#Solidari cu doctorul. Dar nu-i destul

Despre doctor cunoașteți. Un profesionist, doctor, cercetător și om… care s-a scăpat cu vorba. O pornire firească, formulată ghinionist. A urmat potopul.

Să le luăm, ca de obicei, pe rând. Pentru mine a fost clar din start că acest caz NU este unul clasic de încălcare a codului deontologic medical. Una este să fii un om arțăgos, de care se tem pacienții și fug asistentele medicale. Cu totul altceva, este să rabzi ani în șir și să acorzi ajutor necondiționat tuturor, inclusiv celor care, prin limba și limbajul utilizat, te umilesc. Iar apoi, odată-n Paște, să-ți scape o afirmație pe jumate în glumă, pe jumate în serios, prin care, pe bună dreptate, dai peste nas unei paciente că nu știe să-ți spună „bună ziua” la tine acasă. Apoi să o operezi responsabil, iar aceasta să revină la control, pentru că are încredere în tine ca profesionist.

Primul lucru care m-a descurajat a fost intenția unora de a spune că acest eveniment „nu este despre limbă”. Doamnelor și domnilor, acest eveniment este anume despre limba română, recunoașterea și utilizarea ei cu drepturi depline în stânga Prutului. Anume datorită faptului că doctorul a prestat un serviciu ireproșabil, argumentele celor ce îl acuză se țin doar pe acele 3-4 cuvinte mai „chipărate” despre limbă. Numai că pe nimeni (dintre critici) nu i-am văzut să laude cei 40 de ani cât a răbdat doctorul să i se vorbească în rusă. Nici serviciile aduse de către dumnealui sistemului medical (participări la conferințe științifice, congrese, articole științifice publicate, mulțumiri publice pentru munca sa etc). Orice ar invoca unii, câteva cuvinte în cruce, în contextul în care serviciul medical acordat a fost impecabil, nu sunt destule pentru a construi un caz de discriminare. 

I-am văzut și pe mulți din comunitatea vorbitoare de rusă (dintre care unii au deprins utilizarea limbii române) încercând sau să invoce statutul acestui grup drept victimă, sau să încerce să-l încadreze în coloritul natural, mai că „dat de la Dumnezeu” al R. Moldova. Și ei greșesc. O comparație care ar explica asta mai bine e aceea cu urmașii posesorilor de sclavi din SUA. Nu e vina lor că strămoșii lor au fost criminali, dar este absolut responsabilitatea lor să se reabiliteze prin acțiuni personale, concrete, conștiente si chiar penitente colectiv. Să modelăm un alt scenariu, în care un turist (să zicem) britanic vizitează India – o țară a cărei populație și natură au fost exploatate fără milă de Imperiul Britanic – și insistă să vorbească în limba cu care strămoșii săi au rănit și ucis. Reacțiile localnicilor ar fi, pe bună dreptate, de jignire profundă, ultraj și revoltă. De aceea, pe cei care vin din familii rusofone și încearcă să „răstignească” doctorul nostru pentru discriminare, îi rog mult și îi îndemn să facă ceea la ce îndeamnă politica progresistă modernă – „Check your privilege”. Altfel spus, să conștientizeze grupul din care fac parte, modul de constituire a acestuia, rolul acestui grup în trecut (dar și în prezent) în marginalizarea limbii și culturii române, în colonizarea conștiinței colective a localnicilor și, totodată, privilegiile care vin la pachet cu statutul de membru al acestui grup. Când vor lua ei înșiși în mâini rolul de corectare a greșelilor din trecut, sper că și acest tip de conflicte va  dispărea – efortul de emancipare a limbii române va fi unul comun.

Și Consiliul pentru egalitate promite să se exprime pe marginea acestui subiect. Este vorba despre aceeași instituție, care între 2013-2021 a înregistrat 87 de plângeri privind  discriminarea vorbitorilor de rusă (fiind satisfăcute 70) și doar 13 – despre discriminarea limbii române. Mai mult, în practic fiecare hotărâre care decide sau afirmă discriminarea împotriva vorbitorilor de rusă, Consiliul invocă până în prezent așa-zisul statut al limbii ruse de „limbă de comunicare interetnică”. Asta, deși în 2021 Curtea Constituțională s-a expus clar la acest subiect, afirmând că limba rusă nu are „un statut deosebit de cel al altor limbi vorbite pe teritoriul țării”, iar statutul de „limbă de comunicare interetnică” nu este posibil sau constituțional, întrucât ar „acorda limbii ruse un statut similar cu cel al limbii de stat.”

Mă mai încearcă un gând. Ființa umană, atât la nivel individual, cât și ca societate, nu ezită să penalizeze comportamentele care nu îi sunt pe plac. Fie că e vorba de închisori pentru criminali, ruperea prieteniei cu oamenii aroganți, expunerea sau denunțarea persoanelor sexiste etc., aceste manifestări sunt generalmente considerate normale, naturale chiar, întrucât ele fac parte din procesul de „autoguvernare” al societății. Dacă, de exemplu, în absența unei guvernări proactive, populația decide să-și facă singură dreptate (lucru care poate deveni uneori periculos), cine e de învinovățit? Cei care urmează normele sociale și penalizează comportamentul nerespectuos, imperialist ori acea autoritate care a permis acestui vid de demnitate să se creeze? 

Ministerul Educației anunță că circa 9000 de persoane s-au înscris la cursurile de învățare a limbii române. Este un început, dar nu e nici pe departe o politică suficientă și proactivă pentru o guvernare care se vrea dinamică și reformistă. Nu e târziu să se ia noi măsuri în această direcție. De aceea, mai văd o variantă, deloc ideală, prin care s-ar putea finaliza acest episod. Cea mai dezonorabilă, tragică și cinică, dar cu rezultate încă posibil bune. Să v-o zic printr-o parabolă antică. Cică era un rege care tocmai impusese un impozit foarte mare și voia să afle cum este primit acesta. Și-a chemat toți sfetnicii, întrebându-i care și ce crede. Toți au lăudat ideea, unul zicând că oamenii dau cu toată inima plățile în plus, altul – că țara prosperă și mai mult de pe urma impozitului. Și doar un sfetnic a spus adevărul – oamenii sărăcesc, hambarele sunt goale, neliniștea socială crește – mai pe scurt, regele a greșit cu impozitul. Auzind acestea, regele a pus să fie ucis sfetnicul cel din urmă. Apoi a anulat impozitul. 

M-am bucurat să văd atâta lume brează, proaspătă la minte, care a înțeles mesajul transmis de medic pacientei. Eu unul nici măcar nu consider că doctorul ar fi trebuit să se abțină de la un atare mic apropo – singura problemă a fost formularea. 

La fel, sunt sigur că dacă el va fi penalizat pe nedrept, societatea nu va tăcea. Sper totuși ca în cazul dat să nu rămânem și cu slujitorul jertfit, și cu „taxele mărite”.