Cobasna, între risc real și „Hiroshima” inventată. Ce spun experții despre cum a fost folosit depozitul pentru a justifica prezența militară rusă: „Un teatru al absurdului”

Timp de două decenii, depozitul militar de la Cobasna a fost prezentat în spațiul public drept o uriașă „bombă cu ceas”, capabilă, în cazul unei explozii, să provoace o catastrofă comparabilă cu cea de la Hiroshima și să afecteze teritorii întinse din R. Moldova și Ucraina. O evaluare comună a Serviciului de Informații și Securitate (SIS) și a Agenției de Informații Militare (AIM), prezentată recent, contrazice aceste scenarii: la Cobasna s-ar afla în prezent circa 14 mii de tone de muniții, dintre care aproximativ 2800 de tone reprezintă încărcătură explozivă propriu-zisă, iar o detonare simultană a întregului stoc este considerată improbabilă. 

Foști oficiali implicați în dosarul transnistrean și experți în securitate, consultați de Ziarul de Gardă, spun însă că diminuarea scenariilor alarmiste nu schimbă problema de fond: munițiile și militarii ruși se află ilegal pe teritoriul R. Moldova, iar Moscova a folosit inclusiv argumentul „pazei” depozitului pentru a-și justifica prezența militară în regiunea transnistreană.

De la circa 20 de mii la 14 mii de tone. Ce arată evaluarea SIS și AIM

Depozitul militar de la Cobasna a fost înființat în 1949, iar după retragerea trupelor sovietice din fosta Republică Democrată Germană, Cehoslovacia și alte state ale fostului lagăr socialist, aici au fost aduse cantități importante de muniții. Complexul este amplasat în regiunea transnistreană, într-o zonă asupra căreia autoritățile constituționale ale R. Moldova nu au acces, și este păzit inclusiv de militarii Grupului Operativ al Trupelor Ruse (GOTR).

La summitul OSCE de la Istanbul din 1999, Federația Rusă s-a angajat să-și retragă trupele, armamentul și munițiile din regiunea transnistreană. Între 2001 și 2004, sub supravegherea OSCE, aproximativ 22 de mii de tone de muniții au fost evacuate sau distruse. Procesul a fost însă ulterior blocat de partea rusă, iar estimările OSCE de la acea vreme indicau că la Cobasna mai rămăseseră aproximativ 20 de mii de tone.

Noua evaluare SIS–AIM estimează că în prezent ar mai exista circa 14 mii de tone, majoritatea munițiilor fiind învechite și cu termenul de valabilitate expirat. Potrivit directorului AIM, Radu Cîșleanu, numai aproximativ 2800 de tone reprezintă încărcătură explozivă propriu-zisă, restul fiind carcase metalice, ambalaje, componente inerte și muniții de simulare.

Un alt element important este modul în care sunt depozitate munițiile. Stocurile nu se află într-o singură construcție, ci sunt repartizate în 42 de depozite distincte, pe o suprafață de peste un kilometru pătrat, clădirile fiind amplasate la distanțe de aproximativ 80–200 de metri una față de alta. Potrivit AIM, această dispersare, compartimentarea infrastructurii și relieful zonei reduc semnificativ posibilitatea unei detonări simultane. Într-un scenariu realist, susțin autorii raportului, ar avea loc mai degrabă incendii și explozii succesive, localizate, pe măsură ce focul s-ar propaga prin anumite zone ale complexului.

Efectele directe ale exploziei unui singur depozit s-ar concentra, potrivit evaluării, pe o rază de aproximativ doi kilometri. Principalul pericol ar fi reprezentat de împrăștierea fragmentelor de muniție, a elementelor metalice și de infrastructură, precum și de poluarea aerului. SIS califică astfel riscul drept unul „limitat și controlabil”.

Reacția din stânga Nistrului: raportul ar fi o „invitație la atacarea” regiunii

Raportul SIS și AIM a provocat reacții și în regiunea transnistreană. Agenția oficială de presă de la Tiraspol, „Novosti Pridnestrovia”, a publicat, în aceeași zi în care a fost prezentată evaluarea, un comentariu al politologului transnistrean Andrei Safonov, care interpretează concluziile raportului nu drept o încercare de a combate scenariile alarmiste legate de Cobasna, ci drept o posibilă pregătire a opiniei publice pentru o acțiune militară împotriva regiunii. Safonov susține că minimalizarea consecințelor unei eventuale explozii ar putea fi percepută ca „un fel de invitație la atacarea Transnistriei”, inclusiv din partea unei țări terțe. În articol se afirmă că mesajul Chișinăului ar putea fi interpretat astfel: „nu vă temeți de explozii, ele nu vor fi puternice”. Autorul califică publicarea raportului drept „un moment extrem de alarmant” și susține că, dacă situația din jurul depozitului se va tensiona, răspunsul ar putea fi consolidarea pazei acestuia și menținerea trupelor ruse în regiune. „Trupele ruse nu vor pleca de aici”, afirmă Safonov.

