„În calitate de cetățean, de veteran al Războiului pentru Independență, cred că am dreptul să primesc răspunsuri la aceste întrebări”
M-am gândit mult timp, înainte de a scrie această scrisoare. Sincer să fiu, nici nu am prea multe speranțe să fiu auzit și ajutat. De fapt, nu pentru mine scriu și nu eu ar trebui să fiu ajutat. Trebuie ajutați toți cei care, visând la o viață mai bună, la vremuri mai bune, au învățat ani de zile, obținând o profesie, dar atunci când au fost angajați conform profesiei, au ajuns în situații dificile, chiar grele pentru ei, odată ce luni la rând nu-și primesc salariul.
Sunt fost polițist. M-am străduit întotdeauna să-mi fac datoria conform normelor de etică profesională. Nu am așteptat să fiu împins din urmă, îndeplinindu-mi obligațiile la timp, necondiționat, onest. Și pentru asta sunt răsplătit cu stimă și respect chiar și după douăzeci de ani de când sunt pensionat.
Sunt veteran al Războiului pentru Independență. Am plecat benevol la război, neștiind ce mă așteaptă. La întoarcere, am înțeles că va fi greu. Țara rămăsese singură, săracă. Doar speranța într-un viitor mai bun m-a ajutat să trec peste toate greutățile și neajunsurile, educându-mi cei doi fii în spiritul patriotismului și iubirii de neam și plai. Primul s-a aranjat la cuibul său, al doilea întâmpină greutăți după ce a făcut facultatea.
Conducerea statului mereu a subliniat că tinerii trebuie să muncească aici, acasă. Atunci când mezinul a fost angajat într-o instituție publică, conform profesiei sale, m-am bucurat nespus, deoarece nu mi-am dorit să muncească altfel sau să plece peste hotare. Pentru ce atunci a mai studiat, iar noi am investit?! Era și el bucuros. Avea o activitate pe care o studiase la facultate. Va avea și un salariu stabil. Chiar dacă salariul era mic, el nu s-a gândit niciodată să se transfere în altă parte sau să plece din R. Moldova.
Când a văzut că nu-i ajunge, s-a angajat și într-o unitate comercială. Dar de aici a fost nevoit să plece, deoarece i s-a propus o promovare și un salariu mai mare în instituția în care se angajase. S-a bucurat, deși nu înțelegea de ce l-au ales pe el, care avea doar câteva luni lucrate de la absolvirea facultății. Mi-a cerut sfatul. Ce puteam spune? O funcție mai înaltă cu câțiva angajați în subordine, e și o responsabilitate mai mare. A acceptat. Dar plăcerea și bucuria încet, încet se transformau în tristețe și osândă, odată ce rămânea fără remunerare. Ca, de altfel, și alți angajați din instituția respectivă. Mă suna întrebându-mă ce să facă, cum să procedeze și cum aș proceda eu în locul lui. Nu știu, ziceam, pe timpuri, erau alte vremuri, poate mai grele decât acum, dar fără susținere nu am rămas vreodată. Acum, ce să facă acest tânăr lăsat de izbeliște, când trebuie să-și plătească chiria, facturile, iar în schimbul salariului i se tot spune că bani nu sunt și că trebuie de răbdat. Cât timp de răbdat? Și unde sunt „vremurile bune” promise de autorități? Cu siguranță, ăștia, de sus, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, pe lângă salariile grase, primesc și prime, „pentru calitatea bună a muncii depuse”. Tot ei vor avea parte de călătorii și de vacanțe.
Cum să nu te revolți când ea, guvernarea, distruge în tineri dorința de a munci acasă? Ucide dorința de a studia în această țară, sau chiar de a mai trăi aici?! Cum de înțeles atitudinea guvernanților când celor care au salarii mari li se mai majorează periodic, pe când alții, cu salarii mizere, nici nu le primesc la timp? Ce să facă ei, să aștepte „pomană” de la stat, sperând să li se dea măcar ceea ce se cuvine pentru munca lor. Că de prime – nici vorbă…
Aș vrea răspuns la aceste întrebări. Răspuns de la guvernare, răspuns de la cei responsabili de soarta și viețile oamenilor pe care-i conduc, a oamenilor care i-au ales și le-au încredințat să-i guverneze. În calitate de cetățean, de veteran al Războiului pentru Independență, cred că am dreptul să primesc răspunsuri la aceste întrebări. După cum am dreptul să solicit o verificare a motivelor din care nu sunt achitate la timp salariile în unele instituții ale statului.
Cu speranță, Valeriu URSCHI, locotenent major de poliție (r), veteran al Războiului pentru Independență, Cotiujenii Mari, Șoldănești
Nota redacției: ZdG deține datele acestui caz. Dacă instituțiile responsabile ar fi interesate să soluționeze problema, putem fi contactați la nr. de telefon 0683 22 226.
