Sărăcia în R. Moldova în anul 2025: Datele Biroului Național de Statistică privind pragul sărăciei absolute

Conform datelor Biroului Național de Statistică (BNS), pragul sărăciei absolute a constituit 3764,4 lei în medie pe lună pe o persoană și, respectiv, rata sărăciei absolute a constituit 31,1%.

La fel, datele oficiale arată că:

• pragul sărăciei extreme a constituit în medie 3035,7 lei pe lună pe o persoană, iar rata sărăciei extreme a fost de 15,1%;
• incidența sărăciei multidimensionale, care indică ponderea populației cu deprivări (confruntându-se cu cel puțin 35% din indicatorii ponderați din componența Indicelui Sărăciei Multidimensionale), a constituit 27,4%;
• intensitatea sărăciei multidimensionale a constituit 48,3%, adică fiecare persoană săracă din punct de vedere multidimensional a fost, în medie, deprivată în 48 la sută de indicatori ponderați;
• valoarea Indicelui Sărăciei Multidimensionale a constituit 0,132, ceea ce indică faptul că, în medie, persoanele sărace multidimensional din Moldova se confruntă cu 13,2% din totalul deprivărilor măsurate de Indicelui Sărăciei Multidimensionale.

BNS scrie că sărăcia reflectă accesul insuficient la resurse pentru a satisface nevoile de bază, inclusiv hrană adecvată, locuință, îmbrăcăminte și alte bunuri și servicii esențiale. Deoarece costul satisfacerii acestor nevoi variază de la o țară la alta și în timp, măsurarea sărăciei necesită repere explicite de bunăstare (praguri de sărăcie) care sunt ancorate fie în standarde absolute ale nevoilor de bază, fie în standarde care evoluează odată cu condițiile de viață ale societății.

„La nivel internațional, analiza sărăciei, ca fenomen multidimensional și complex, se bazează pe un ansamblu de indicatori monetari și nemonetari care măsoară diferite fațete ale sărăciei, inclusiv pe abordări multidimensionale, care permit o evaluare mai cuprinzătoare a bunăstării populației”, notează sursa citată.

Măsurarea sărăciei în R. Moldova

Conform comunicatului, în R. Moldova, în prezent, măsurarea sărăciei se realizează în conformitate cu recomandările internaționale și bunele practici ale țărilor prin estimarea sărăciei monetare (absolute și extreme) și a sărăciei nemonetare prin intermediul Indicelui Sărăciei Multidimensionale (ISM). Producerea statisticilor privind aceste tipuri de sărăcii este realizată conform Metodologiei de calculare a pragului absolut al sărăciei, elaborată în conformitate cu recomandările Băncii Mondiale, și cu Metodologia de calculare a Indicelui Sărăciei Multidimensionale, bazată pe metodologia elaborată de Inițiativa Oxford pentru sărăcie și dezvoltare umană (OPHI) și Biroul de raportare privind dezvoltarea umană a Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (HDRO PNUD).

Datele necesare pentru realizarea acestor estimări sunt colectate de Biroul Național de Statistică (BNS) prin intermediul Cercetării Bugetelor Gospodăriilor Casnice (CBGC), o cercetare statistică desfășurată cu periodicitate anuală și care constituie în prezent principala sursă de informații pentru măsurarea sărăciei în țară.

Sărăcia absolută și extremă

BNS scrie că pentru estimarea sărăciei absolute metodologia națională utilizează pragul absolut al sărăciei bazat pe cheltuielile de consum, ceea ce permite monitorizarea comparabilă în timp a evoluțiilor sărăciei și evaluarea impactului politicilor socio-economice. Pragul absolut al sărăciei, compus din două componente – alimentară și nealimentară – este stabilit pentru fiecare an de referință și reprezintă valoarea monetară a unui coș minim de consum, considerat suficient pentru acoperirea necesităților de bază la un nivel acceptabil în context național.

Rata sărăciei absolute reprezintă proporția persoanelor ale căror cheltuieli de consum sunt inferioare unui prag stabilit al sărăciei (absolute și extreme), și este determinat de disponibilitatea mijloacelor populației ce le-ar permite asigurarea necesităților de bază minime, acceptabile la nivel național. În anul 2025, pragul sărăciei absolute a constituit în medie pe lună pe o persoană 3764,4 lei și, respectiv, rata sărăciei absolute a constituit 31,1%. Pragul sărăciei extreme a constituit în medie 3035,7 lei pe lună pe o persoană, iar rata sărăciei extreme a fost de 15,1%.

Un alt indicator utilizat la măsurarea sărăciei este indicele profunzimii sărăciei, care reprezintă deficitul mediu al consumului populaţiei necesar pentru depășirea pragului sărăciei. În anul 2025, profunzimea sărăciei absolute a constituit 6,65%, ceea ce semnifică faptul că, pentru depăşirea sărăciei absolute, ar fi necesară majorarea consumului populaţiei, în medie, cu 6,65 la sută din valoarea pragului absolut al sărăciei. Profunzimea sărăciei extreme a constituit 2,75%.

Gradul de inegalitate între cei săraci este măsurat prin indicele severităţii sărăciei, care reprezintă distribuția nivelului de bunăstare în rândul populației sărace în raport cu pragul sărăciei. În anul 2025, severitatea sărăciei absolute a constituit 2,12%, iar severitatea sărăciei extreme – 0,78%.

