Lemne cumpărate primăvara, economii făcute tot anul, conserve din legumele și fructele din grădină. Cum se pregătesc pentru iarnă două pensionare din Sărătenii Vechi
Într-o gospodărie din satul Sărătenii Vechi, raionul Telenești, toamna se măsoară în borcane așezate pe rafturi, legume puse la congelator și lemne pregătite pentru zilele geroase. În alta, grija pentru iarnă începe încă din primăvară, când banii adunați din pensie sunt puși deoparte pentru încălzirea casei. La 71 și, respectiv, 74 de ani, Elena Rachieru și Iulia Coșneanu știu că lunile reci vin cu cheltuieli pe care trebuie să le calculeze cu atenție.
Ambele sunt văduve, locuiesc singure în casele construite în anii tinereții alături de soții lor, case care au suflet datorită grijii lor și unde femeile își găsesc rostul în munca din gospodărie și în lucrurile pe care le țes, le cos sau le împletesc de-a lungul iernii. Pentru ele, pregătirea de iarnă nu se rezumă la aprovizionarea cămării. Înseamnă să economisească, să-și împartă pensia astfel încât să le ajungă de la o lună la alta și, mai ales, să aibă putere să treacă încă o iarnă.
Într-o zi de duminică, le-am întâlnit în gospodăriile lor, unde fiecare lucru pare să aibă locul său. Candela ardea pe masa din bucătărie. Legumele și fructele din grădinile îngrijite au fost deja transformate în provizii, iar sobele – pregătite să încălzească încăperile. În casele lor, timpul pare să curgă după alte reguli: între treburile gospodărești, pregătirea mâncării și lucrul de mână, zilele trec fără să fie nevoie de prea multe alte ocupații.
Lemnele – prima grijă a iernii
Pentru Iulia Coșneanu, în vârstă de 74 de ani, fostă vânzătoare, pregătirile pentru iarnă încep încă din luna mai. Atunci încearcă să cumpere lemne, când prețurile sunt mai accesibile și când poate să-și organizeze cheltuielile.
„Eu mă gândesc din mai, eu nu cumpăr toamna. Era 1400 cubul de lemne, tăiate gata. Acum e 1800 și nici nu le mai găsești.” Pentru că nu are pe cineva care să o ajute să le taie, este nevoită să le cumpere deja pregătite pentru foc.
Femeia nu știe dacă lemnele pe care le-a procurat îi vor ajunge până în primăvară. Speră să se descurce cu banii pe care îi are și, dacă va fi nevoie, să mai cumpere. Anul trecut a beneficiat de compensație de 800 de lei, bani pe care i-a adunat pe parcursul iernii și i-a folosit tot la procurarea lemnelor.
Deși are gaz instalat în casă, pensionara ne spune că nu-și permite să-l folosească pentru încălzire. Își amintește că în 2005, când a instalat gazul, un metru cub costa 1 leu și 24 de bani. A încercat atunci să încălzească locuința cu un convector, dar consumul a descurajat-o.
„Am făcut de două ori focul, 12 cuburi pe zi erau. Apoi mai vrei să faci cu gaz? […] Zic: Doamne, să-mi fac o casă mică, să fie cald la bătrânețe”, își amintește femeia.
Așa a ajuns să-și organizeze viața în jurul unei case mai mici, pe care o poate încălzi mai ușor cu ajutorul focului din sobă. Nici energia electrică nu o folosește fără rost. Mașina de spălat este pornită rar, iar cea mai mare parte a hainelor le spală manual. „Nici mașina de spălat nu o pornesc mereu. Spăl cu mâna mai mult, pun lenjeria de pat, că aceea e foarte grea, atât”, explică mătușa Iulia.
Femeia spune că, atunci când locuiești singur, trebuie să te gândești de două ori înainte de a porni electrocasnicele, pentru că nu ai întotdeauna suficiente haine pentru o mașină de spălat, iar fiecare consum se adaugă la facturile pe care trebuie să le achite din pensie.
O cămară pregătită pentru zilele reci
La capitolul provizii, Iulia Coșneanu spune că nu mai pregătește la fel de multe conserve ca în anii în care copiii erau mici. Are un băiat și o fată, iar cele trei nepoate îi sunt bucuria. Copiii au însă propriile gospodării și propriile cheltuieli. O ajută când pot, uneori cu pâine, lapte sau alte lucruri necesare, dar femeia încearcă să nu le ceară.
„Facem economie, ne mai ajută copiii, bani nu au nici ei, dacă acum credite, una, alta. Mai vine un copil cu o pâine, cu o sticlă de lapte, un pachet de sodă”, spune ea.
