„Impunitatea naște repetarea acestor situații.” Cum încearcă politicienii să discrediteze presa pentru a submina încrederea publicului

„Mercenară nerușinată”, „caracatiță politică” sau jurnaliști prezentați drept oameni aflați în serviciul unor partide. Sunt câteva dintre etichetele folosite în ultimele luni în atacurile împotriva reprezentanților presei din R. Moldova. În loc să răspundă întrebărilor incomode, unii politicieni aleg să atace credibilitatea celor care le adresează. Organizațiile de media avertizează că asemenea practici alimentează ostilitatea față de jurnaliști și afectează dreptul cetățenilor la informare. Experții consultați de Ziarul de Gardă explică de ce sunt folosite aceste tactici, ce efecte pot avea asupra publicului și cum ar trebui să reacționeze redacțiile.

De la „caracatița politică” la insulte adresate jurnaliștilor

La 23 aprilie 2026, pe pagina de Facebook a Partidului „Mișcarea Alternativa Națională” (MAN), condus de primarul capitalei, Ion Ceban, a fost publicată o postare în care mai mulți jurnaliști, reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale și activiști civici erau prezentați ca făcând parte dintr-o pretinsă „Caracatiță PAS / Media”. Organizațiile de media au condamnat postarea, calificând-o drept o tentativă de intimidare și discreditare publică.

Potrivit acestora, asocierea insinuantă a jurnaliștilor independenți cu o rețea controlată politic depășește limitele criticii legitime și contribuie la subminarea încrederii publicului în presă. Organizațiile au cerut Partidului „MAN” să înceteze atacurile și să prezinte scuze persoanelor vizate.

Un alt episod s-a produs la 7 octombrie, când jurnalista Viorica Tătaru i-a solicitat consilierului primarului municipiului Chișinău, Ion Bulgac, să răspundă la o întrebare privind lucrările Termoelectrica din Scuarul Catedralei. În locul unui răspuns, consilierul a recurs la atacuri personale, numind-o pe jurnalistă „mercenară nerușinată” și afirmând: „Mi-e silă să vă văd de fiecare dată.”

Și de această dată, organizațiile de media au condamnat comportamentul consilierului, subliniind că dezacordul față de activitatea unui jurnalist nu justifică insultele și etichetările. 

Atacurile nu se limitează însă la declarațiile politicienilor. Într-o altă declarație, ONG-urile de media au denunțat presiunile repetate asupra redacției NordNews din Bălți. Jurnaliștii de la această instituție media ar fi fost amenințați și intimidați după publicarea unor materiale despre activitatea fostului director al Spitalului Clinic Bălți. Ulterior, redacția a devenit ținta unor postări denigratoare repetate pe Telegram. Organizațiile de media au solicitat intervenția organelor de drept, avertizând că lipsa unor reacții adecvate poate încuraja repetarea atacurilor.

„Cea mai bună apărare este atacul”

De ce aleg unii politicieni să atace jurnaliștii în loc să răspundă la întrebările acestora? Petru Macovei, directorul executiv al Asociației Presei Independente (API), consideră că este o tactică prin care politicienii încearcă să evite explicațiile pentru propriile acțiuni.

„Cea mai bună apărare este atacul. În loc să vină să răspundă cu argumente, să explice de ce are niște venituri pe care nu le poate explica sau de ce a acționat așa cum a acționat, contrar interesului public, este mai ușor să-l ataci pe cel care încearcă să prezinte argumente sau să te acuze de ceva”, explică Petru Macovei.

Expertul consideră că asemenea comportamente reflectă probleme mai profunde ale culturii politice din Republica Moldova.

„Or nu se întâmplă așa, asta e o dovadă a imaturității, ca să nu zic infantilismului politicii moldovenești”, afirmă directorul API, referindu-se la refuzul unor politicieni de a răspunde întrebărilor critice.

Viorica Zaharia, membră a Consiliului de Experți și Experte al Consiliului de Presă, identifică aceeași motivație.

„Pentru că aceasta e cea mai la îndemână metodă să evite răspunsul și să mascheze incompetența. Dar de cele mai multe ori asta nu funcționează, or, cel care atacă se discreditează (pe el însuși)”, susține experta.

De ce este atacată credibilitatea întregii prese

Dincolo de conflictul dintre un politician și un jurnalist, atacurile repetate pot urmări compromiterea credibilității profesiei în ansamblu.

Petru Macovei consideră că prezentarea jurnaliștilor drept persoane aflate în serviciul unor forțe politice reprezintă o încercare de a reduce la tăcere vocile critice.

„Este o încercare de a discredita profesia de jurnalist în general. O încercare de a generaliza prezentând toți jurnaliștii ca fiind vânduți puterii sau opoziției, sau nu contează cui, dar este o încercare deliberată a politicienilor de a-i măsura pe toți după propria lor măsură.”

Potrivit acestuia, asemenea mesaje încearcă să-i prezinte pe jurnaliști ca fiind în serviciul oponenților politici ai celor criticați.

„Este o încercare de a discredita jurnalismul și în felul ăsta să-i intimideze pe jurnaliștii care pun întrebări, să-i reducă la tăcere”, afirmă Macovei.

Un asemenea mecanism poate avea consecințe care depășesc relația dintre presă și politicieni. Atunci când credibilitatea instituțiilor jurnalistice este contestată constant, publicului îi poate deveni mai dificil să distingă între informațiile verificate și acuzațiile fără dovezi.

Totuși, Viorica Zaharia nu consideră că atacurile politicienilor reușesc neapărat să distrugă încrederea în presă. Dimpotrivă, ele pot avea efect invers.

„Pentru o parte din public, cea mai mare, sper, atacurile asupra presei din partea unor persoane compromise este, dimpotrivă, un indiciu de calitate. Atacurile fără probe nu funcționează, mai ales pe termen lung. Publicul nu trebuie subestimat, oamenii știu să vadă când cineva operează cu probe și argumente și când avem doar populism și acuzații deșarte”, spune experta.

Astfel, efectul atacurilor asupra credibilității presei nu este unul automat. El depinde inclusiv de comportamentul jurnaliștilor, de calitatea materialelor publicate și de capacitatea publicului de a evalua argumentele.

„Impunitatea naște repetarea acestor situații”

Ce pot face jurnaliștii atunci când devin ținte ale atacurilor politice? Petru Macovei consideră că reacția nu trebuie să se limiteze la condamnări publice, iar atacurile care depășesc limitele legii trebuie reclamate instituțiilor competente.

„Este tare importantă solidaritatea în aceste cazuri, pentru că doar prin solidaritate putem să determinăm schimbarea comportamentului”, afirmă directorul API.

El avertizează că normalizarea agresiunilor reprezintă, în sine, o problemă pentru profesie.

„Rapoartele arată că foarte mulți jurnaliști consideră atacurile o parte intrinsecă, indispensabilă a profesiei. Și asta este o atitudine total aiurea.”

Macovei insistă asupra necesității documentării și semnalării fiecărui incident, inclusiv a celor produse în mediul online, deoarece „impunitatea naște repetarea acestor situații și agravarea lor”.

Anastasia Nani, directoare adjunctă a Centrului pentru Jurnalism Independent, consideră că solidaritatea profesională trebuie completată de mecanisme concrete de protecție.

„Eu cred mult în solidaritatea între jurnaliști și organizațiile de media. Și, respectiv, trebuie să reacționăm imediat, pe de o parte, prin declarații, dar asta nu întotdeauna este suficient.”

Potrivit ei, jurnaliștii ale căror drepturi au fost încălcate trebuie încurajați să apeleze la instanțele de judecată atunci când circumstanțele justifică acest lucru.

Totodată, redacțiile ar trebui să aibă proceduri interne clare pentru gestionarea amenințărilor, insultelor și campaniilor de hărțuire.

„Nu toate cazurile sunt de instanța de judecată. În anumite circumstanțe, e suficient să știm cum să reacționăm. Asta ar fi bine să se facă prin niște ghiduri interne, politici interne”, explică Anastasia Nani.

Experta atrage atenția că jurnaliștii aflați la început de carieră pot fi deosebit de nepregătiți pentru asemenea situații și că instruirea și discuțiile permanente în redacții sunt necesare.

Ea subliniază și responsabilitatea liderilor politici pentru comportamentul propriilor simpatizanți.

„În cazul ăsta, în special acum, vorbim despre liderii de opoziție, dar am avut derapaje și din partea partidului de guvernământ.”

Viorica Zaharia consideră că cea mai importantă formă de protecție a credibilității presei rămâne respectarea standardelor profesionale.

„Presa să continue să stea dreaptă în fața publicului și a deontologiei. Asta e protecția noastră – standardele profesionale și etica. Nu e treaba noastră să polemizam cu politicienii, ci să manifestăm transparență, bună credință în munca noastră, dar și solidaritate în denunțarea atacurilor asupra colegilor atunci când ele se întâmplă.”

Acest material a fost produs cu suportul financiar al Uniunii Europene. Conținutul acestuia reprezintă responsabilitatea exclusivă a proiectului „Consolidarea rezilienței de sus în jos și de jos în sus în Republica Moldova”, finanțat de Uniunea Europeană. Conținutul materialului aparține autorilor și nu reflectă în mod neapărat viziunea Uniunii Europene.