VOX Cum recunosc elevii și părinții din Fălești știrile false și ce fac atunci când întâlnesc dezinformarea?

De la presupuse transporturi de drone militare pentru Ucraina până la zvonuri despre trecerea școlilor la învățământul online sau prețurile la gaz, informațiile false ajung deopotrivă la adolescenți și la adulți. Dar cât de ușor le recunosc și ce îi determină să pună la îndoială ceea ce citesc pe internet? Trei elevi din clasele a XII-a din orașul Fălești și părinții lor au povestit despre informațiile înșelătoare pe care le-au întâlnit, cum au descoperit că sunt false și ce metode folosesc pentru a nu cădea în capcana dezinformării.

„La început am crezut că este adevărată, dar apoi am verificat”. Cum se confruntă elevii din Fălești cu știrile false

Ina Paic, elevă în clasa a XII-a, povestește că a întâlnit o știre potrivit căreia la Chișinău ar fi aterizat un avion care transporta drone militare destinate Ucrainei. Deși inițial i s-a părut credibilă, adolescenta a decis să verifice informația.

„La început am crezut că este adevărată, dar apoi am verificat știrea în presa din Republica Moldova, inclusiv pe Ziarul de Gardă, și am constatat că informația era falsă”, povestește eleva.

Pentru Ina, credibilitatea unei știri depinde atât de sursa care o publică, cât și de dovezile care susțin informația. „Am încredere într-o informație atunci când este publicată de o sursă cunoscută și credibilă și când prezintă dovezi clare”, explică ea.

O experiență asemănătoare a avut și Doinița Grosu, elevă în clasa a XII-a, care a apelat la platforma StopFals.md pentru a verifica o informație suspectă.

„M-am gândit că e posibil să fie adevărat, dar am decis să verific pe StopFals, unde am aflat că imaginile erau trucate”, spune adolescenta.

Doinița consideră că, pentru a identifica o știre falsă, este important să analizăm nu doar sursa, ci și modul în care este prezentată informația.

„Contează și cine a publicat-o și dacă sunt prezentate dovezi concrete. De asemenea, sunt atentă la data publicării, dacă conținutul se potrivește cu titlul sau dacă știrea are ca scop să ne sensibilizeze și să pună presiune”, explică eleva.

La rândul său, Dumitru Golubaș, elev în clasa a XII-a, recunoaște că a dat crezare unei informații distribuite pe rețelele sociale, înainte de a descoperi că aceasta era falsă.

„Mi-am dat seama că era înșelătoare după ce am verificat informația pe mai multe site-uri de încredere și am observat că sursele oficiale nu confirmau știrea”, afirmă elevul.

De atunci, Dumitru acordă o atenție sporită verificării informațiilor și comparării acestora cu relatările altor surse.

„Compar informațiile, verific data, autorul articolului și caut dacă există dovezi care să susțină afirmația. Dacă și alte surse credibile oferă aceeași informație, am mai multă încredere că este corectă”, spune adolescentul.

De la zvonuri despre școala online la prețurile la gaz. Cum verifică părinții informațiile

Nu doar adolescenții se confruntă cu informații false în mediul online. Și părinții lor povestesc despre situații în care au fost induși în eroare de știri sau afirmații care, la prima vedere, păreau credibile.

Ana Paic, mama Inei, își amintește că a crezut inițial o informație potrivit căreia elevii din Republica Moldova urmau să treacă la învățământul online în perioada februarie–martie. Pentru a afla dacă anunțul era adevărat, a consultat site-ul Ministerului Educației, unde a constatat că informația era falsă.

„Am încredere când informația vine dintr-o sursă cunoscută și veridică, prezintă dovezi și detalii și este confirmată și de alte surse”, explică Ana Paic.

Experiența a determinat-o să fie mai atentă la informațiile pe care le întâlnește și să-și încurajeze fiica să nu se lase influențată de titlurile alarmiste. Una dintre întrebările pe care o îndeamnă să și le pună este: „Cine a făcut această informație și de ce să o credem?”.

Sergiu Grosu, tatăl Doiniței, povestește că a întâlnit o informație potrivit căreia Republica Moldova ar plăti cel mai mare preț pentru gaz, în comparație cu alte țări. Analizând afirmația, a observat că autorii comparației nu ținuseră cont de taxe și tarife, ceea ce putea crea o imagine înșelătoare asupra prețurilor.

„Nu trebuie să credem tot ce vedem pe internet. Și mai ales să distribuim sau să trimitem mai departe”, avertizează acesta.

Sergiu Grosu spune că discută și cu copiii despre riscurile dezinformării și îi îndeamnă să compare informațiile din mai multe surse înainte de a le considera adevărate.

„Le spun să nu creadă chiar tot ce apare acolo, că sunt oameni care pun fel de fel de știri numai să se uite lumea la ele”, explică el.

Pentru Mariana Ionel, mama lui Dumitru, verificarea unei informații presupune și analiza contextului în care aceasta este prezentată. Femeia spune că a întâlnit cazuri în care fotografiile folosite pentru a ilustra anumite știri nu aveau legătură cu informațiile prezentate sau erau scoase din context.

„Consider că este mai bine să recunosc că nu știu dacă o informație este adevărată decât să contribui la răspândirea unei informații false”, subliniază ea.

Mariana Ionel consideră că părinții au un rol important în dezvoltarea gândirii critice a copiilor. În loc să accepte automat ceea ce citesc pe internet, aceștia ar trebui încurajați să pună întrebări și să caute dovezi.

„Cine a publicat această informație? De ce a făcut-o? Ce dovezi există? Cine ar putea avea de câștigat dacă oamenii cred?” sunt întrebările pe care îi îndeamnă pe copii să și le pună.

Mirela Batîru, participantă la Tabăra de Reziliență Informațională, organizată de Asociația Media-Guard în colaborare cu Globsec