1 mai: Cine și de ce sărbătorește Ziua Muncii
Astăzi, 1 mai, se sărbătorește Ziua Internațională a Muncii, eveniment marcat prin manifestații în numeroase orașe din întreaga lume. Decizia de sărbătorire a acestei zile a fost luată în 1889, de Congresul Internaționalei Socialiste, desfășurat la Paris. Reprezentanții partidelor socialiste și muncitorești reuniți în capitala Franței au hotărât organizarea anuală, începând cu 1 mai 1890, a unei manifestații muncitorești, în amintirea victimelor căzute la Chicago în timpul grevei generale din mai 1886.
Greva izbucnită la Chicago, la 1 mai 1886, a paralizat majoritatea activităților industriale din metropola americană. Sindicatele muncitorilor din oraș manifestau împotriva abuzurilor autorităților și ale patronatelor, fiind nemulțumite de orogramul de lucru prelungit până la 12-14 ore, lipsa zilelor libere și concedierile arbitrare. Poziția muncitorilor era susținută de Federația Organizațiilor Sindicale din SUA, care în 1884 înaintase o rezoluție în care se afirmă că programul de lucru zilnic de opt ore ar trebui să fie impus după 1 mai 1886. Rezoluția făcea apel la organizarea unei greve generale pentru ca acest obiectiv să fie atins.
În acea zi, manifestații de amploare au avut loc și în alte orașe din Statele Unite, însă protestul de la Chicago a fost cel mai important.
Autoritățile și patronatele din Chicago au încercat să reprime mișcările de protest. La 4 măi, forțele de ordine au deschis focul împotriva manifestanților, înregistrându-se morți și răniți, atât în rândul manifestanțiilor, cât și în cel al polițiștilor. Lideri sindicali și mai mulți anarhiști au fost arestați, fiind acuzați de tulburările din oraș.
În 1889, Congresul constitutiv al Internaționalei a II-a de la Paris a decis a decis organizarea anuală, începând cu 1 mai 1890, a unei manifestații muncitorești în amintirea victimelor căzute la Chicago.
De-a lungul timpului, ziua de 1 Mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea țărilor lumii, deseori manifestațiile transformându-se în confruntări violente între protestatari de extremă-stânga și forțele de ordine. În unele țării, precum Australia, Elveția și Statele Unite, 1 mai nu este o sărbătoare oficială.
La presiunea sindicatelor, ziua de 1 mai a fost proclamată zi liberă în majoritatea statelor occidentale. În țările comuniste, 1 mai este o sărbătoare de stat, marcată de defilări, spectacole de propagandă și demonstrații de amploare ale muncitorilor.
În România, ziua de 1 Mai se sărbătorește începând din 1890. Până în 1989, evenimentul era marcat cu manifestații uriașe ale muncitorilor, însă ziuă și-a pierdut din importanță după Revoluția din decembrie.
G4Media a discutat cu istoricul român Liviu Zgârciu, de la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia, specializat în perioada comunistă românească.
Poate și de asta, astăzi este o sărbătoare pe care cei care au prins-o înainte de 1989 o regretă. Erau sărbători câmpenești, se ieșea la iarbă verde, unitățile de alimentație publică erau obligate să țină deschis, să deschidă mai multe chioșcuri unde cei prezenți serveau bere, mici…” spune Liviu Zgâciu.
„Paradoxul sărbătorii de 1 Mai e dat în primul rând de faptul că era o sărbătoare din lumea capitalistă și a avut succesul cel mare în lumea comunistă. În România, cel puțin până în 1970, de 1 Mai se organizau parade fastuoase în toate orașele. După anii 70, acestea au încetat să mai fie organizate în orașele din România, cu excepția Bucureștiului.
De ce? În primul rând din punct de vedere financiar și atunci fiecare instituție, întreprindere, era obligată să își organizeze această sărbătoare. Aveau loc întreceri sportive, spectacole, cântau laureații festivalurilor, programul era lejer, unitățile funcționau unele după programul de duminica, altele erau închise… ceea ce era interesant este că lumea se simțea bine.
