Patru scenarii pentru extinderea UE până în 2029: Ce perspective are Republica Moldova
Uniunea Europeană ar putea intra într-o nouă etapă a extinderii, în care nu toate țările candidate vor ajunge rapid la statutul de membru deplin. Un raport realizat de Egmont Institute prezintă patru scenarii pentru perioada până în 2029 și avertizează că, în contextul războiului din Ucraina și al tensiunilor din interiorul UE, Muntenegru și Albania ar putea deveni testul credibilității extinderii, iar Ucraina și Republica Moldova ar putea primi formule de integrare graduală înaintea unei aderări complete.
Raportul Egmont Institute analizează patru scenarii pentru extinderea UE până la finalul actualului ciclu instituțional european, în 2029:
- Extindere dinamică
- Integrare prudentă
- Apartenență diferențiată
- Extindere înghețată
La baza tuturor acestor evoluții se află factori geopolitici și interni mai largi. Unul dintre principalii factori determinanți este războiul Rusiei împotriva Ucrainei și modul în care acesta va evolua. Printre alte elemente importante care pot influența procesul se numără alegerile naționale, ascensiunea populismului intern, acțiunile de război hibrid îndreptate împotriva Uniunii Europene, precum și eventualele schimbări politice în statele membre ale UE și în țările candidate.
Autorii raportului subliniază că evoluția războiului Rusiei împotriva Ucrainei va avea un rol esențial în conturarea acestor scenarii, însă impactul său final asupra extinderii UE rămâne dificil de anticipat. Încheierea războiului ar putea duce la diminuarea sentimentului de urgență geopolitică și, implicit, la pierderea ritmului procesului de extindere. Pe de altă parte, finalul conflictului ar putea accelera aderarea, întrucât procesul s-ar desfășura în paralel cu eforturile de reconstrucție susținute de partenerii occidentali.
Scenariile prezentate în raport încearcă să reflecte această complexitate, fără a avea scopul de a face predicții sau de a indica probabilitatea producerii unui anumit scenariu și fără a pretinde că acoperă toate evoluțiile posibile.
Autorii raportului subliniază că elemente din mai multe scenarii ar putea apărea simultan, în funcție de evoluțiile politice și de securitate.
În scenariul considerat cel mai favorabil, Uniunea Europeană accelerează procesul de extindere, iar statele care îndeplinesc criteriile de aderare avansează rapid în negocieri. În această variantă, candidați avansați și de dimensiuni mici, precum Muntenegru și Albania, pot primi aderare deplină, cu drepturi de vot și acces la fonduri structurale și de coeziune, în timp ce Ucraina și Moldova sunt integrate gradual în anumite zone ale pieței unice și ale rețelelor de securitate. Modelul separă integrarea economică de drepturile politice depline, pentru ca UE să poată include candidați fără să își blocheze mecanismele instituționale.
În cadrul acestui scenariu, state precum Republica Moldova și Ucraina, deschid mai multe clustere de negociere, dar sunt orientate simultan către o cale paralelă, bazată pe logica integrării treptate. Aceste țări beneficiază de acces condiționat și timpuriu la anumite componente ale Pieței Unice și la rețele de securitate, însă integrarea instituțională deplină rămâne condiționată de alinierea pe termen lung la politicile, normele și legislația Uniunii Europene (acquis-ul comunitar)
Un alt scenariu prevede o integrare prudentă, în care extinderea continuă, însă într-un ritm mai lent, iar accentul este pus pe reforme și pe consolidarea instituțiilor europene înaintea primirii de noi membri. În această variantă, Muntenegru poate intra în UE ca excepție, iar Ucraina și Moldova continuă să deschidă clustere și să se apropie de piața unică, dar fără drepturi politice depline. Modelul permite UE să spună că procesul merge înainte, fără să forțeze statele membre sceptice să accepte o extindere rapidă.
Autorii analizează și posibilitatea unei apartenențe diferențiate, prin care state precum Republica Moldova și Ucraina ar putea beneficia treptat de unele drepturi și politici europene înainte de aderarea deplină. O astfel de formulă ar permite integrarea în anumite domenii, chiar dacă statutul de membru cu drepturi depline ar fi amânat din motive politice sau instituționale. În această variantă, UE ar crea cercuri concentrice de integrare. Primul ar fi concentrat pe apărare și securitate, cu Ucraina și alți candidați aduși mai aproape de structurile europene, inclusiv prin cooperare cu Frontex, ENISA și proiecte PESCO. Al doilea ar viza piața unică, prin integrare graduală pe sectoare. Al treilea ar include educație, cultură, conectivitate, energie, materii prime critice și programe europene precum Erasmus+, Horizon și Creative Europe.
Cel mai pesimist scenariu este cel al extinderii înghețate, în care blocajele politice din interiorul Uniunii Europene sau lipsa progreselor în țările candidate ar opri, pentru o perioadă îndelungată, procesul de aderare. Un asemenea blocaj ar afecta direct influența UE în vecinătate. Raportul avertizează că o „centură de prieteni” poate fi înlocuită de o vecinătate mai sceptică, alienată și vulnerabilă la influența Rusiei, Chinei sau a altor actori. Țările candidate pot încetini reformele, pot intra în regres democratic, iar societățile civile care au susținut procesul european pot deveni tot mai dezamăgite.
Potrivit autorilor, credibilitatea politicii de extindere va depinde atât de capacitatea țărilor candidate de a implementa reformele asumate, cât și de disponibilitatea Uniunii Europene de a-și adapta propriile instituții pentru a primi noi membri.
Anexa raportului arată stadiul procesului de aderare în iunie 2026. Muntenegru avea toate cele 33 de capitole deschise și 16 închise provizoriu. Albania avea toate cele 33 de capitole deschise, dar niciunul închis provizoriu. Serbia avea 22 de capitole deschise și două închise provizoriu. Ucraina și Moldova aveau câte cinci capitole deschise, iar Georgia rămânea cu negocierile nedeschise, după suspendarea unilaterală a procesului de către guvernul georgian până în 2028.
Raportul nu prezice care scenariu se va materializa, dar arată că extinderea UE nu mai poate fi tratată ca o procedură tehnică separată de securitate, buget, migrație, demografie și reformă instituțională. Până în 2029, întrebarea nu va fi doar dacă țările candidate își îndeplinesc condițiile, ci dacă statele membre pot transforma promisiunea extinderii într-o decizie politică reală.
Stadiul procesului de aderare la UE, iunie 2026:
