Reportaj DW Viața la Kiev sub bombardamente
Atacurile rusești asupra capitalei ucrainene sunt tot mai frecvente. Kievul traversează probabil cel mai sângeros an al acestui război. Unde găsesc oamenii adăpost? Și cum reușesc să-și ducă viața de zi cu zi? Detalii în reportajul DW.
Cu doar câteva luni în urmă, viața relativ liniștită din Kiev se deosebea clar de cea din apropierea frontului. Astăzi însă, atacurile continue ale Rusiei îi obligă pe locuitorii capitalei Ucrainei să își petreacă nopțile în spații protejate.
Dimineața, oamenii trebuie să verifice dacă locuințele lor mai există și dacă membrii familiei sunt încă în viață. Viața de zi cu zi în Kiev s-a schimbat vizibil.
Unde găsesc oamenii adăpost
În jurul orei 22:00, stațiile de metrou din Kiev se transformă în uriașe dormitoare improvizate. Oamenii întind saltele și își amenajează locuri de dormit. Copiii se lipesc de adulți, iar animalele de companie se cuibăresc lângă stăpânii lor sau își găsesc un colț printre străini, între pereții reci ai stațiilor.
Imaginile amintesc de Al Doilea Război Mondial, când metroul londonez îndeplinea un rol similar pentru locuitorii capitalei britanice. Prin bombardamente masive asupra orașelor britanice, Germania nazistă urmărea să zdrobească rezistența populației. Mii de londonezi căutau atunci refugiu în stațiile subterane.
Și la Kiev, oraș cu patru milioane de locuitori, spațiile de adăpostire sunt insuficiente. Din acest motiv, metroul a devenit unul dintre puținele locuri unde oamenii se pot proteja de atacurile rusești.
Însă atunci când atât de multe persoane sunt nevoite să petreacă ore întregi înghesuite sub pământ, tensiunea crește. Apar certuri pentru locurile de ședere, iar unii își montează corturi pentru a-și crea un minim spațiu personal.
„Suntem în viață, am avut din nou noroc”, spune Halîna, strângându-și la piept fiul de cinci ani, Roman. În aproape fiecare seară merge cu el la cea mai apropiată stație de metrou, chiar și atunci când nu este declanșată alarma aeriană. Apartamentul lor se află în cartierul Lukianivka, pe care Rusia îl transformă sistematic în ruine de aproape cinci ani.
În timp ce sirenele urlă necontenit, răsună avertismentul: „Căutați adăpost!”. Dar unde să mergi dacă în apropiere nu există niciun refugiu? Pentru mulți locuitori ai Kievului, singura opțiune rămâne holul fără ferestre al apartamentului.
Cum devin copiii victime ale dronelor rusești
Daniel Umanskii, în vârstă de 14 ani, își făcea temele în camera sa când, în septembrie, o dronă rusească a lovit blocul de locuințe din cartierul central Pecersk. Băiatul nu a avut nicio șansă.
Un vecin se afla întâmplător pe hol cu fiica sa în momentul impactului.
„Ne grăbeam spre școală și ar fi trebuit să plecăm mult mai devreme, dar am întârziat. Tocmai asta ne-a salvat viața. Despre moartea lui Daniel am aflat de la vecini. Este o tragedie”, spune Vlad.
„Acestor indivizi bolnavi și lipsiți de umanitate nu le pasă pe cine ucid”, afirmă locatarul. În fața blocului avariat au fost plantate flori în memoria lui Daniel.
Nici locurile frecventate de copii nu sunt ferite de atacuri. La începutul lunii octombrie, o dronă rusească a lovit o clădire școlară din sud-vestul capitalei. Din fericire, elevii și profesorii se aflau deja în adăposturi. Pentru că focosul dronei nu a explodat, nu au existat răniți.
„Țineam toate cursurile cu prezență fizică, deoarece dispunem de un adăpost mare pentru peste 500 de elevi. Toți au suficient spațiu acolo. De aceea, copiii din clasele I-IX puteau veni la școală”, explică pentru DW directoarea școlii, Valentina Ciorna.
Desfășurarea cursurilor cu prezență fizică nu depinde doar de decizia părinților și a conducerii școlii. Contează și existența adăposturilor și durata alertelor aeriene.
Pericolul pândește acasă, pe drumul spre școală și în școală
Dacă alarma aeriană începe dimineața, iar copilul este încă acasă, este posibil să nu mai poată participa la cursuri în acea zi.
„Este o povară enormă pentru părinți. Trebuie să mergi la serviciu, iar copilul rămâne singur acasă”, spune o jurnalistă din redacția DW de la Kiev, a cărei fiică merge la școală.
