GENERAL DE ARMATĂ De ce Putin a pus în alertă forțele nucleare, din moment ce nimeni nu amenință Rusia nuclear sau ne-nuclear?
Generalul Ion Costaș, fost ministru al Afacerilor Interne (1990-1992), fost ministru al Apărării (1992)
Ucrainenii i-au pus pe ruși într-o mare încurcătură, prin faptul ca niciunul dintre obiectivele lor imediate nu a putut fi atins. Având în vedere comportarea trupelor ruse pe câmpul de luptă, mulți încep să ia în calcul ideea că trupele din primul val nu au fost cele mai „bune”, ci doar trupe de sacrificiu, pe modelul basibuzucilor din armata otomană, care „înmuiau” rezistența și găseau punctele tari și cele slabe ale apărării, fiind decimate în acest proces. Este un raționament fals, dacă ar fi așa, cum rămâne cu blitzkriegul? Nu trimiți în blitzkrieg trupele cele mai slabe, ca atunci nu mai e blitzkrieg! O dovadă în acest sens este apelarea la ceceni, adică elita ce a putut fi adusă pe câmpul de luptă. S-a apelat la ei fiindcă ofensivă s-a împotmolit, și nu existau trupe mai bune. Dar și cecenii lui Kadîrov au avut ghinion, un regiment a fost distrus cu drone turcești Bayraktar și chiar unul din adjuncții lui Kadîrov, Mahomed Tushaev, a fost ucis. Nu știm dacă nu vor încerca din nou, cei care au mai rămas. Despre faptul că lucrurile merg prost pentru ruși pe plan militar (nu mai vorbesc pe plan economic sau al sancțiunilor), vorbește și punerea în alertă, de către Putin, a forțelor nucleare. De ce a făcut asta, din moment ce nimeni nu amenință Rusia, nuclear sau ne-nuclear? E simplu, pentru a transmite un mesaj, că este la butoane, la conducere, el e șeful. Iar dacă are nevoie de un astfel de mesaj, lucrurile merg prost de tot pentru el. Au început primele fisuri în cercul sau interior, știm doar că doi dintre oligarhii lui fideli (Fridman și Deripaska) i-au cerut lui Putin să facă pace, semn că sancțiunile funcționează, totuși, și o vor face și mai bine în zilele următoare. Iar asta înseamnă ca tot mai mulți dintre apropiații lui Putin încep să considere că se află într-o tabără greșită. Kievul este în fața unei noi nopți de lupte grele. Pe deoparte, situația e mai dificilă, orașul fiind atins de trupele ruse… Pe de altă parte, succesele din nopțile precedente le-au întărit apărătorilor ucraineni speranța în victorie, iar moralul lor este mult mai bun decât al rușilor, care nu prea mai au ambiția să se arunce la noi atacuri, când credința în victorie începe să se clatine. În astfel de cazuri atacurile stagnează, oamenii nu prea se îndeamnă să atace, iar rezultatul este o degradare tot mai mare a moralului și a dorinței de luptă, care oricum nu era prea mare.
Rezistența încăpățânată și eroică a ucrainenilor a produs și alte consecințe care îi vor afecta militar pe ruși. Țările NATO au început să trimită ajutoare militare sub formă de armament și muniție, nu numai căști și echipamente sanitare. Iar acest lucru ar fi fost imposibil dacă Kievul ar fi căzut în zilele precedente. Deci rezistența nu a fost fără rost, putem spune asta cu siguranță.
Iar Putin începe să-și piardă răbdarea, se vede clar, nu se aștepta la așa ceva. Nu va ceda, dimpotrivă, dar se vede că lucrurile nu merg deloc în favoarea lui. Va cere noi și noi atacuri, nu poate renunța. Iar dacă atacurile eșuează repetat cu pierderi, se va produce o defecțiune în cadrul armatei din zona de operațiuni. Nu mă refer la simpli soldați, ci în lanțul de comandă, la nivel mediu. Comandanții de unități, știind starea de demotivare a trupei care nu mai vrea să lupte și că sunt pe cale să le pierdă din mână, vor începe să eludeze ordinele de atac, adică vor începe să se fofileze. Vor începe să simuleze că nu au înțeles unele ordine, că nu mai au combustibil, că nu au fost sprijiniți etc. Și vor minți în rapoarte asupra situației din teren. Deja se văd primele semne, tancuri rămase în drum fără combustibil, unități rătăcite etc. Înseamnă că e o problemă de logistică, de noncombat sau ambele. Chiar și faptul ca a cerut negocieri spune asta, cand inainte cerea armatei ucrainene ba sa depună armele, ba să-și răstoarne conducatorii. Mare atenție la aceste negocieri. De fiecare data cand Rusia a cerut negocieri și a semnat acorduri de încetare a focului, niciodată nu le-a respectat. Dimpotrivă, s-a folosit de ele să-și concentreze forțele și să atace prin surprindere. Așa a procedat în 1992 în Osetia de Sud, în 1993 în Abhazia și cu alte ocazii. Vreau să cred că Zelenski, în noua sa postură de erou, nu se va încumeta să meargă personal la negocieri… Da, și trebuie să se aștepte că orice acord de încetare a focului să fie încălcat printr-un atac surpriză.
