„Nu trebuie să discutăm dacă facem reforma, ci trebuie să discutăm despre cum o facem. Dacă nu acum, atunci când? Când va falimenta R. Moldova?”. Apelul unui primar, în contextul reformei administrației publice locale
Igor Hîncu, primarul satului Volintiri, r. Ștefan Vodă, activează în Administrația Publică Locală (APL) din anul 1999, participând în 1998 la reforma administrativ-teritorială de atunci. Ne-a scris la ZdG că simte nevoia să intervină cu o abordare din teren a reformei actuale, discutată aprig în spațiul public. „Este o reformă inevitabilă, care nu mai poate fi amânată, pentru că problemele sistemului actual sunt confirmate inclusiv prin acte oficiale, prin evaluări ale Băncii Mondiale, CoE și UE, care concluzionează că «fragmentarea excesivă a APL reduce eficiența, crește costurile și limitează dezvoltarea»”, argumentează Igor Hîncu.
Vedeți mai jos o parte din mesajul remis de primar în adresa redacției ZdG.
Dincolo de opinii politice sau temeri, există o realitate pe care primarii o cunosc bine: sistemul actual nu mai funcționează eficient. R. Moldova are peste 890 de unități administrativ-teritoriale de nivelul I, majoritatea fiind localități mici, cu resurse limitate. Date statistice naționale arată că peste 70 % din localitățile rurale au sub 3000 locuitori. În multe sate, populația continuă să se reducă, rata natalității e tot mai mică, iar mortalitatea rămâne ridicată, migrația continuă să crească. Satele, printre care și satul nostru, Volintiri, se confruntă cu un proces constant de depopulare (anul 2024 – 56 decese, 12 nașteri, 26 migranți; anul 2025 – 52 decese, 8 nașteri, 18 migranți). În continuare, tinerii pleacă, populația rămasă este predominant vârstnică, ceea ce reduce baza fiscală, crește suprasolicitarea serviciilor sociale, fiind limitată capacitatea de dezvoltare economică. Aceasta nu este doar problema primăriilor, este o problemă administrativă directă. Realitățile confirmă că avem mai multe primării cu venituri proprii de doar 10–30 %; majoritatea primăriilor sunt dependente de transferurile de la buget, fiind în imposibilitatea de a planifica investiții reale. Numeroase primării au dificultăți în cofinanțarea proiectelor și menținerea durabilității acestora. Deci, mai multe primării nu administrează dezvoltarea, progresul, ci doar supraviețuiesc administrativ.
Sprijinul financiar trebuie să fie însoțit de reforme structurale
O primărie fără populație activă nu poate genera venituri și nu poate susține servicii publice de calitate. În practică, apar și blocaje locale unde, bunăoară, consiliile locale sunt influențate de interese economice sau populiste, există reticență în ajustarea taxelor locale, chiar și atunci când este strict necesar, iar deciziile sunt amânate sau respinse deseori din motive electorale. În consecință, avem un sistem care funcționează la limită, fără capacitate reală de dezvoltare.
Un alt aspect critic al localităților rurale este infrastructura, drumurile locale și intercomunale sunt degradate, conexiunile cu centrele raionale sunt slabe, iar costurile pentru întreținere și modernizare sunt mai mari. De obicei, investițiile necesită resurse financiare mari, pe care primăriile mici nu le pot asigura. Întrebarea întrebărilor e: de unde găsim bani? Răspunsul este – din parteneriate externe, doar că acești parteneri au transmis mai multe mesaje în care spun că sprijinul financiar trebuie să fie însoțit de reforme structurale! Nu, nu ni se impune un model exact, dar ni se cere să construim administrații locale capabile să gestioneze eficient fondurile.
Și, trebuie să învățăm din lecțiile trecutului, mai ales din Reforma din 1998, prin care am trecut și eu, când s-a făcut o consolidare administrativă la nivel de județe și s-a încercat să se schimbe radical lucrurile rămase din moștenirea sovietică. Odată și pentru totdeauna. Problema de atunci nu a fost însăși ideea reformei, ci lipsa stabilității politice, revenirea rapidă la vechiul sistem și lipsa continuității reformei. Din aceste motive consider că lecția principală din încercarea de reformare din 1998 este cea că o reformă trebuie dusă până la capăt, nu începută și abandonată! Oricine ar fi la guvernare, ar trebui să existe un consens între actorii politici.