„Și drumul spre școală este periculos, deoarece alarma se poate declanșa în orice moment. Fiica mea învață la o școală aflată nu departe de uzina aeronautică Antonov. Într-o zi mi-a scris: «Nu-ți poți imagina cât de puternică a fost explozia! Eram cu prietenele mele când s-a auzit bubuitura. Nu știu dacă a fost doborât ceva sau dacă a avut loc un impact undeva». Astfel de experiențe îi sperie foarte tare pe copii. Dar și atunci când rămâne acasă mă tem că o rachetă sau o dronă ar putea lovi blocul nostru”, povestește colega din Kiev.
Familia a trecut deja printr-o astfel de experiență. La începutul lui septembrie, o dronă rusească a lovit blocul în care locuiesc. Apartamentul nu a fost avariat, iar fiica se afla atunci la școală. Acest lucru arată cât de mult depinde supraviețuirea oamenilor și a celor dragi de simplul noroc. În timpul unei alarme aeriene, nimeni nu știe cine nu va avea noroc de această dată.
Cursurile sunt întrerupte în mod repetat de atacurile aeriene. Copiii trebuie să părăsească sălile de clasă și să meargă în adăposturi. Dacă școala nu dispune de unul, singura soluție rămâne învățământul online.
În aceste condiții, educația la distanță nu poate funcționa la capacitate normală. Unele familii se mută deja în alte orașe sau sate pentru a le asigura copiilor mersul la școală.
Rusia țintește podurile din Kiev
Plasele de protecție împotriva dronelor și sistemele de apărare antiaeriană au devenit parte integrantă a podurilor din Kiev. Acestea seamănă tot mai mult cu drumurile din orașele de pe front, precum Kramatorsk sau Herson.
Recent, armata rusă a început să atace podurile peste Nipru. Acest lucru afectează în special numeroșii navetiști care traversează zilnic orașul pentru a ajunge la locul de muncă.
O dimineață obișnuită, drumul spre serviciu sau o scurtă oprire la o benzinărie: orice moment poate fi ultimul, deoarece nimeni nu știe unde va lovi următoarea dronă sau rachetă rusească.
Oameni preocupaţi doar de supraviețuire
La sfârșitul lunii septembrie, în Kiev au fost reintroduse întreruperile programate ale alimentării cu energie electrică. Pentru prima dată după mult timp, inclusiv metroul a fost paralizat de un atac rusesc. În mijlocul acestor dificultăți, autoritățile încearcă să mențină funcționarea orașului.
Starea de asediu pe timpul nopții a fost redusă și este acum în vigoare între orele 01:00 și 05:00. Mai mult, anumite instituții au primit permisiunea de a continua activitatea în timpul nivelului galben de alertă, atât timp cât nu există o amenințare imediată de atac cu rachete sau drone.
Unitățile medicale sunt dotate cu generatoare, iar operațiile programate sunt anulate doar în cazuri excepționale, în special la nivelul roșu de alertă, care semnifică un risc maxim din partea rachetelor balistice, a rachetelor de croazieră sau a atacurilor combinate de amploare. În cazul alertei roșii, populația trebuie să se adăpostească imediat.
Kievul seamănă tot mai mult cu un oraș de pe linia frontului. După ce au fost atacate și depozite de mărfuri, unele supermarketuri se confruntă cu lipsuri temporare. Astfel de probleme de aprovizionare nu mai apăruseră din primele luni ale războiului, în 2022.
În plus, din cauza atacurilor asupra infrastructurii energetice, rămâne incert cât de fiabil va putea orașul să furnizeze căldură, electricitate și apă locuitorilor săi. Primarul Kievului, Vitali Kliciko, a îndemnat chiar populația să părăsească capitala.
Anul acesta, atacurile rusești au devenit și mai mortale. Potrivit administrației militare din Kiev, numai în primele opt luni ale anului și-au pierdut viața 140 de persoane. În iulie au murit 54 de oameni, iar în septembrie alte 32 de persoane civile au fost ucise.
Pe parcursul întregului an trecut au murit 172 de locuitori ai Kievului. Dacă această tendință continuă, anul 2026 ar putea deveni cel mai sângeros pentru capitala ucraineană de la începutul invaziei ruse.
Cu toate acestea, în pofida tuturor încercărilor de a transforma Kievul într-un oraș nelocuibil, peste 70% dintre locuitorii săi se declară gata să suporte războiul atât timp cât va fi necesar, potrivit datelor Institutului Internațional de Sociologie din Kiev (KIIS).
Iar după o noapte fără bombardamente și fără victime, oamenii răsuflă ușurați și își spun: „Și astăzi am avut noroc.”