Retorica de la Tiraspol privind raportul SIS–AIM a fost preluată și distribuită în spațiul informațional rus. Agenția de stat TASS a publicat reacțiile potrivit cărora diminuarea, în raportul serviciilor moldovenești, a consecințelor unei eventuale explozii la Cobasna ar putea ascunde pregătirea unor „provocări” în jurul depozitului. TASS a distribuit inclusiv declarațiile fostului președinte Igor Dodon, care susține că serviciile speciale de la Chișinău ar minimaliza consecințele unei eventuale explozii și că prezentarea raportului ar putea avea legătură cu posibile provocări în regiunea transnistreană.

„Hiroshima de la Cobasna” – narațiunea care a speriat ani la rând populația

Una dintre cele mai persistente narațiuni despre Cobasna a fost că explozia depozitului ar putea avea efectul unei bombe nucleare sau ar putea produce un cutremur devastator.

Directorul SIS, Alexandru Musteața, afirmă că această comparație este „complet falsă” și că își are originea într-un studiu din 2005, preluat pe larg de agențiile rusești, în care era invocat inclusiv un cutremur de aproximativ 7,5 grade pe scara Richter. Potrivit SIS, eroarea fundamentală constă în confundarea masei totale a munițiilor cu masa încărcăturii explozive active. O bombă precum cea de la Hiroshima ar echivala cu aproximativ 15 mii de tone de TNT, în timp ce cea mai puternică muniție convențională existentă la Cobasna ar fi de circa 1500 de ori mai slabă.

Ex-Ministru: „Rusia a tot căutat motive ca să nu-și retragă armata din transnistria și depozitul de acolo”

Fostul ministru al Apărării, Anatol Șalaru, consultat de Ziarul de Gardă, spune că asemenea scenarii au fost folosite de Rusia pentru a întreține frica și pentru a justifica menținerea prezenței sale militare în regiunea transnistreană.

„Rusia a tot căutat motive ca să nu-și retragă armata din transnistria și depozitul de acolo. Ba au zis că au probleme cu ucrainenii, ba au zis că dacă pleacă de aici, se începe un război civil. Au inventat tot felul de sperietori, au inoculat această narațiune, că acolo poate să aibă loc o explozie comparabilă cu cea de la Hiroshima, dacă sare în aer acel depozit, ca să justifice prezența militară a lor în regiune”, afirmă Șalaru.

Fostul ministru atrage atenția și asupra construcției specifice a depozitelor militare: munițiile sunt compartimentate și păstrate separat, iar asemenea complexe sunt proiectate tocmai pentru a împiedica propagarea unei explozii de la întregul stoc.

„Ele nu explodează toate odată, ele explodează pe rând”, spune Șalaru, care invocă și exemple ale unor explozii produse la depozite militare mult mai mari, unde detonările s-au succedat pe parcursul mai multor zile, fără efectul unei singure explozii gigantice. „Lumea acum se sperie că o eventuală explozie ar duce la moartea a mii și mii de oameni. Dar nu este adevărat”, susține fostul ministru.

Și raportul SIS–AIM invocă incidente produse în Bulgaria, Cehia, Ucraina și Rusia, unde depozite ce conțineau cantități importante de muniții au fost afectate de incendii și explozii. În cazurile analizate nu s-a produs o detonare simultană a întregului stoc, ci incendii și explozii repetate, pe parcursul mai multor ore sau zile, însoțite de dispersarea munițiilor și fragmentelor.

Flenchea: „A fost argumentul principal al Moscovei de-a lungul deceniilor”

Solicitat de ZdG, Alexandru Flenchea, fost viceprim-ministru pentru Reintegrare, este mai rezervat în privința semnificației noii evaluări. În opinia sa, raportul SIS–AIM nu schimbă fundamental nici percepțiile, nici politicile privind Cobasna.

„De-a lungul timpului au fost lansate diverse supoziții fără bază factologică, în special din partea Chișinăului, direct interesat în evacuarea și utilizarea munițiilor și armamentului, dar și din partea Rusiei, interesată mai curând să diminueze riscurile pentru a nu-și onora angajamentele și a păstra statutul actual plin de incertitudini”, afirmă Flenchea. El se întreabă și care a fost obiectivul desecretizării și prezentării publice a unei părți a evaluării.

Fostul vicepremier precizează că problema munițiilor de la Cobasna nu face propriu-zis parte din negocierile pentru reglementarea conflictului transnistrean, fiind „un subiect bilateral moldo-rus cu implicații de angajamente internaționale”. În această chestiune, spune el, Tiraspolul nu este parte decizională, iar poziția Chișinăului a rămas constantă: „nu avem nevoie de conținutul acestor depozite pe teritoriul nostru, luați-vă munițiile și militarii”.

În schimb, legătura dintre depozit și prezența militară rusă a fost exploatată constant de Moscova.

„A fost argumentul principal al Moscovei de-a lungul deceniilor: nu putem scoate armata pentru că păzește armamentul; nu putem scoate armamentul pentru că transnistrenii nu ne lasă, înțelegeți-vă cu ei, rezolvați conflictul. Un exercițiu oratoric și un teatru al absurdului. După 2002, Republica Moldova nu a acceptat niciodată aceste argumente false”, afirmă Flenchea.

