Cum explici războiul copiilor?

În contextul invaziei lansate de Rusia în Ucraina, o întrebare crucială frământă numeroși părinți și pedagogi: cum le explici copiilor ce este războiul? Acestei întrebări au încercat să răspundă mulți experți în pedagogie, psihologie sau apărare civilă, în special în țări din proximitatea zonelor de conflict, în organizații implicate în eforturi umanitare, în țări precum SUA sau unii aliați NATO, care de-a lungul deceniilor a menținut o extinsă prezență militară în diverse părți ale lumii.

Edupedu.ro prezintă câteva dintre resursele disponibile online și puncte de vedere ale specialiștilor care s-au făcut auziți pe această temă mai ales în ultimii 20 de ani, cu precădere în Statele Unite, după declanșarea războaielor din Irak și Afghanistan.

“Spune adevărul, prezintă-l simplu” este regula de bază propusă de experți de la Harvard, încă acum 20 de ani. Pe fondul războaielor declanșate de atacurile de la 11 septembrie, The Harvard Gazette făcea o incursiune în rândul experților în domeniu ai acestei universități, cu întrebarea: ce le spui copiilor despre război? Aceștia atrăgeau atunci atenția asupra unei prime reguli-cheie – discuția trebuie să țină cont de vârsta copiilor, pentru că aceștia înțeleg lucrurile diferit pe măsură ce cresc. Astfel, potrivit experților citați de sursa menționată, printre care Jerome Kagan, profesor de psihologie, sau Kathleen McCartney, profesor de educație:

• Până la vârsta de 5-6 ani, copiii nu înțeleg concepte precum națiunile sau războiul. La vârsta de 4 ani încep să înțeleagă mai multe lucruri despre moarte, dar principala îngrijorare e legată de părinți, rude apropiate sau animale de companie.
• Nivelul de înțelegere crește treptat, iar la vârsta de aproximativ 9 ani copiii încep să se îngrijoreze în privința războiului într-o manieră similară părinților, pentru că atunci pot începe să-și imagineze situații grave, sângeroase.
• Copiii încep să perceapă diferența între violența din lumea reală și cea fictivă, din filme, jocuri sau cărți, în jurul vârstei de 6-7 ani. Ei ajung să înțeleagă diferența la vârsta de 8-9 ani.

În orice discuție, e nevoie să se țină cont de eventuala stare de anxietate pe care subiectul ar putea-o induce copilului și care e semnalată prin stări precum: dificultatea de a adormi, coșmaruri, trezirea prea devreme, pierderea poftei de mâncare, plâns spontan, “agățatul de fusta mamei”. Dar chiar și fără astfel de indicii, spun ei, e nevoie ca un copil să fie întrebat ce simte el în privința războiului, pentru că e important să explici copilului diverse lucruri, dar și să manifești disponibilitate de a asculta îngrijorările care îl frământă.

Experții afirmă că “nu ajută” să discuți, dacă subiectul poate fi evitat, pe teme ce produc un nivel superior de anxietate, precum atacurile teroriste, uciderea de persoane civile sau victimele de pe front, iar dacă imaginile de război difuzate de televiziuni dau părinților o stare de anxietate, acea stare poate fi transmisă ușor copiilor, deci ar fi bine să fie limitat timpul în care sunt urmărite situații de război la televizor.

Când li se vorbește despre război, copiii au nevoie să li se spună adevărul, dar și să li se ofere asigurări că sunt în siguranță, mai spun profesorii de la The Harvard Gazette. Răspunsul ar trebui să sune corect și simplu, așa cum sunt cele pentru întrebările obișnuite de tip “de ce” pe care le pun copiii. Iar acestora trebuie să li se ofere asigurări că părinții și adulții îi vor proteja. Esența, potrivit unuia dintre experți: “Nu te gândi că războiul nu-i afectează pe copii, dar încearcă să-i protejezi de experiențele extreme. Vorbește cu ei să vezi ce cred despre asta, apoi asigură-i că vei avea grijă să fie-n siguranță”.

Explicarea războiului pentru publicul tânăr este abordată și în enciclopedii dedicate copiilor, precum Britannica Kids, pe un limbaj simplu de înțeles și cu detalii care oferă o perspectivă largă, fără să intre în amănunte violente, sângeroase sau amenințătoare. În această enciclopedie, definiția oferită este simplă: “Când țări sau grupări mari de persoane folosesc arme una împotriva celeilalte, lupta se numește război. În istorie, grupuri de oameni au folosit războiul ca mijloc de soluționare a disputelor”. Sunt explicate diversele tipuri de războaie (interne sau internaționale), cauzele războaielor (lupta pentru resurse, manifestarea puterii, dorința de mai multe resurse și mai multă putere, dorința de libertate religioasă), precum și o istorie succintă a războaielor, sfârșind cu Națiunile Unite.