(Foto) Lansarea cărții „Caiet de cenzor”

La Libră­ria Căr­tu­rești Plo­iești a avut loc lan­sa­rea căr­ții „Caiet de cen­zor”, scri­să de către basa­ra­bean­ca Lili­a­na Corob­ca.

Roma­nul „Caiet de cen­zor”, lan­sat în pre­mie­ră la Plo­iești, Româ­nia, are ca punct de ple­ca­re cores­pon­denţa fic­ti­vă din­tre autoa­re şi şefa Biro­u­lui Docu­men­te Secre­te din temu­ta Dire­cţie Gene­ra­lă a Pre­sei şi Tipă­ri­tu­ri­lor (Cen­zu­ra) care, în anii ’70, mer­gea per­so­nal la fabri­ca de hâr­tie să ates­te arde­rea sau toca­rea caie­te­lor de cen­zo­ri (con­si­de­ra­te secre­te de stat) şi care, îna­in­te să fugă din ţară în 1974, a sus­tras unul din­tre aces­te caie­te.

Acum, după patru­ze­ci de ani, fos­ta șefă îl pune la dis­po­zi­ţia cer­ce­tă­toa­rei. Întrea­ga acti­vi­ta­te a unui cen­zor – mese­rie ingra­tă, des­pre care era inter­zis să vor­beş­ti – este rezu­ma­tă în acest caiet-jurnal, ce dez­vă­lu­ie nu doar struc­tu­ri­le insti­tu­ţi­ei cen­zu­rii, ci şi via­ţa de culi­se, cu fră­mîn­tă­ri­le, revol­te­le şi cul­pa­bi­li­ză­ri­le celor care deci­deau soar­ta cărţi­lor. Sunt doar cin­ci luni din via­ţa cen­zo­ri­ţei Filofte­ia Mol­do­vean, dar atât de den­se, încât ne dau ima­gi­nea aproa­pe com­ple­tă a aces­tei insti­tu­ţii mis­te­ri­oa­se. Cen­zo­rii – de care si noi, jur­na­liș­tii plo­ieș­te­ni, ne-am „bucu­rat” de aten­ția lor până în anul 1990 (în per­soa­na tova­ră­șu­lui Vasi­le Albu) – erau de pro­fe­sie citi­to­ri şi vînă­to­ri de greşe­li ide­o­lo­gi­ce, asal­ta­ţi de sute de manu­scri­se, de ter­me­ne dras­ti­ce de pre­da­re şi san­cţiu­ni ame­ninţă­toa­re. Ei îşi pier­deau iden­ti­ta­tea şi, măci­na­ţi ade­sea de nevro­ze şi alte boli, îşi cau­tă vin­de­ca­rea inclu­siv prin scris. „Ope­re­le” lor – caie­te­le de cen­zor –, auto­cen­zu­ra­te sau nu, tre­bu­iau obli­ga­to­riu să dis­pa­ră. Nu s-a păs­trat niciun ase­me­nea docu­ment în arhi­ve, încît Caie­tul de cen­zor al Lili­a­nei Corob­ca este recon­sti­tu­it din cenu­şa tutu­ror la un loc.

„La înce­put, mi-am notat titlu­ri­le căr­ți­lor apă­ru­te după 1974, în ide­ea de a ima­gi­na frag­men­te cen­zu­ra­te din roma­ne­le și poe­zi­i­le mele. Era uni­ca idee bună și vero­si­mi­lă, la care am renun­țat ulte­ri­or. În rest, nu am mai renun­țat la nimic, pen­tru că, ținânând în mână o car­te din 1975, pe care am răsfoit-o, nu am vrut sau nu am putut să inven­tez ceva ce i-ar lip­si și nici note­le rea­le ale cen­zo­ri­lor la mul­te volu­me din aceas­tă peri­oa­dă nu mi s-au părut satis­fă­că­toa­re pen­tru a le folo­si în roma­nul meu. Nu un colaj de frag­men­te lite­ra­re cen­zu­ra­te sau o alter­na­ti­vă fal­să la edi­ți­i­le cri­ti­ce mi-am dorit să pro­pun, ci for­ma­rea, trans­for­ma­rea și defor­ma­rea unui cen­zor. Adi­că, am stat fru­mos pe malul lacu­lui Wann­see din Ber­lin și mi-am cre­at sin­gu­ră tex­te­le poe­ma­ti­ce, pe care tot eu urma să le cen­zu­rez, la tim­pul potri­vit. Din 2007, când am avut pri­mul meu con­tact cu arhi­va Cen­zu­rii, după un dece­niu de stu­di­e­re și tato­na­re, acum îmi doresc să ies din acest subiect, măcar pen­tru un alt dece­niu. Asta pen­tru că mă simt ca un cocoș jumulit (la noi, păsă­ri­lor care încear­că să zbo­a­re din coteț li se taie sau li se scot pene­le ari­pi­lor). Straș­ni­că idee, nu?”, sus­ți­ne scri­i­toa­rea.

Lili­a­na Corob­ca s-a năs­cut la 10 octom­brie 1975, în satul Săse­ni, raio­nul Călă­ra­şi, Repu­bli­ca Mol­do­va. A debu­tat cu roma­nul Negris­si­mo (2003; Pre­mi­ul „Pro­me­the­us” pen­tru debut al revis­tei Româ­nia lite­ra­ră, Pre­mi­ul pen­tru debut în pro­ză al Uniu­nii Scri­i­to­ri­lor din Repu­bli­ca Mol­do­va) şi cu Per­so­na­jul în roma­nul româ­ne­sc inter­be­lic (teză de doc­to­rat, 2003).

A publi­cat roma­ne­le „Un an în Para­dis” (Car­tea Româ­neas­că, 2005, tra­dus în ita­li­a­nă şi ger­ma­nă), „Kin­der­land” (Car­tea Româ­neas­că, 2013; Poli­rom, 2015, tra­dus în ger­ma­nă şi slo­ve­nă, best­se­l­le­rul Edi­tu­rii Car­tea Româ­neas­că la Tîr­gul de car­te Boo­k­fest 2013, dis­tins cu Pre­mi­ul Radio Româ­nia Cul­tu­ral, secţiu­nea Pro­ză, şi cu pre­mi­ul Crys­tal la Fes­ti­va­lul Inter­na­ţio­nal de la Vile­ni­ca, Slo­ve­nia, în 2014) şi Impe­ri­ul fete­lor bătrâ­ne (Car­tea Româ­neas­că, 2015).

A scris şi un mono­log în trei acte, „Cen­zu­ra pen­tru înce­pă­to­ri”, apă­rut în Aus­tria în 2014. A mai publi­cat volu­me şti­inţi­fi­ce des­pre cen­zu­ra comu­nis­tă, exi­lul lite­rar şi buco­vi­ne­nii depor­ta­ţi în Sibe­ria. Scri­i­toa­rea a bene­fi­ci­at de bur­se şi rezi­denţe de cre­a­ţie în Ger­ma­nia, Aus­tria, Franţa şi Polo­nia.

Autor: Ioan POPESCU


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul sa nu publicam sau sa ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ura de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *