Poștașii care aduc pensiile și ziarele în sate, între datorie și supraviețuire: salarii mici, muncă multă
Deși multe servicii au fost deja digitalizate, fiind necesar astăzi doar un click pentru a descărca un ziar în format pdf sau pentru a obține plățile lunare, la sate, poștașii sunt încă de neînlocuit. Pe umerii lor stă o misiune importantă – ei sunt cei care distribuie nu doar corespondența și ziarele, dar și cei datorită cărora la unii vârstnici ajung pensiile și prestațiile sociale.
Totuși, salariile mici și condițiile de muncă îi lasă nemulțumiți pe poștași, unii ajungând chiar să demisioneze. De cealaltă parte, Î.S. „Poșta Moldovei” explică problemele din sistem prin faptul că în ultimii ani se înregistrează o reducere considerabilă a volumului serviciilor poştale prestate, precum şi a veniturilor generate de acestea, fapt ce ar duce la reducerea efectivului de poștași, a normei de muncă și, respectiv, a salariilor propriu-zise.
„Mi-au lămurit: «Asta este situația. Dacă vreți, lucrați, dacă nu, o să vină alt om»”
Elena Crețu a fost poștăriță un an și jumătate în satul Tănătari, raionul Căușeni, timp în care a cutreierat zilnic, cinci zile pe săptămână, jumătate de localitate – acesta fiind teritoriul de care era responsabilă. În total, avea „sub aripă” patruzeci de gospodării la care distribuia pensiile, prestațiile sociale, ziarele, chitanțele și scrisorile.
Micșorarea salariului de la 3000 de lei la 2800 de lei pe lună a determinat-o însă să demisioneze. Fiind mamă a patru copii, aceasta spune că banii nu erau suficienți pentru necesitățile zilnice.
— Am avut deodată salariul de 2800 de lei, apoi l-au ridicat până la 3000 de lei, după aceasta l-au scăzut, au spus că nu avem bătrâni, nu avem suficient de lucru. L-au scăzut până la 2800 de lei.
— Și vă pare un salariu decent?
— Lumea să spună dacă este un salariu decent și dacă se poate de trăit la noi, în R. Moldova, cu 2800 de lei. Mi s-a lămurit că lucrăm la 0,5. Dar eu cred că cine lucrează ca poștaș știe foarte bine că nu se lucrează doar 4 ore pe zi. Uneori se lucrează și de dimineață, și după masă, alteori poate se lucrează și până noaptea târziu. Am sunat la poștă și le-am lămurit situația. Eu am patru băieți, dintre care trei sunt minori și eu trebuie să îi întrețin. Și le-am lămurit situația: ca să iau o pereche de încălțăminte fiecărui copil, din 2800 de lei, cam câte perechi de încălțăminte, cam câte perechi de pantaloni pot să iau pe lună unui copil? Și mi-au lămurit: «Asta este situația. Dacă vreți, lucrați, dacă nu, o să vină alt om».”
Pe lângă salariul mic, Elena era nemulțumită și de condițiile de muncă.
„Când a fost ghețuș, nimeni nu și-a pus întrebarea: măi, oamenii ceea cum se duc pe ghețuș? Când a fost omăt – aceeași poveste. Dar iată vine altă problemă – soarele, și când vine poșta? La două și jumătate – trei. Și de la jumătate la trei, când e soarele cel mai mare, mergem prin sat. (…) Ninge, plouă, dar drumul merge. În jumătatea mea de sat pot să merg pe bicicletă două drumuri. Celelalte toate-s cu deal, nu pot nicidecum să mă deplasez. Înainte dădeau și câte o scurtă, și de încălțat…”, mărturisește femeia.
Poștăriță: „Când era gheața ceea, era prăpădul. Eu am căzut de patru ori pe spate”
Odată cu demisia Elenei Crețu, în Tănătari a rămas doar o poștăriță – Veronica Aftene, care este responsabilă de cealaltă jumătate de localitate. Aceasta are 58 de ani și lucrează în calitate de poștăriță de un an și trei luni.
„Se pierde toată presa. Vin scrisori de la judecătorie. Scrisori, clituri, de peste tot vin. Și stau scrisorile. Încă în cazul gazetelor mai vine câte un om și primește pensia și întreabă: «Se poate să ne dai gazeta?» ori «Se poate să ne dai o chitanță de la lumină?»”, descrie poștăriță situația de când Elena a demisionat.
Femeia spune că apropiații îi zic că este „proastă” pentru că lucrează cu un asemenea salariu. Totuși, ea nu pleacă din funcție pentru că îi este milă de sătenii care au nevoie de serviciile sale. „Continui să muncesc pentru că mi-i jale de lume. Ne-au primit cu 3000 de lei stavca (salariul fix, n.r.) și am tăcut și noi. Când vine altă lună – 2800, acum, luna aceasta – 2700, tot așa, în jos și-n jos, dar aici este alergătură.”
