După pandemie. Ion Mărgineanu despre „tragedia frumoasă” și drumul cel mare

Pandemia l-a prins pe Ion Mărgineanu la Chișinău. După ce autoritățile au declarat însă stare de urgență pe întreg teritoriul Republicii Moldova și a fost instituit un regim special de circulație, Mărgineanu și-a făcut valiza și s-a autoizolat în casa părintească din satul Fundurii Vechi, județul Bălți.

Ion Mărgineanu este fost deputat în primul Parlament al Republicii Moldova, unul dintre semnatarii Declarației de Independență a țării, și profesor cu o experiență de muncă de peste 35 de ani. La sfârșitul anului 2018, pensionarul a parcurs peste 500 de km pe jos de la Bălți la Alba Iulia, pentru a celebra Marea Unire.

„Acasă, la țară, este mult mai bine și mai ușor de păstrat regimul pe care l-au impus autoritățile. Chiar dacă sunt izolat, am respectat recomandările referitor la spălarea mâinilor cât mai des. Depun mai mult efort fizic și aceasta mă ține pe linia de plutire. Atunci când lucrez fizic, în special dimineața, mă simt bine. Iar cel mai important este că sunt calculat în toate. Muncesc, dar am grijă și să mă odihnesc”, spune pensionarul în vârstă de 78 de ani.

Profesorul Mărgineanu și-a făcut un program zilnic pe care îl respectă cu sfințenie. Se culcă când soarele nu se mai vede la orizont și se trezește odată cu cântatul cocoșilor.

Ce faci, Ion, așa dimineață? Cum trăiești tu dacă muncești atât de mult? îl întreabă deseori sătenii care îl văd lucrând cu noaptea în cap în jurul casei.

Prășesc cu dragoste, dar nu vreau să trăiesc din prășitură

„Se miră mahalaua de mine, dar eu nu văd nimic deosebit. Mă ocup de toate treburile gospodărești. În primul rând, prășesc, îngrijesc de vie și de flori. Văleleu, ce flori am eu! Raiul pământului. Așa o frumusețe. A fost băiatul la mine și mi-a zis: “Tată, ce frumos ai făcut în curte!” Eu le-am îngrijit cu drag. Prășesc cu dragoste, dar nu vreau să trăiesc din prășitură. Din acest motiv eu mai și scriu. Acum scriu un microroman. Tare bun o să fie. Eroul principal este un băiat, proaspăt căsătorit, care a fost luat în 1945 pe front. Acolo a murit. Toată acțiunea se învârtește în jurul nevestei. Este o tragedie frumoasă”, povestește Ion Mărgineanu.

Ex-deputatul duce dorul celor trei copii. Vorbește mult la telefon cu ei. „Îmi este dor de ei. Eu nu mă satur de ei. Dacă vin ei la mine, păi eu vorbesc cu ei. Ei nu au timp să vorbească cu mine. Numai se duc și mie iar mi se face dor de ei. Nu vreau să mă duc la Chișinău ca să nu le dau bătăi de cap. Când se vor ridica restricțiile, atunci am să ies de aici”, adaugă bărbatul.

Îmi e dor să dansez, să vorbesc cu oamenii, să cânt

Fostul profesor duce dorul Chișinăului. Chiar dacă toată ziua nu stă locului, ba scrie pagini noi de roman, ba mai rupe o iarbă sau vorbește peste gard cu vecinii sau drumeții, se simte izolat. „Aici sunt oameni care mă înțeleg, este casa părinților. În Chișinău sunt ca la mine în sat. Mă întâlnesc în stânga și-n dreapta cu foști studenți, colegi. Îmi este dor să dansez, să vorbesc cu oamenii, să cânt. Îmi este dor de femei deștepte și hâtre care să vorbească lucruri frumoase, de oamenii înțelepți de la care am ce învăța. Uneori înveți de la unul care nu are carte, dar are o frumoasă experiență de viață, alteori îi asculți pe cei cu carte, dar nu înțelegi nimic din ce au spus”, afirmă cu nostalgie Mărgineanu.

Ion Mărgineanu spune că pandemia a băgat frica în oameni, însă nu i-a schimbat: „Oamenii se tem tare de moarte și se spală mai des pe mâini, și asta este bine”.

Pandemia nu l-a schimbat nici pe el, însă i-a schimbat planurile. A fost nevoit să renunțe la un alt traseu pe care l-a planificat minuțios și care a trebuit să înceapă în aprilie, în perioada Paștelui. A găsit și doritori care să-l însoțească până la Bruxelles, însă pandemia i-a dat totul peste cap. „Aș vrea să revenim la idee, dacă se vor redeschide frontierele. Eu sunt dispus să merg singur 1800 km. Nu mă tem de nimic”, încheie Mărgineanu.