Așadar, scopul actualei reforme, pe care o susțin, nu ar trebui să fie reducerea numărului de primării, ci consolidarea capacităților administrative, care înseamnă primării mai mari, cu personal specializat în diferite domenii: urbanism, scrierea de proiecte și atragerea de investiții, contabilitate și achiziții. Totodată, avem nevoie de autonomie financiară reală, nu doar transferuri de la bugetul de stat, ci baze fiscale consolidate, o bază mai stabilă de venituri locale din taxe și impozite, obținută prin comasarea mai multor localități într-o singură UAT. Deci, nu mai ai 3–5 sate mici cu venituri slabe, ci o primărie care cumulează toate aceste surse, generând o capacitate mai mare de investiție. Totodată, scopul reformei ar trebui îndreptat spre crearea unor servicii publice mai bune, mai calitative pentru locuitori. Astăzi, serviciile publice, în mare parte, sunt slabe nu din vina primarilor, ci din lipsa resurselor. Apeduct, canalizare, iluminat public, salubrizare, drumuri. Și, nu în ultimul rând, scopul reformei trebuie să fie asigurarea accesului la fonduri europene, deoarece s-a demonstrat deja că primăriile mici nu pot gestiona proiecte mari, deoarece nu au cadre speciale, nu pot asigura contribuția, nu pot asigura durabilitatea investițiilor, a proiectelor. Da, succesul reformei este un criteriu esențial pentru integrarea în UE.
Comasarea primăriilor e necesară, dar trebuie făcută corect
Conceptul actual de reformă propune comasarea primăriilor sub 3000 de locuitori. Consider că acest prag este prea mic în condițiile actuale. Susțin un prag de minim 5000 de locuitori, deoarece eficiența economică va fi mai reală, va exista o masă critică a populației pentru servicii publice, precum și capacitatea administrativă a primăriilor va fi mai solidă. Experiența statelor baltice (Letonia, Estonia, Lituania) arată că reformele prea atente, prudente, au trebuit repetate și consolidarea reală s-a făcut ulterior, la unități administrative mai mari. Sunt de acord cu cei care susțin că e mai bine să facem o reformă curajoasă decât mai multe reforme corective ulterior. Când demarezi o reformă, trebuie să ai viziune. Cum va fi peste 10, peste 15, peste 20 de ani? Interesul oamenilor, al țării, trebuie să fie mai presus decât păstrarea fotoliilor, a funcțiilor. Administrația este și trebuie să fie un INSTRUMENT, iar dacă acest instrument nu funcționează eficient, el trebuie reorganizat.
Deci, această reformă este parte din procesul de modernizare a statului nostru, un pas spre alinierea la standardele UE, și trebuie să sporească posibilitatea de absorbție a fondurilor europene. Fără o administrație publică locală funcțională nu vom putea valorifica sprijinul european.
P.S. În calitate de primar, care a activat peste 20 de ani în APL, susțin această reformă nu din considerente politice, ci pornind de la realitatea practică zilnică. Sistemul actual are limite evidente. Dacă îl păstrăm, vom stagna mulți ani. Nu trebuie să discutăm dacă facem reforma, ci trebuie să discutăm despre cum o facem. Aș mai aminti căsunt dintre acei primari care, imediat cum a fost publicată Legea cu privire la amalgamarea voluntară și a fost aprobat mecanismul de amalgamare voluntară, împreună cu primarul din s. Copceac, Vasile Țânțari, cu ajutorul partenerilor (Mă Implic, GIZ, NDI, Comunitatea Mea, Cancelaria de Stat), am decis să inițiem amalgamarea voluntară dintre aceste două localități. În Consiliul sătesc Volintiri am examinat de patru ori, nereușit, deoarece aleșii locali, având frici, temeri, nu au votat, iar a cincea oară, după mai multe discuții, în februarie 2026, au votat unanim pentru a iniția procedura de amalgamare voluntară, numai că nicio localitate din împrejurimile noastre, nici chiar Copceac, nu mai dorește să se amalgameze voluntar cu s. Volintiri. Din 2024, suntem parte al Proiectului Mă Implic. Suntem un grup de patru primării, aflate pe calea creării unei întreprinderi intercomunitare care să asigure gestionarea serviciului de salubrizare, or, cooperarea intercomunitară este un mijloc al reformei, ca și amalgamarea voluntară. Mergem încet, dar mergem în direcția corectă, cât de greu ar fi. Da, reforma are riscuri, cum ar fi rezistență locală, temeri legate de identitate, riscuri de centralizare etc., iar toate acestea pot genera un sistem care produce subdezvoltare.
Reforma APL nu trebuie să se transforme într-un proces similar cu Referendumul Pro-Europa, când cineva striga: „Vedeți voi, numai nu acum, nu este timpul, încă nu suntem pregătiți.” Se pare că toți cei care strigau atunci că nu este timpul pentru Referendum, tot ei strigă și acum: „Numai nu acum trebuie să fie Reforma APL, să nu ne grăbim.” Dar când? Când va falimenta R. Moldova? Nu mai avem timp, suntem în întârziere cu 20–30 de ani.
