Ce vor decide liderii NATO la summitul de la Vilnius

Liderii NATO se vor reuni la Vilnius în perioada 11-12 iulie pentru a aborda o gamă largă de subiecte, de la diviziunile privind candidatura Ucrainei și aderarea Suediei la creșterea stocurilor de muniții și revizuirea primelor planuri de apărare din ultimele decenii. Acesta va fi cel de-al patrulea summit al NATO de la invazia Rusiei în Ucraina, primul având loc pe 25 februarie 2022, la doar o zi după atac, urmat de reuniuni la Bruxelles și la Madrid, informează Reuters.

Măsurile de securitate la Vilnius vor fi ridicate, cu trei unități germane de apărare antiaeriană Patriot desfășurate pentru a proteja locul de desfășurare, o premieră pentru un summit NATO. Alte avioane de vânătoare vor patrula pe cerul Lituaniei, care se află între exclava rusă Kaliningrad și Belarus și care a fost mult timp considerată un punct vulnerabil pe flancul estic al NATO.

Reuters a identificat principalele subiecte care vor fi discutate la Vilnius:

Aderarea Ucrainei la NATO

Summitul va fi dominat de modul în care NATO își va defini viitoarea relație cu Ucraina, în contextul în care președintele Volodimir Zelenski a cerut în repetate rânduri ca Kievul să primească o invitație de aderare la alianță la Vilnius.

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a precizat că Kievul nu va deveni membru al organizației atât timp cât războiul continuă și că nici summitul de la Vilnius nu va lansa o invitație oficială. Cu toate acestea, aliații sunt împărțiți cu privire la rapiditatea cu care ar trebui să i se permită Ucrainei să adere după încheierea războiului.

În timp ce țările est-europene spun că o foaie de parcurs ar trebui oferită Kievului la summit, Statele Unite și Germania se feresc de orice mișcare care ar putea duce alianța mai aproape de războiul cu Rusia.

În perioada premergătoare summitului de la Vilnius, mai multe țări au susținut o propunere britanică de a permite Kievului să sară peste așa-numitul program MAP (Planul de acțiune pentru aderare), care stabilește obiectivele politice, economice și militare pe care candidații trebuie să le îndeplinească și pe care alte națiuni din Europa de Est au trebuit să le treacă înainte de a adera la NATO. Printr-o astfel de măsură, alianța ar putea răspunde cererilor de a merge dincolo de declarația de la summitul de la București din 2008, care a afirmat că Ucraina va deveni membru în cele din urmă, fără a oferi Kievului o invitație sau un „calendar” real.

De asemenea, este probabil ca NATO să găsească o formulare mai puternică decât cea din 2008 pentru a sublinia perspectiva Kievului de a adera la alianță. Liderii ar putea cădea de acord că „locul de drept al Ucrainei este în NATO”, reluând remarcile făcute de Stoltenberg în timpul unei vizite la Kiev în aprilie, sau ar putea sublinia că „securitatea transatlantică ar fi incompletă fără Ucraina”.

Asigurări de securitate pentru Ucraina

Se așteaptă ca liderii să discute ce asigurări de securitate ar trebui să primească Kievul pentru perioada de după război, chiar dacă aceste promisiuni vor fi bilaterale și nu vor fi emise de alianța însăși. Ele vor include probabil promisiunea continuării ajutorului militar și financiar pentru Kiev, pentru a descuraja Rusia de la un nou atac după ce războiul se va încheia.

Stoltenberg a subliniat că NATO – în conformitate cu articolul 5 din Tratatul de la Washington – va oferi garanții de securitate depline doar membrilor cu drepturi depline ai alianței.

Consolidarea flancului estic al NATO

Liderii vor revizui primele planuri de apărare elaborate de alianță de la Războiul Rece încoace, detaliind modul în care NATO ar răspunde unui atac rusesc. Relansarea așa-numitelor planuri regionale reprezintă o schimbare fundamentală. Prin intermediul planurilor, alianța oferă, de asemenea, îndrumări națiunilor cu privire la modul în care să își modernizeze forțele și logistica.

Timp de decenii, NATO nu a considerat că este nevoie de planuri de apărare pe scară largă, dar, în contextul în care cel mai sângeros război din 1945 încoace, în Europa, se desfășoară chiar dincolo de granițele sale, în Ucraina, NATO avertizează acum că trebuie să aibă toate planurile pregătite cu mult înainte de izbucnirea unui conflict cu un adversar de același rang, precum Moscova.

Turcia a blocat aprobarea planurilor din cauza formulării unor locații geografice precum Cipru. Problema va fi lăsată pentru ca liderii să o rezolve, dacă aliații nu găsesc un acord înainte de summit.

NATO va ridica, de asemenea, țintele pentru stocarea de muniții, deoarece Kievul consumă obuze mult mai repede decât pot produce țările occidentale, iar după mai bine de un an de conflict în Ucraina, stocurile aliaților au fost grav epuizate. În același timp, aliații vor arăta cum își propun să pună în aplicare obiectivul NATO, convenit la summitul de anul trecut de la Madrid, de a plasa peste 300.000 de soldați în stare de alertă maximă, față de 40.000 în trecut, pentru a contracara Rusia.

Suedia

NATO își propusese să primească Suedia ca al 32-lea membru al alianței la Vilnius, dar Turcia blochează în continuare aderarea Stockholmului. Aliații speră că președintele turc Tayyip Erdogan își va ridica opoziția la summit, dar nu este clar dacă acest lucru se va întâmpla.

Ankara acuză Suedia că adăpostește membri ai unor grupări militante pe teritoriul său și spune că trebuie să ia măsuri împotriva acestora înainte de a putea adera la NATO.

Actualizarea obiectivului NATO privind cele 2% pentru cheltuielile militare

Conform sursei citate, Stoltenberg intenționează să facă din obiectivul actual al NATO privind cheltuielile militare de 2% din PIB-ul național o cerință minimă, mai degrabă decât un obiectiv de atins. Dar în 2022, chiar și vechiul obiectiv a fost îndeplinit de mai puțin de un sfert din cei 30 de membri ai alianței de atunci, potrivit estimărilor publicate de NATO în martie. Obiectivul a fost stabilit în 2014, când liderii NATO au convenit să crească cheltuielile pentru apărare spre 2% din PIB-ul lor în decurs de un deceniu.

Raportul anual al NATO a arătat că Grecia, Statele Unite, Lituania, Polonia, Marea Britanie, Estonia și Letonia au îndeplinit obiectivul. În coada clasamentului se află Belgia, Spania și Luxemburg, ale căror cheltuieli pentru apărare au fost sub 1,2% din PIB.