartușele și grenadele, iar el s-a târât în adăpost. „Am crezut că voi muri acolo”, zice el.

„Am stat rănit două zile, evacuarea nefiind posibilă. Ei (rușii, – n.red.) au intrat prin adăposturi, căutând ceva. Așa m-au găsit. Le-am spus imediat că nu voi vorbi, așa că pot să mă împușcați, iar ei oricum m-au interogat”.

Localnicii nu i-au putut ajuta pe răniți. Invadatorii i-au controlat strâns și nu i-au lăsat să-și părăsească casele. După lungi audieri, niște tineri soldați ruși i-au acordat primul ajutor și i-au dat ceva de mâncare. Așa a început captivitatea…

Subsol, malnutriție și un spital în Rusia

Tânărul de 19 ani, împreună cu rușii răniți, a fost dus la un spital de campanie din Belarus. Afară era foarte frig. „Muream de foame… Timp de câteva zile mi-au înghețat treptat brațele și picioarele”, își amintește Daniil.

În spitalul de campanie, a fost bandajat, cusut la răni și trimis la subsol.

„Au fost civili ucraineni cu mine. Un bărbat din Malin, înainte de captivitate, pur și simplu, s-a ascuns în subsolul casei sale împreună cu familia. Rușii l-au luat pentru că au găsit acasă o pușcă ruginită. Bărbatul a fost numit nazist, fiind luat prizonier. A fost bătut violent, avea picioarele degerate”, își amintește Daniil.

Apoi urmau să-l ascundă într-un centru de arest preventiv din Rusia, dar starea lui era extrem de grea. „Am fost scoși din Belarus treptat. Erau vreo 65 de prizonieri, dintre care doar 15 erau militari, restul fiind civili. Nu m-au luat. Cumva am ajuns într-un spital civil din orașul Rylsk”, spune Daniil. Acolo, i-a fost amputată mâna stângă, care a începuse să putrezească. În mâna dreaptă, degetele erau degerate, patru dintre ele fiind și ele amputate.

„Și picioarele erau complet degerate. Mi-au amputat degetele, apoi m-au tratat cu antibiotice. Mâncarea era dezgustătoare. Mereu îmi era foame. Am fost fericit când bunica mea, care zăcea în secția vecină, noaptea, mi-a uns pe ascuns dulceață pe pâine și mi-a dat. A fost un deliciu”, își amintește Daniil.

„Poți lupta la război cu o mână bionică”

Pe 21 aprilie 2022, a avut loc un schimb de prizonieri și Daniil s-a întors acasă. Două zile mai târziu, la Kiev, i-au fost amputate picioarele, după care a fost transferat la Lviv pentru reabilitare, iar de acolo la Lublin.

„Intenționam să-mi iau proteze în cadrul programului de stat, dar am descoperit din întâmplare Fundația Protez. Am plecat în SUA. Acolo mi s-au pus imediat la dispoziție picioare protetice mecanice și atletice și brațe protetice cosmetice și bionice. Totul – absolut gratuit”.

Acum, Daniil Melnik este în curs de reabilitare fizică și psihologică în SUA. „Timp de două luni am mers cu o proteză bionică de antrenament. Specialiștii centrului de reabilitare au monitorizat dacă mă simt confortabil cu ea și în urma observațiilor mi-au făcut o proteză bionică permanentă”, spune Daniil, precizând că și cu o astfel de mână poți merge la război, deși ar exista câteva condiții.

„Este mai puțin rezistentă la șocuri… Dacă se strică, reparația poate dura. De asemenea, această mână nu este foarte rapidă în reacție, fapt extrem de important într-un război. Prin urmare, în teren, prefer o proteză mecanică. Cu acestea, pot face cu ușurință flotări, pot transporta greutăți. Proteza bionică e mai potrivită pentru întâlniri, pentru plimbări sau excursii”, explică tânărul.

Fundația Protez are propriul centru de servicii în Svalyava, Transcarpatia, așa că, dacă se strică ceva, Daniil își poate repara mâna. Acum se mai află în SUA, inde este antrenat într-un proiect de pregătire a veteranilor militari pentru angajarea lor ulterioară. Vrea să urmeze cursuri și să se califice în psihologie, pentru a-i ajuta pe ucraineni să facă față consecințelor războiului.

Cum funcționează, cât costă și cât va dura

Protezele mecanice și bionice au meniri diferite. Primul este mai funcțional și este mai rezistent la stres fizic, al doilea imită mâna omului, deschide multe posibilități, dar este mai sensibil.

„Brățul bionic funcționează ca o electrocardiogramă. Electrozii merg la antebrațul unei persoane, citesc un anumit grup muscular și, în consecință, brațul se deschide sau se închide”, spune Yakov Grădinar, medic șef și co-fondator al Fundației Protez. – Proteza bionică de picior are senzori care citesc poziția genunchiului în spatiu, miscarea pacientului si sarcina de la picior. Computerul din interior lucrează prin toate acestea și ajută la lucrul său. De exemplu, dacă o persoană se împiedică și începe să cadă, senzorul va recunoaște acest lucru și va ajuta la ținerea pacientului astfel încât să nu cadă. În plus, o astfel de proteză poate regla viteza de mers.”

Mâinile protetice ultramoderne sunt destul de scumpe: de la 9 la 30 de mii de dolari. Majoritatea nu rezistă la umiditate, la murdărie, așa că folosirea lor în război este destul de riscantă. O astfel de proteză poate fi spartă cu ușurință printr-o simplă lovire.

Producătorii oferă o garanție de trei ani pentru protezele bionice ale membrelor superioare. Yakov Grădinar spune că astfel de produse durează de la trei până la cinci ani.

„Protezele trebuie schimbate periodic. Să nu uităm că proteza este un constructor. Dacă o parte este ruptă, atunci poate fi înlocuită și reciclată”, conchide Nazar Bagnyuk, șeful departamentului de protetică al Primei Asociații Medicale din Lviv.

Ministerul Politicii Sociale a explicat că combatanții primesc mai întâi o proteză mecanică și abia după 12 luni li se asigură bionică și/sau produse speciale pentru sport.

„Totuși, de ce fel de produs are nevoie un combatant este determinat de o echipă multidisciplinară a unei instituții medicale sau de un medic al unei fabrici de proteze. La urma urmei, protetica, în primul rând, vizează să ofere unei persoane posibilitatea de a se întoarce în societate și de a duce o viață activă”, a menționat Ministerul Politicii Sociale, ca răspuns la solicitarea Hromadske.

Potrivit lui Yakov Grădinar, protezist de la Fundația Protez, practica montării de proteze ultramoderne la un an de la protezarea inițială este justificată: „Situația este similară în SUA. De ce funcționează așa sistemul? Pentru ca pacientul să arate că este activ și va folosi proteza, iar banii nu vor fi aruncați în vânt”.

Cu toate acestea, soldații ucraineni nu au timp să aștepte un an și caută oportunități de a obține proteze folosind cele mai noi tehnologii.

„Cred că statul vrea să economisească bani în acest fel”, spune veteranul Daniil Melnik. „Totuși, astăzi există deja multe centre protetice bune în care ți se oferă tot de ce ai nevoie. De exemplu, am două proteze. Unul îl voi folosi unul când merg la sală, altul, bionic, îl voi îmbrăca înainte de a merge în oraș. Nu ai limite și asta e foarte tare”.

Sursa: hromadske.ua