Agricultor pe timp de secetă
De mai bine de o săptămână agricultori din mai multe raioane ale țării au inițiat un protest cerând autorităților să intervină urgent cu măsuri de sprijin în vederea depășirii crizei în care s-a pomenit domeniul agricol în urma secetei din acest an. ZdG a discutat cu câțiva fermieri din raionul Hîncești despre impactul anului 2020 asupra sectorului agrar, dar și despre provocările cărora trebuie să le facă față pentru a pune bazele următorului an agricol.
Denis Pleșca, 33 de ani, satul Bălceana, Hîncești:
„Am venit de peste hotare și am investit în agricultură, în pământ arabil și viță de vie. Anul ăsta, așa cum este și în toată republica, suntem la zero. De aceea s-a organizat protestul și ne-am alăturat și noi. Sperăm că Guvernul ne va auzi și ne va susține, măcar cât de cât, pentru că noi suntem la zero, 100% pierderi. A fost scris un demers către ministru, dar a stat multe zile acolo pe masă și nu ni s-a dat niciun răspuns. De asta și s-a ajuns la protest. Noi, până nu vom avea un răspuns, dar nu verbal, ci să se convoace în ședință și să ne dea un răspuns ca lumea, nu pleacă nimeni de aici. Deja am pierdut tot. Nu avem nimic de pierdut. Putem sta aici și o lună, dar să fim auziți. Este o dezamăgire pentru că ajungi în țara ta natală, începi să muncești și rămâi la zero și iar trebuie să te gândești dacă o să supraviețuiești. Poate este cineva care ar putea să descrie altfel, dar eu spun că este ceva ieșit din comun. Am ajuns în țara mea natală și nici statul, nici asigurările, nimeni nu poate să îți facă nimic. Eu personal am încercat să-mi asigur terenurile, dar au spus că la porumb, la floarea soarelui nu se fac asigurări”.
Andrei Nederiță, 31 de ani, satul Bujor, Hîncești:
„În cazul meu, agricultura este o afacere de familie. Timp de șapte ani am activat în sectorul bancar. Am studii superioare în sectorul bancar, studii superioare terminate la Universitatea Agricolă, facultatea Agronomie. Cu doi ani în urmă am decis să încerc să fac ceva în satul meu natal, să revin cu familia la baștină și să fiu alături de părinți, să continuăm afacerea pe care o deținem în agricultură. Domeniul agriculturii este unul total diferit și foarte greu. Inițial credeam că o să fie ușor ca pe foaie. În realitate se depune foarte mult efort. Te trezești la ora 5 dimineața, lucrezi până în noapte și după ce depui efort un an aștepți toamna ca să strângi roadele și, respectiv, să-ți restitui banii investiți, însă anul acesta e o dezamăgire totală. Apar foarte multe semne de întrebare: merită sau nu să ne mai ocupăm de agricultură”.
„Unica speranță pentru noi în acest moment ar fi o susținere din partea statului, deoarece eu, ca tânăr agricultor, anul acesta am pierdut totul, adică banii pe care i-am investit nu i-am recuperat, nemaivorbind de profit. Anul acesta e unul dificil, cu greu vom putea pune baza pentru anul viitor. Sperăm că la anul va fi situația cu mult mai bună. Să ne dea un imbold ca să activăm în continuare și să avem plăcere să facem acest lucru. Chiar dacă noi, ca și companie, acum întâmpinăm dificultăți financiare, ne străduim la maximum să găsim surse financiare ca să ne onorăm obligațiile față de angajați. Înțeleg că și la ei asta este unica sursă de venit. Este o problemă și cu plata arenzii, deoarece tot terenul este arendat. Plata arenzii o facem în dependență de roadă. Anul acesta practic nu am strâns nimic de la cultura de grâu. Au fost 300-400 de kg, la cele mai bune câmpuri – până la 900 kg, însă și investițiile sunt foarte mari. Cultura de porumb este compromisă 100%, cultura de floarea soarelui – vom vedea ce vom putea strânge. Oamenii din sat ne întreabă dacă le vom da ceva grâne drept plată a arenzii sau nu. Caută și ei soluții, încep a tăia chiar și aceleași animale, deoarece sunt conștienți că n-o să aibă cu ce să le hrănească.”
