Cetățenia Moldovei, o dăm sau o luăm?
Pașaportul moldovenesc a fost mai mereu un document de ocară: ba că e documentul de călătorie al femeilor traficate, ba că e al celui mai corupt stat sau al celui mai sărac. De vreo 30 de ani oamenii din Moldova au tot căutat să ia alte cetățenii.
Mă ustura, cu vreo 20 de ani în urmă, să văd cum luau pământenii noștri cetățenia Rusiei. Sau a statului Belarus. Era evident că regimurile de la Moscova și de la Minsk merg doar spre agravare, dar oamenii alegeau mai bune oportunități economice. Vârstnicii explicau că în Rusia vor primi o pensie mai bună. La fel și în Belarus – oamenii vedeau perspective mai bune de pensie.
Cel mai tare m-a usturat să văd, cu vreo 15-20 de ani în urmă, cum oamenii din satele românești de lângă Nistru luau cetățenia așa-zisei republici nistrene. Mă gândeam cu groază la luptătorii de pe Nistru, la voluntarii și militarii care și-au pierdut viețile, la familiile care au suferit atât de mult – ce simt ei când văd acest fenomen? Cum să scrii o cerere să porți pașaportul hoțului de teritorii? Unii cetățeni moldoveni luau cu hapca identitatea tiraspoleană, căci li se ofereau compensații mai bune, pensii un pic mai mari sau scutiri de plăți pentru gazele rusești.
La un moment, unii locuitori ai regiunii transnistrene dețineau câte 3-4 pașapoarte: transnistrean, rusesc, moldovenesc, unii mai reușeau să obțină și acte românești sau bulgărești. Toate aceste acte erau obținute pentru interese și oportunități financiare. Timpul și războiul au pus aceste pașapoarte pe polița uitării.
Problemele economice nu sunt de neglijat, o persoană care a fost jefuită de stat zeci de ani, începând cu URSS și terminând cu Moldova independentă, va dezvolta un grad mare de cinism și va fi nevoită să aleagă întâi supraviețuirea. Dar, pe lângă supraviețuirea ca persoană sau familie, este absolut obligatoriu să ne gândim și la supraviețuirea ca și comunitate.
Zilele trecute am văzut mai multe reportaje din Federația Rusă care arată cum poliția rusească merge prin piețe și prin zone unde muncesc preponderent migranții din fostele state sovietice și îi reține în număr mare. Sunt vânați migranții care au obținut recent cetățenia Federației Ruse – din considerente economice, desigur, pentru a obține un loc de muncă mai bine plătit decât acasă, în Kazahstan, Moldova, Turkmenistan etc. Acum, obținând favoarea economică – pașaportul rusesc – s-au pomenit în ghearele ursului militar.
Noii cetățeni ruși sunt vânați ca să fie puși la evidență în comisariatele militare și înrolați la război, căci războiul înghite tot mai multe vieți de tineri cu pașaport rusesc. Oamenii care au fugit de urgia sărăciei sunt împinși în urgia războiului. Și ieșire din situație pentru ei nu prea există – sunt cetățeni cu acte în regulă, supuși militar și supuși tuturor agresiunilor emise de către statul rus.
Nu trebuie să ignorăm faptul că cei mai mulți cetățeni ai Republicii Moldova dețin cetățenia României. Pașaportul românesc oferă în prezent deținătorilor din Moldova cele mai multe oportunități: permis de muncă, de ședere, de studiu în bogatele țări ale UE. Mai sunt posibile și compensații, ajutoare sociale, medicale și alte oportunități. E un drept istoric al fiecărui descendent din părinți români care au fost cotropiți de sovietici aici să-și redobândească cetățenia. Dar e și o obligație morală să nu folosim cetățenia românească doar în interes personal. E o datorie morală să ne gândim cum contribuim la construcția unei comunități românești și europene aici, în Moldova, cum descurajăm corupția, furturile, abuzurile, cum aducem standarde europene aici. Cetățenia înseamnă un loc pe care-l construiești într-o cetate alături de alții, pentru binele comun.