Pentru iarnă a pregătit suc de roșii, salate și compoturi, iar o parte dintre legume le-a congelat. Are vinete, ardei dulci și alte legume pe care le folosește la mâncare. Murăturile le pregătește mai rar, iar în acest an a renunțat la unele conserve din cauza prețurilor.
„Asta e salată cu roșii și cu ardei, asta e compot din prune, asta e magiun de prune. Restul noi congelăm legumele”, ne arată gospodina.
În curte crește și păsări, pe care le păstrează în special pentru ouă. Aceasta spune că poate cumpăra carne atunci când are nevoie, dar ouăle i se par scumpe.
Pentru zilele reci și-a pregătit și ceaiuri din plante. Pojarnița, floarea de tei, menta și mușețelul sunt câteva dintre plantele pe care le folosește.
În pofida grijilor, pensionara nu stă prea mult fără ocupație. Coase, împletește și țese. Spune că a început să țese de la 16 ani, iar pasiunea a însoțit-o toată viața. Unele lucrări le-a făcut pentru copii, altele – pentru propria casă. O față de masă destinată feciorului său are 2 metri și 40 de centimetri.
„Iată eu cu ce mă ocup, eu nu stau degeaba, eu nu pot sta”, spune femeia, arătând lucrările făcute cu mâinile ei.
Când obosește, se odihnește puțin, apoi revine la lucru. Iarna, când treburile din curte se împuținează, împletitul și cusutul îi umplu zilele.
„Sobușoara asta tare prietenă bună îmi este”
La câteva gospodării distanță, Elena Rachieru, în vârstă de 71 de ani, fostă infirmieră, are propriul sistem de pregătire pentru iarnă. Și ea este văduvă și locuiește singură. Are un fecior și un nepot, iar gospodăria și lucrul de mână îi ocupă cea mai mare parte a timpului.
Elena spune că începe să pună bani deoparte pentru lemne încă din primăvară. Chiar dacă nu are întotdeauna suficienți bani, încearcă să cumpere câte puțin, pentru a nu ajunge în sezonul rece fără rezerve.
„Eu, lemne, cum ajung în primăvară, eu am, n-am, trebuie măcar cinci cuburi să le iau, toată iarna grămădesc și primăvara pe primul plan sunt lemnele”, povestește femeia.
Anul acesta a cumpărat lemne în valoare de aproximativ 10 mii de lei, care speră să-i ajungă până la primăvară. Mai are câteva rezerve din anul trecut, iar dacă va fi nevoie, va cumpăra și cărbune. În bucătărie face focul doar de două ori pe săptămână, iar soba din casă o încălzește bine, spune ea.
„Sobușoara asta tare prietenă bună îmi este, tare bine se încălzește, fac o dată în zi focul”, spune Elena.
Și ea are gaz în gospodărie, dar a renunțat să-l folosească pentru încălzire din cauza cheltuielilor. A încercat în trecut să se încălzească cu un convector, însă facturile au făcut-o să se răzgândească.
Pentru lemne și cărbune, Elena estimează că va cheltui în total aproximativ 13 mii de lei. La acestea se adaugă facturile pentru lumină, gaz și internet, care ajung la circa o mie de lei lunar.
Pensia de 3200 de lei nu îi acoperă întotdeauna toate cheltuielile. Femeia spune că se descurcă așa cum poate, iar produsele crescute de ea în gospodărie o ajută să reducă din banii pe care i-ar cheltui pentru mâncare.
„Am de toate, am copăcei, porumb, mai creștem două păsări, ne descurcăm încetișor, pentru unul singur ajunge, nici nu prea cauți mâncare”, explică ea.
Pentru iarnă și-a cumpărat cartofi și ceapă, pentru că recolta din acest an nu a fost prea bună. A pregătit borcane cu pepene murat, salate, ardei și vinete. A pus la congelator legume și frunze de viță-de-vie pentru sarmale, iar verdeața pentru mâncare o usucă sau o păstrează în alte moduri.
„Borș umplu mereu, eu nu cumpăr, eu nici ceai nu cumpăr, eu tot timpul strâng flori”, spune Elena.
În fiecare vară adună plante medicinale din propria gospodărie. Are tei, gălbenele și alte flori pe care le usucă și le păstrează în cutii de carton. Îi ajung pentru tot anul, iar uneori împarte din ele și nepoților.