Denis Barbărasă, 34 de ani, satul Boghiceni, Hîncești:
„Activez de cinci ani în agricultură, cu investiții străine, să spunem așa. La noi familia a fost peste 30 de ani plecată peste hotare, dacă luăm trei oameni câte zece ani: eu, fratele și tata. Vreau să spun că suntem în acest an dezamăgiți. Mulți spun că suntem la zero. Nu suntem la zero, suntem în minus. Ca să ieși într-un an ca acesta la zero, înseamnă că ești în câștig. În Europa mulți spun că atunci când deschizi o afaceri, dacă în primul și al doilea an ieși la zero, înseamnă deja un câștig, nu e pierdere, dar noi suntem în minus, complet. Suntem într-o situație când nu știm cum să continuăm activitatea. Nu sunt bani pentru motorină, sunete de la oamenii care ne-au acordat credit, de la cei cu îngrășăminte, cu semințe, că ei tot trebuie să meargă înainte, tot au credite de la bănci, ca și noi. Suntem blocați complet. Mie mi-a plăcut cum în România se exprimă agricultorii: un an de acesta, ca să-l compensezi, ai nevoie de minim 3-4 ani buni, dar buni, ca să ieși cap în cap, dar să ai și profit”.
„Am discutat cu ministrul, cred că avem peste trei ore. Aceeași întrebare de zeci și zeci de ori și nu s-a decis nimic. Cred că nu o să ne oprim aici, o să mergem până va apărea o rezolvare la întrebările pe care noi le avem punctate în demers. Așteptăm ziua de mâine (miercuri, n.r.) că văd că avem promisiuni că va fi convocată ședința în Parlament și așteptăm răspunsul. Până mâine cred că va fi un protest pașnic. De mâine, nu pot să vă spun ce va fi, pentru că lumea, într-adevăr, exploadează. Nu mai pot să rabde. Noi am sperat, până în ultimul moment, până a începe protestul, că vor fi luate hotărâri pozitive pentru noi, toți agricultorii, și nu va trebui să ajungem la protest. A fost o chestie începută încă de două luni în urmă, demersuri, s-au făcut acte în primărie… nicio hotărâre. Cum anul trecut s-au făcut acte pentru că a fost grindină, că au fost ploi puternice, spălări de teren de zeci de hectare, numai umblătură pe drumuri și cheltuieli suplimentare: convoacă comisii la primărie, mergi cu acte mai departe, du-te și depune acte… niciun leu nu am primit. Eu de când activez, de cinci ani, niciun leu, subvenționare la hectar”.
ZdG: Cu cei o mie de lei per hectar promiși de ministru ce ați reuși să faceți? Ați putea pregăti câmpurile pentru un nou an agricol?
„Nici 30%. Dacă ne uităm împrejurul nostru, o să vedem porumb care n-are niciun metru, aici este o cheltuială, dar noi avem porumb de peste doi metri, fără știuleți. Numai să îl dai jos, să îl fărâmițezi, îți trebuie 45-50 de litri de motorină la hectar”.
ZdG: Pământul pe care îl prelucrați este proprietate privată sau îl luați în arendă de la săteni? Dacă îl luați în arendă, cum sunt ei afectați anul acesta de secetă?