Satul Tănătari are o suprafaţă de circa 3,29 kilometri pătraţi și este amplasat pe câteva coline, fapt ce complică și mai mult deplasarea spre toate cele 37 de gospodării la care poștăriță Veronica Aftene duce corespondența, pensiile și ziarele: „Satu-i mare, tare mult mergem pe jos. Și dacă nu găsim pe nimeni acasă, iarăși ne ducem.”
Pe vreme nefavorabilă, situația devine și mai gravă, spune poștăriță.
„Când era gheața aceea, era prăpădul. Eu am căzut de patru ori pe spate și a început să mă doară spatele. Și s-au dus durerile și în picioare și nu pot fugi așa cum fugeam înainte. Ne-am pornit să ducem la lume, ca lumea să aibă o copeică în casă. Am crezut că o să reușim, am pus sârme la picioare, sârme de ros ceaunele, și noi dădeam să mergem și cădeau sârmele acelea de la pâsle”, își amintește Veronica Aftene.
Sătean: „Este o problemă foarte gravă”
În ziua când am ajuns la Tănătari, la oficiul poștal din sat parcă s-a adunat un mini club de conducători de scutere electrice cu trei roți. Mijloacele de transport erau conduse de mătușa Maria și mătușa Nina. Acestea au venit după pensie, casele lor fiind la o distanță de circa 2–3 km de oficiul poștal.
La ai săi aproape 70 de ani, mătușa Maria are probleme de deplasare, dar își face griji nu atât pentru ea, cât mai mult pentru alți consăteni: „Hai că mi-a dat Dumnezeu transportul acesta, dar aceștia care, săracii, nu pot, care sunt pe ulița noastră? Măi, ce, neujeli nu se găsesc bani (pentru salariul poștașilor, n.r.)? La aceștia din Parlament ei au de unde să le dea”, se arată nemulțumită femeia, care a numit-o pe fosta poștăriță Elena „îngerul nostru”.
Mătușa Nina, în vârstă de 78 de ani, povestește că au fost situații când era nevoită să vină câteva zile la rând la poștă.
„Am 3 km din capătul acela de sat până aici de venit. Și vii uneori și nici nu-s bani… Am venit într-o zi – nu-i poșta, mai vin a doua zi – am uitat pașaportul. Și tot așa, azi este a treia zi.”
Femeia s-a arătat și ea solidară cu Elena și problema ei. „Să vedeți eu la mine ce deal urc, dar ea nu numai la mine (urcă dealuri, n.r.), și la alții de alături. Este greu pentru poștași cu așa leafă”, consideră mătușa Nina.
Tot la oficiul poștal l-am întâlnit pe Sergiu Capița, care a venit pentru a lua Ziarul de Gardă, la care e abonată mama sa. Acesta zice că de când jumătate de sat a rămas fără poștaș, este nevoit să facă procură pentru a putea prelua de la poștă pensia mamei sale.
„Bătrânii nu pot să vină. Este o problemă foarte gravă. Eu sunt tânăr, dar maică-mea este în vârstă și nu poate să vină. Ne aducea pensia acasă, dar acum trebuie să mă duc sa o iau pe maică-mea, să mă duc la primărie, să fac procură, să vin… Eu consider că este o problemă”, relatează bărbatul.
În interiorul oficiului poștal, pe o masă, am găsit alte câteva zeci de ediții ale ZdG care își așteptau abonații.
La o săptămână după deplasarea în Tănătari, am fost telefonați de un alt localnic care ne-a spus că nu-i vine Ziarul de Gardă de trei săptămâni din cauza lipsei poștașului și ne-a cerut ajutorul.
„Așa bolnave cum suntem, ne târâm”
Pe Ana Donică și Anastasia Coropceanu le-am găsit la Oficiul Poștal din satul Recea, raionul Strășeni, într-o zi de joi, în timp ce pregăteau ziarele și sortau facturile la energia electrică ce urmau să ajungă la săteni.
Oficial, femeile activează 5 zile în săptămână, 6 ore pe zi.
„Venim la poștă, în primul rând, să dăm darea de seamă. Luăm corespondența, facem curățenie, căci trebuie să lăsăm curat, și apoi plecăm prin sat. Avem 400–500 de gospodării. Avem pensionari cărora trebuie să le ducem pensiile, că-s toți bolnavi – care și cum, abia merg ori sunt grupați – și le ducem acasă pensiile, ducem chitanțele, ducem ziarele, ducem, tot noi, scrisorile. Noi toată ziua avem de lucru”, povestește Ana Donică, care lucrează în calitate de poștăriță de 17 ani.