Munca de mână – un rost pentru zilele de iarnă
În casa Elenei, pe lângă proviziile pregătite pentru iarnă, se găsesc și numeroase lucruri făcute de mâinile ei. Țese, coase, toarce și împletește. Unele sunt păstrate ca amintire, iar altele sunt oferite în dar celor apropiați.
A învățat să țese de mică și spune că această îndeletnicire i-a intrat în suflet. A lucrat inclusiv pentru expoziții organizate la muzeul din localitate, iar una dintre piesele țesute a păstrat-o pentru sine.
„Am cinci surori și la toate le-am dat câte o față de masă, le-am împletit ca să aibă de la mine”, povestește Elena.
O față de masă poate fi gata într-o lună sau două, în funcție de timpul pe care îl are la dispoziție. Nu se grăbește, pentru că îi place ceea ce face. Dacă ar avea stative, spune că ar țese și covoare.
Lucrul de mână o ajută să-și umple timpul, mai ales în zilele reci, când ieșirile din gospodărie sunt mai rare. Nu este însă o femeie care să stea prea mult în casă fără să facă nimic. Are și o tabletă, unde găsește modele noi de împletituri.
„Când vreau să mă odihnesc un pic, eu mă așez jos […], găsesc împletituri, le fur de acolo și mă așez și-mi fac. Împletesc ziua oleacă, seara vreau să mă mai odihnesc un pic, iarăși împletesc”, povestește ea.
Viața singură nu este întotdeauna ușoară. Elena spune că mulți dintre vecinii ei au plecat din sat sau au murit, iar unele case din jur au rămas pustii. În timpul iernii, merge la centrul din localitate și are grijă de o femeie în vârstă, pe care o vizitează de trei ori pe zi.
Deși are copii și nepoți, fiecare își duce propria viață, iar ea încearcă să rămână independentă. Nu se plânge de greutăți, dar recunoaște că uneori se gândește la viitorul celor mai tineri.
„Este grea viața, dar e și interesantă, dacă nu treci prin greutăți, nici nu înțelegi că trăiești”, spune Elena Rachieru.
Sănătatea și pacea – mai importante decât proviziile
Pentru ambele femei, iarna vine cu grija facturilor și a lemnelor, dar și cu teama că sănătatea le-ar putea lăsa fără puteri. Mătușa Iulia ne spune că nu iubește anotimpul rece și că preferă primăvara, când totul învie și natura se schimbă. Când o întrebăm ce o îngrijorează cel mai mult odată cu venirea frigului, răspunsul ei este simplu: să fie sănătoasă și să poată face focul.
„Acum știți ce ne îngrijorează? Să fim sănătoși și să putem face focul”, spune femeia.
Iulia Coșneanu speră să primească și în acest an compensații pentru perioada rece. Anul trecut, banii primiți au ajutat-o să-și completeze economiile pentru lemne. Spune însă că și-ar dori ca sprijinul să fie mai mare pentru pensionari și că veniturile celor care au muncit o viață ar trebui să le permită să trăiască mai ușor.
Elena Rachieru privește lucrurile mai pozitiv. Crede că statul are multe probleme de rezolvat și că nu toate lucrurile pot fi schimbate atât de simplu. Nu înseamnă însă că vârstnicii nu au nevoie de ajutor.
„Suntem în vârstă, unii spun: of, că nu fac nimic și nu ne dau nimic. Dar, într-adevăr, eu stau și mă uit așa, într-o familie unde sunt copii mulți nu reușești pe toți să-i îmbraci, să-i încalți, să le dai toate condițiile. Eu așa mă gândesc că și într-un stat tot așa”, spune femeia.
Înainte de a încheia discuția, mătușa Elena privește spre lucrurile pe care le-a pregătit și spre gospodăria în care își duce zilele. Spune că a trecut prin perioade frumoase, dar și prin multe greutăți. Pentru ea, important este să găsească bucurie în lucrurile mici și să nu piardă speranța.
„Ne mulțumim că lucește soarele și nu bat bombele, nu ne împușcă”, spune ea, adăugând că oamenii ar trebui să se bucure de ceea ce au.
În Sărătenii Vechi, pregătirile pentru iarnă continuă în ritmul fiecărei gospodării. Lemnele trebuie să ajungă până la primăvară, borcanele să fie suficiente, iar pensia să acopere cheltuielile. Între timp, cele două femei își continuă lucrul de mână, își îngrijesc casele și așteaptă zilele mai reci cu aceeași dorință: să aibă sănătate și putere să se descurce singure.
„Să ne bucurăm de ceea ce avem, să ne rugăm să fie pace pe pământ”, este îndemnul de final al Elenei Rachieru.