Mediul de reședință este un factor important în determinarea nivelului de bunăstare a populației. Populația rurală înregistrează niveluri ale sărăciei semnificativ mai ridicate comparativ cu populația din mediul urban. În anul 2025, rata sărăciei în mediul rural a constituit 40,0%, fiind aproape de două ori mai mare decât în mediul urban, unde aceasta a înregistrat 21,1%.

Sărăcia este distribuită inegal și în profil regional. Astfel, în regiunea Nord rata sărăciei a constituit 31,6%, în regiunea Centru – 38,8%, iar în regiunea Sud – 46,5%. Totodată, municipiul Chișinău a înregistrat cea mai scăzută rată a sărăciei la nivel național, de 15,1%.

În funcție de mărimea gospodăriei, cea mai scăzută rată a sărăciei, de 26,0%, s-a înregistrat la gospodăriile formate din 3 persoane. La polul opus, gospodăriile formate din 5 persoane și mai multe înregistrează rate mai ridicate ale sărăciei – de 44,8%.

Un factor important îl reprezintă existenţa şi numărul copiilor în gospodărie. Astfel, nivelul sărăciei crește odată cu numărul copiilor în componența gospodăriei, de la 26,4% pentru persoanele din gospodăriile cu 1 copil, atingând 41,5% în cazul gospodăriilor cu trei copii și mai mulți.

Statistici experimentale privind sărăcia relativă

„În corespundere cu bunele practici internaționale, statisticile experimentale realizate de BNS sunt statistici noi, inovative, aflate în proces de dezvoltare, inclusiv în faza de evaluare. Statisticile experimentale sunt dezvoltate pentru a informa utilizatorii despre rezultatele obținute pe parcursul elaborării statisticilor noi, care se află la etapa de elaborare și testare, precum și pentru a antrena utilizatorii în evaluarea necesității și calității lor la o etapă timpurie de dezvoltare. Pentru o analiză mai amplă a fenomenului sărăciei, luând în considerare recomandările Eurostat (Oficiul de Statistică al Uniunii Europene ), răspunzând la solicitările utilizatorilor naționali, BNS a lansat elaborarea calculelor experimentale privind estimarea ratei riscului de sărăcie (engleză – at risk of poverty rate). Acest indicator poate fi intâlnit și sub denumirea de “rata sărăciei relative” inclusiv transferurile sociale”, notează sursa citată.

BNS scrie că sărăcia relativă este înțeleasă ca fiind situația unei persoane ale cărei resurse monetare nu îi permit atingerea unui anumit nivel de bunăstare realizat de întreaga populaţie din ţara respectivă. Potrivit acestei metode de estimare, se determină persoanele ale căror resurse monetare sunt mai mici comparativ cu restul populaţiei, ceea ce nu înseamnă automat că resursele acestor persoane nu le permit acoperirea unui nivel minim de trai (ceea ce ar presupune starea de sărăcie în accepțiunea cea mai simplă). Din acest motiv, la nivelul UE indicatorii privind sărăcia relativă sunt intitulați indicatori „ai riscului de sărăcie”.

Pragul riscului de sărăcie (inclusiv transferurile sociale) reprezintă nivelul veniturilor bănești disponibile pe adult-echivalent, în raport cu care o persoană (cu un venit inferior pragului) poate fi considerată săracă. Nivelul pragului riscului de sărăcie reprezintă 60% din valoarea punctului median al distribuţiei persoanelor după veniturile bănești disponibile pe adult-echivalent. În anul 2025, pragul riscului de sărăcie a constituit 3705,6 lei.

Rata riscului de sărăcie (inclusiv transferurile sociale) reprezintă ponderea persoanelor care au un venit disponibil pe adult-echivalent mai mic decât pragul stabilit la nivelul de 60% din mediana veniturilor disponibile în totalul populaţiei.

„Este de menționat că, la nivelul Uniunii Europene, instrumentul de bază utilizat pentru producerea de statistici privind distribuția veniturilor, condițiile de trai și incluziunii sociale, respectiv sursa de date pentru calcularea ratei riscului de sărăcie, este Cercetarea Europeană privind Veniturile și Condițiile de Trai. În prezent, în lipsa cercetării respective în țara noastră, BNS a realizat calculele experimentale are ratei riscului de sărăcie utilizând datele CBGC. Totuși, CBGC are o serie de diferențe față de cercetarea EU-SILC realizată la nivelul UE, ceea ce influențează comparabilitatea indicatorilor rezultați din cele două cercetări. Întru armonizarea statisticilor naționale la standardele de calitate stabilite la nivelul UE, implementarea noii cercetări, conform metodologiei EU-SILC, este preconizată a fi realizată în Republica Moldova începând cu anul 2027, după pilotarea acesteia în anul 2026 (în proces de realizare)”, se arată în comunicat.

La fel, BNS precizează că în anul 2025, rata riscului de sărăcie la nivel național a constituit 22,1%. Analiza datelor experimentale ale ratei riscului de sărăcie pe medii de reședință relevă disparități semnificative între mediul urban și cel rural, populația rurală fiind considerabil mai vulnerabilă la riscul de sărăcie. Astfel, în mediul rural rata riscului de sărăcie a constituit 32,9%, nivel de peste trei ori mai ridicat comparativ cu mediul urban, unde 9,8% din populație se află în risc de sărăcie.