Femeia, în vârstă de 69 de ani, consideră că salariul pe care-l are nu este unul decent. „După ce pe o poștăriță au eliberat-o, ne-au mărit salariul. Ne-au dat 3380 de lei luna aceasta”, explică ea. Întrebată ce salariu ar mulțumi-o, Ana Donică spune că și-ar fi dorit să fie plătită măcar cu 5000 de lei pe lună.
Mai spune că din cauza salariului mic nu poate beneficia de recalcularea pensiei: „Am ieșit la pensie cu 32 de ani stagiul și iată deja al 13-lea an după pensie lucrez, dar fiindcă salariul e mic, nu mi-au ridicat pensia deloc, numai cu stagiul au ridicat de anul trecut. Am dat de două ori la recalculare, au spus că salariul e mic.”
Pe lângă salariul mic, și vremea îi dă bătăi de cap femeii în activitatea sa.
„Greutățile sunt timpul rău, când plouă; câinii care sunt dați drumul. Deja de vreo trei ori am fost mușcată, aceasta-i foarte grav. Pe gheață a fost foarte greu, ca anul acesta nu a mai fost, dar ne-au dat de la oficiul poștal de acelea de care am pus la încălțăminte și anul acesta, într-adevăr, am mers bine, dar dacă nu aveam acelea, nu avea să putem lucra”, consideră ea.
Totuși, cu zâmbetul pe buze, Ana Donică ne-a destăinuit că îi „este drag” să lucreze poștăriță.
„Îmi place comunicarea, de aceasta, când copii spun «leapădă, mamă», eu nu lepăd. Pentru că eu mă duc, eu mă simt om, merg, mă așteaptă pensionarii cu voie bună, ei îmi spun durerile. Îmi place să lucrez. Până o să mă dea afară, lucrez cât voi putea”, râde aceasta.
Și Anastasia Coropceanu are mai mult de un deceniu lucrat ca poștăriță.
„Eu din 2010 am intrat, am lucrat șase ani, am ieșit la pensie și am vrut să stau acasă, să mă odihnesc, dar de nevoie m-au chemat înapoi peste câțiva ani, pentru că nu avea cine lucra”, spune zâmbind Anastasia Coropceanu, adăugând că după acea pauză lucrează de aproape alți 6 ani.
Și pentru ea munca este grea, întrucât satul are o suprafaţă de circa 2,58 kilometri pătraţi, iar zona în care distribuie corespondența este „lungă”. Având 67 de ani, poștăriță are și probleme de sănătate.
„Așa bolnave cum suntem, ne târâm. Câteodată pe sector mai zic: «Tanti Nastea, mai puteți?» Mai pot încetișor. Cât o să pot. Dar e greu, ce-i drept, e greu, dacă suntem două pe tot satul acesta. Sunt 1500 de oameni și e mare satul, e împrăștiat tare. Eu de acasă merg aproape 3 km până aici, mă duc până-n vale și apoi merg pe deal, merg undeva până la 8 km”, spune Anastasia Coropceanu.
Deși oficial lucrează 6 ore pe zi, femeile confirmă că se lucrează mai mult. „Ajung cam târziu acasă și soțul mă cam dojenește. Zice că «lucrați atâtea ore, dar tu câte ore?» Ei, câte – 7, și câte 8 ore pe zi pot să fie”, povestește poștăriță.
Explicațiile reprezentanților Poștei Moldovei
Într-un răspuns pentru ZdG, Poșta Moldovei a explicat că norma de muncă pentru poștași se stabilește în baza următoarelor criterii: zona de distribuție, distanţa totală parcursă zilnic, volumul trimiterilor poştale și numărul de gospodării deservite. Norma deplină de muncă constituie 8 ore pe zi, iar norma minimă pentru poștași este de 2–3 ore pe zi.
Astfel, salariul poștașului se stabileşte în conformitate cu criteriile menţionate mai sus, ajustat la salariul minim pe economie, și variază între 6500 și 8500 de lei pentru norma deplină, adică 8 ore pe zi.
Potrivit Î.S. „Poșta Moldovei”, în ultimii ani se înregistrează o „reducere considerabilă” a volumului serviciilor poştale prestate, precum şi a veniturilor generate de acestea, motivul fiind digitalizarea, dar și liberalizarea pieței.
„Persoanele fizice şi juridice utilizează metode digitale de comunicare, inclusiv instituțiile statului.