Un risc mai mic decât s-a vehiculat nu înseamnă că problema a dispărut

Flenchea avertizează însă că infirmarea scenariului unei catastrofe regionale nu trebuie transformată în minimalizarea pericolului.

„În linii mari ni s-a spus că raza unui eventual impact în caz de explozie ar fi de 2 km, nu 30 km, cum s-a vehiculat în ultimii 20 de ani. Măsurăm securitatea națională și siguranța oamenilor în kilometri și ajungem la o rază «acceptabilă»?”, întreabă fostul vicepremier.

El spune că are rezerve față de concluziile prezentate, inclusiv pentru că o inspecție calificată a depozitelor nu s-ar mai fi făcut din 2004.

„Nu sunt din servicii speciale ca să-mi permit să jonglez cu presupuneri, vreau cifre, și, nu mai puțin important, vreau să știu exact ce și în ce circumstanțe poate detona, sau se presupune că ar putea detona”, afirmă Flenchea.

Cele două probleme – munițiile și militarii ruși – sunt, potrivit lui, conectate politic și juridic, dar în actualul context necesită instrumente diferite. „Și munițiile și soldații se află aici ilegal și trebuie retrași necondiționat”, punctează Flenchea.

„Coridorul verde” oferit de Ucraina și refuzul Rusiei

Anatol Șalaru amintește că au existat inclusiv tentative concrete de a debloca evacuarea munițiilor. Fostul ministru spune că, în 2016, în urma discuțiilor purtate cu autoritățile de la Kiev, Ucraina și-a exprimat disponibilitatea de a oferi un „coridor verde” pentru tranzitarea munițiilor și a militarilor ruși.

„După mai multe negocieri cu partea ucraineană, ei au căzut de acord și au anunțat public că Ucraina este gata să creeze un coridor verde sub controlul ONU și OSCE, pentru a permite evacuarea muniției și armatei ruse din transnistria”, afirmă Șalaru.

Potrivit lui, inițiativa nu a fost valorificată deoarece Rusia a refuzat să continue procesul. „Rusia nu vrea să-și scoată acest depozit din transnistria, din cauza că atunci nu se mai justifică prezența lor militară”, susține fostul ministru al Apărării. El consideră că una dintre puținele căi rămâne reluarea presiunii internaționale pentru evacuarea sau lichidarea stocurilor.

Un alt scenariu invocat de fostul ministru este ca armata ucraineană să „lichideze această amenințare” aflată în apropierea graniței sale, variantă pe care chiar Șalaru o consideră, în actualele condiții, nerealistă, întrucât Ucraina nu ar fi interesată de deschiderea unui nou front în această zonă. El leagă problema și de parcursul european al R. Moldova, susținând că reintegrarea țării sau aderarea la UE cu o prezență militară rusă menținută în stânga Nistrului ar crea o situație greu de acceptat: „Uniunea Europeană nu are nevoie de o prezență militară rusă pe teritoriul ei”. În acest context, Șalaru evocă drept scenarii inclusiv aderarea la UE „în doi pași”, inițial fără regiunea transnistreană, sau, într-o variantă pe care o prezintă el însuși drept posibil scenariu, renunțarea la regiunea transnistreană.

Șalaru vorbește și despre o variantă graduală, pe care consideră că autoritățile de la Chișinău o aplică deja: creșterea presiunii economice asupra administrației separatiste, fără afectarea populației, concomitent cu izolarea militarilor ruși și limitarea resurselor financiare care permit menținerea lor în regiune. Scopul, în viziunea sa, ar fi ca prezența militară rusă să devină tot mai dificil de susținut până la eventuala sa autodizolvare. Fostul ministru admite însă că este un proces de durată: „Mai durează!”.

„Există o necesitate clară de evacuare și distrugere”

Pentru Alexandru Flenchea, faptul că noua evaluare indică un pericol mai redus decât cel prezentat timp de ani în spațiul public nu schimbă ceea ce trebuie să urmărească autoritățile de la Chișinău. „De gunoi străin pe care nici măcar nu avem capacitate să-l distrugem sigur nu avem nevoie. Aici nu există opțiuni. Există o necesitate clară de evacuare și distrugere”, afirmă fostul vicepremier.

El amintește că inclusiv Federația Rusă a recunoscut, la un moment dat, necesitatea evacuării munițiilor și și-a exprimat disponibilitatea în acest sens, însă asemenea oportunități nu apar frecvent. „Chișinăul trebuie să-și mobilizeze diplomația, dacă vrea să rezolve situația de la Cobasna. Vorbim prea mult și facem prea puțin la acest capitol, în opinia mea”, spune Flenchea.

Acest material a fost produs cu suportul financiar al Uniunii Europene. Conținutul acestuia reprezintă responsabilitatea exclusivă a proiectului „Consolidarea rezilienței de sus în jos și de jos în sus în Republica Moldova”, finanțat de Uniunea Europeană. Conținutul materialului aparține autorilor și nu reflectă în mod neapărat viziunea Uniunii Europene.