„Spunem așa, 98% arendă. Oamenii suferă ca și noi. Mulți care înțeleg situația ne compătimesc, sunt alături de noi, dar sunt oameni care deja nu mai au cu ce hrăni o pasăre și vin și bat la poartă cu noaptea în cap: oameni buni, eu am nevoie de pâine să-mi cresc o pasăre, să am ceva pe lângă casă cu ce hrăni copiii. Noi nu o să putem da cred că nimic, dacă n-o să avem nicio susținere. Asta este cel mai dureros, pentru că noi dorim, dar nu avem de unde. Nu avem, pentru că am recoltat 420 de kg de grâu la hectar. Cel mai mare, să spunem câștig, e de 900 de kg la hectar, dar avem terenuri pe care nici nu le-am putut recolta. În alți ani media era în jur de 5 tone de grâu la hectar”.
Dumitru Rotaru, 25 de ani, satul Leușeni, Hîncești:
„Sunt dintr-o familie de agricultori și anul acesta, cu seceta asta, suntem în faliment total. Sperăm la susținere din partea autorităților. Nu vrem multe, doar să ne ajute să scăpăm de împrumuturile făcute de la bănci, de la companiile cu semințe, cu îngrășăminte, să avem cu ce achita angajații, pentru că dacă nu o să îi achităm, ei își vor căuta de lucru în altă parte și în alt an nu vom avea cu cine lucra. Să mai ajute, poate, oamenii de la care am arendat terenuri, trebuie să îi ajutăm și pe ei. Dacă nu va fi nicio susținere din partea autorităților, cred că oricine dintre cei care sunt aici nu ar rezista. Vreo câțiva, vreo 5-6, care sunt mai puternici, cred ar rezista, dar restul vor da faliment și cred că vor pleca peste hotare.
Eu, ca tânăr care vreau să rămân în țară și să fac un viitor, nu aș vrea să plec în altă țară, cum am alți prieteni peste hotare. Ei tot vor să revină în țară, dar dacă nu văd viitor… Eu mereu optez ca să se întoarcă toți în țară, să avem un viitor alături de părinți, alături de prieteni. Nici mia asta de lei (promisă de autorități, n.r.) nu cred că ne-ar ajunge, depinde de fiecare ce împrumuturi are, asta e problema. Dar o mie de lei nu ne ajunge nici măcar să pregătim terenurile pentru anul viitor. Nu văd sensul, mai bine ar ajuta cu băncile. Noi am încercat și să irigăm pământurile. Am irigat porumbul chiar cu o cantitate mare de apă, speram că l-ar ajuta să se formeze porumbul ca să avem măcar, cât de cât, de strâns. Nu, nici apa nu a ajutat. Nu este umiditate deloc în sol și în aer. Ori porumbul irigat, ori cel neirigat – tot aceeași”.
Mihai Gribincea, agricultor din satul Boghiceni, Hîncești:
„Am ajuns la un colaps economic din cauza secetei excesive a anului 2020, o secetă pe care nu știu dacă am mai suportat-o în ultimii 70-80 de ani. Suntem aici în lanul de porumb al unui coleg de-ai noștri. Așa arată practic toate lanurile de porumb din raionul Hîncești.
Anul 2020 ne-a dus în prag de faliment fiindcă toți sunt datori la bănci, toți sunt datori la furnizorii de inputuri (îngrăşăminte, pesticide şi seminţe, n.r.). Au apărut probleme și pentru ei, și pentru bănci și în acest moment suntem într-o stare de alertă, nu știm încotro și cum vom rezolva reeșalonările datoriilor, cum ne vom înțelege cu furnizorii. Asta e cel mai dificil în acest moment.
Companiile de asigurare nu-și asumă răspunderea asigurării pentru secetă excesivă, grindină etc. În condițiile anului acesta, dacă toți agricultorii R. Moldova aveau asigurare pentru culturile calamitate, sunt sigur că companiile de asigurare nu puteau să ramburseze așa sume enorme de bani. În cadrul întreprinderii noastre, care gestionează 850 de hectare, am pierderi de 10 milioane de lei. Vă dați seama. Nu pot companiile de asigurare, nu sunt în stare să asigure”.