(…) Liberalizarea pieței, menită să aducă îmbunătățirea acestui segment, a avut consecințe nefaste asupra întreprinderii, și anume: operatorii poştali privați pot decide cu privire la tarifele pentru serviciile poştale, categoria de trimiteri – care este profitabilă, arealul de prestare a serviciilor, pe când Î.S. «Poşta Moldovei» este obligată să presteze tot spectrul de servicii poştale universale în toate localitățile țării, la tarife reglementate, fără posibilitate de negociere. Astfel, chiar dacă unele servicii generau pierderi, acestea au fost prestate de către întreprindere fără întrerupere.
Pe de altă parte, transparența pe care o respectăm prin publicarea tarifelor și a grilei de reduceri permite operatorilor poștali privați să propună în cadrul licitațiilor tarife mai mici pentru serviciile profitabile. Chiar dacă diferența ar fi una nesemnificativă, legislaţia achizițiilor publice prevede selectarea celei mai mici oferte”, se arată în răspunsul primit de ZdG.
Cu referire la oficiul poștal din satul Tănătari, Î.S. „Poşta Moldovei” a menționat că acesta a activat în ultima perioadă cu pierderi, iar volumul trimiterilor poştale, al edițiilor periodice și al prestațiilor sociale distribuite la domiciliu de către poștași a fost în descreștere: „Dacă în anul 2024 de către poștașii din localitate au fost distribuite 4566 de ediții periodice, atunci în anul 2025 au fost distribuite doar 3462 de unități, ceea ce reprezintă o diminuare cu 1104 unități.”
Conform normativelor aplicabile, distanța medie şi timpul de parcurgere pe sectorul de distribuire în localitățile rurale constituie aproximativ 4 km/oră.
Potrivit întreprinderii, un poștaș din satul Tănătari, având un program de muncă de 4 ore, parcurge în medie o distanţă de până la 4 km, majoritatea trimiterilor fiind repartizate prin intermediul cutiilor poştale, de la casă la casă, „fără necesitatea utilizării transportului”.
Pentru a rezolva problema lipsei unui poștaș odată cu demisia Elenei Crețu din funcție, „Poşta Moldovei” ne-a transmis că a fost plasat un anunţ privind funcția vacantă, concomitent fiind purtate și discuții cu primarul localității pentru identificarea unei persoane potrivite.
„Totodată, la data de 15 mai 2026 are loc târgul locurilor de muncă vacante, organizat de Agenția Teritorială pentru Ocuparea Forţei de Muncă din orașul Căuşeni, la care specialistul resurse umane participă pentru promovarea şi informarea privind funcţia vacantă din cadrul oficiului poștal”, a mai adăugat instituția.
În R. Moldova sunt 1124 de unităţi poştale, în cadrul cărora activează 3938 de salariați. Dintre aceștia, 1807 sunt poștași, operatori cu funcție de poștaș sau șefi ai oficiului poștal cu funcție de poștaș. În mai 2026, la întreprindere sunt vacante 27 de funcții de poștaș.
Cum gestionează Poșta Moldovei banii?
Potrivit raportului de activitate al Î.S. „Poșta Moldovei”, în anul 2025 instituția a înregistrat venituri în valoare de 559 de milioane de lei și cheltuieli în sumă de circa 550 de milioane de lei. Cea mai mare pondere o dețin cheltuielile de remunerare a muncii – 342,2 milioane de lei, înregistrând o majorare față de perioada precedentă cu 10,9 % din cauza „majorării salariului angajaților”, dar și cheltuielile privind contribuțiile din contul angajatorului – 82,1 milioane de lei.
„În perioada anilor 2020–2022, întreprinderea a înregistrat pierderi în sumă de 72,21 milioane de lei. Ulterior, în anul 2023, profitul net a constituit 23,95 milioane de lei, iar în anul 2024 – profitul net a constituit 52,87 milioane de lei, care, în mare parte, a fost utilizat pentru acoperirea pierderilor anilor precedenți, (…) pentru a preveni insolvabilitatea întreprinderii. În anul 2025, profitul net a constituit 5,64 milioane de lei, care se preconizează a fi direcționat pentru dezvoltarea bazei tehnico-materiale a întreprinderii”, au explicat reprezentanții Î.S. „Poșta Moldovei”.
Totodată, întreprinderea de stat a menționat că în ultimii ani, venitul, inclusiv din distribuirea presei, pentru care din 2024 tarifele au crescut cu 341 %, a fost folosit pentru „îmbunătățirea condițiilor din oficiile poştale”, inclusiv prin reparații și efectuarea „unor achiziții” pentru renovarea parcului auto. Totodată, potrivit răspunsului la solicitare, „alinierea la standardele de securitate a informației, inclusiv pentru serviciile de plată, impune investiții considerabile” pentru modernizare, achiziția licențelor software etc.
