Interviu cu un Procuror General care merge cu bicicleta
James Hamilton este un procuror din Irlanda. A deţinut funcţia de Procuror General în Irlanda, dar şi cea de preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Procurorilor, ulterior devenind şi membru al Comisiei de la Veneţia. În aceste zile Hamilton participă la Conferinţa ODIHR/OSCE de la Varşovia şi a acceptat să răpundă la câteva întrebări pentru Ziarul de Gardă.
– Am dori să ne explicaţi ce înseamnă etica unui procuror, mai ales pentru un procuror general. În Moldova am avut cazuri când Procurorul General a mers la saună sau la vânătoare secretă cu şefi din judecătorii, cu politicieni şi oameni de afaceri.
– Da, da, a am auzit despre acest caz din Pădurea Domnească. Nu pot să spun despre Moldova prea multe, căci nu cunosc cultura relaxării procurorilor în ţara voastră. Fiecare ţară are particularităţile sale. Nu este ceva neobişnuit ca unii jurişti să socializeze. Juriştii merg uneori la vânătoare şi în statele europene. Problema nu e în faptul că ei se întâlnesc, ci în comportamentul lor, în înţelegeri secrete atunci când acestea au loc. Problema apare atunci când unii dintre ei, judecători sau procurori, fac favoruri politicienilor, sau unor grupuri de afaceri. Deci, relaţiile secrete ale unor procurori cu judecători şi politicieni ar fi o problemă. Vă rog să înţelegeţi că nu cunosc cum este exact în Moldova.
– Ce înseamnă comportament etic al unui procuror?
– Trebuie să fie absolut imparţial. De exemplu, dacă care are o relaţie de prietenie cu o persoană nu trebuie să aibă nicio tangenţă cu ancheta asupra acestei persoane. În ţara mea, dacă un procuror ajunge în faţa unui dosar în care figurează o persoană cunoscută el spune simplu: eu cunosc această persoană şi nu pot să lucrez la acest caz. La fel procedează şi judecătorii. Irlanda e o ţară mică, cu o populaţie aproximativ ca a Moldovoei, deci nu e neobişnuit ca un procuror sau judecător să îşi identifice persoane cunoscute prin dosare. Ei doar nu acceptă conflictul de interese şi spun clar că nu pot accepta să lucreze la un asmenea dosar.
– Sunteţi un procuror cu o experienţă îndelungată. Aţi suportat vreo dată presiuni , provocări ca să favorizaţi pe cineva întrun caz anume?
– Nu, dar explicaţia e simplă: sistemul de evaluare şi angajare a procurorilor la noi este foarte bun, în acest sistem oamenii îşi fac munca cu adevărat .
– Ce înseamnă procurori buni?
– Se fac concursuri şi anume cei mai buni sunt angajaţi în funcţia de procuror. Cu cele mai bune rezultate academice, cu cea mai bună expereienţă profesională, cu cea mai înaltă calificare. Fără probleme de integritate în trecut.
– Unii dintre procurorii din Moldova au averi mari, care nu corespund veniturilor. Ar fi aceasta o problemă în Irlanda?
– Da, desigur. Cred că fiecare ţară trebuie să aibă un sistem de declarare adecvată a veniturilor şi proprietăţilor. Şi dacă un procuror, sau altă persoană publică locuieşte întrun lux care nu poate fi justificat, dacă bunurile au fost obţinute prin fraudă, acestea ar putea fi confiscate. Am avut şi asemenea cazuri, dar extrem de rar. La noi, majoritataea politicienilor duc un trai modest, din ceea ce câștigă.
– Confiscarea averilor consideraţi că e o soluţie acceptabilă?
– Da, sunt în favoarea confiscării, atunci când averile sunt furate, obţinute prin fraidă. Şi această lege funcţionează în multe ţări. Şi la noi se face uz. Sistemul confiscării funcţionează în SUA, Marea Britanie, Germania, Austria.
– Îmi cer scuze pentru întrebarea următoare, ce maşină aveţi?
– Ce maşină am? Am un automobil foate drăguţ, mi l-am procurat când am ieşit la pensie, e un Lexus, vechi, la mâna a doua, dar foarte drăguţ. Toată viaţa, fiind procuror, am condus maşini mai vechi, la mâna a doua, dar mergeau bine. Nu mi-i ruşine. Majoritatea procurorilor din Irlanda conduc maşini mici, la mâna a doua. Şi majoritatea circulă de fapt pe biciclete. Sau merg cu autobuzul public, cu trenul.
Alina Radu
