Ei vor să aibă o mamă, a lor
„Oricât de bun ar fi centrul, fiecare copil vrea să fie iubit şi să aibă mama lui”
Anual, sute de copii ajung în grija statului după ce sunt părăsiţi de părinţi. Procesul de identificare a unei tutele este destul de anevoios pe alocuri, iar adopţia e tărăgănată de birocraţie. Există cereri pentru înfieri, dar nu sunt suficienţi copii cu statut pentru adopţie. Din 2014, a intrat în vigoare o lege nouă, care prevede limitarea termenului destinat determinării statutului, dar lipsesc mecanismele de responsabilizare.
Se joacă liniştit cu un avion colorat. Apoi trece la altă jucărie – o maşină al cărei volan a fost rupt de altcineva. Se apropie de o casă muzicală, dar nici aceasta nu-i captivează interesul. Probabil e plictisit de jucării, pentru că, aici, acestea sunt cele mai importante obiecte în activitatea lor. Toţi îi spun Constantin. E numele pe care i l-au pus angajatele Centrului de plasament şi reabilitare pentru copii de vârstă fragedă, unde locuieşte de vreun an. A fost zărit într-o dimineaţă de duminică la poarta Centrului. Nu avea nici doi ani. Bărbatul care l-a observat a bătut la poartă şi a întrebat dacă nu cumva a ieşit din ograda lor. A fost anunţată poliţia, dar nimeni nu s-a mai interesat de copilul fără identitate. Urmează să i se facă acte. Va purta numele Cozmescu, la fel ca şi strada pe care a fost găsit.
La Centrul de plasament şi reabilitare pentru copii de vârstă fragedă, pe vechi – Casa de copii din strada Cozmescu, sunt circa 160 de copii. Anual, încoace vin şi se duc aproximativ 100 de copii. Numărul lor e în descreştere, pentru că formele alternative instituţionalizării au început să dea rezultate. Deşi aici copiii au condiţii bune, privirile lor sunt triste. „Obiectivul nostru e ca fiecare copil să fie reabilitat şi întors, pentru că după 8-9 luni lui deja nu-i este bine aici. Pentru unii această etapă este chiar binevenită, pentru că ajung aici copii cu râie, tuberculoză şi alte boli, iar noi ne străduim să-i punem pe picioare”, spune Maria Ţăruş, directoarea Centrului.
„Nu avea nici 14 ani când a rămas gravidă”
Pentru a preveni separarea copiilor de mame, în cadrul acestor instituţii au fost create servicii menite să ajute mamele ajunse în impas. O formă alternativă instituţionalizării este şi Centrul Maternal, unde sunt găzduite mamele care nu au unde pleca după naştere. Stau aici câte patru luni sau şi mai mult. Aproape un an a fost găzduită şi Anastasia, o tânără care avea 14 ani când a născut, rămânând însărcinată după ce a fost violată de fratele şi de vărul mamei sale. Ambii au fost condamnaţi la câte şapte ani de închisoare, iar Anastasia a rămas în braţe cu o fetiţă, Nicoleta.
Anastasia urmează să fie transferată la alt centru. Deşi ea singură e încă un copil, spune că va depune efort să crească fata, ca ea să nu-i repete destinul. „E o mamă tânără, dar e responsabilă. Viaţa ei e complicată. Nu avea nici 14 ani când a rămas gravidă. Ea n-a văzut altceva. În halul acesta nu putea fi externată. Sora mamei ei va face tutelă şi o va avea în vizor, până atunci o vom duce la alt centru maternal. Sperăm să reuşească”, spune şefa secţiei maternale, Vera Coptu.
„Copiii aceştia au de toate, dar nu şi o mamă care să-i ţină la piept”
Aceeaşi atmosferă descoperim şi la Casa municipală pentru copiii de vârstă fragedă. „Copiii aceştia au de toate, dar nu şi o mamă care să-i ţină la piept, să-i iubească, să tremure pentru dânşii. Oricât de bun ar fi centrul, fiecare copil vrea să fie iubit, să aibă o mamă, a sa”, spune Maria Jechiu, managera instituţiei. Mesajul ei este întrerupt de o bătaie în uşă. Intră o persoană cu câteva pachete în mână şi spune că a adus copiii. Sunt trei. Doi fraţi şi o verişoară a lor. Cel mai mare are şapte ani, iar cel mai mic doi.
Pe Ana, mama celor doi fraţi, am găsit-o într-o suburbie a Chişinăului. Are peste 30 de ani şi locuieşte împreună cu mama sa, cu tatăl vitreg, fraţii, soţiile şi copiii acestora. După ce i-au fost luaţi copiii, ar vrea să închirieze un spaţiu în oraş, ca să-i reîntoarcă. E speriată şi nu ştie ce ar trebui să facă. A primit o citaţie prin care este chemată în judecată, unde se va examina posibila decădere a sa din drepturi părinteşti. „Doar eu ştiu cum i-am crescut până acum, cum i-am hrănit şi îmbrăcat, ca să ajung acum să mi-i ia. Da, a fost o perioadă când beam, dar acum n-o mai fac şi vreau copiii înapoi”, spune Ana plângând.
Unde trebuie să se adreseze persoanele care vor să adopte un copil?
– Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei
– Secţiile/direcţiile de asistenţă socială şi de protecţie a familiei şi Direcţia municipală pentru protecţia drepturilor copilului, ChişinăuCine poate deveni părinte adoptiv?
Persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu, au împlinit 25 de ani şi sunt cu cel puţin 18 ani mai în vârstă decât cei pe care doresc să-i adopte, dar nu cu mai mult de 48 de ani.
Este suficient ca doar unul dintre soţi să aibă 25 de ani împliniţi.
Adopţia copilului este permisă doar dacă mariajul durează cel puţin 3 ani până la momentul solicitării adopţiei.
Cetăţenii străini şi apatrizii cu domiciliul în R. Moldova pot adopta copii conform procedurii de adopţie naţională, dacă domiciliază în R. Moldova de cel puţin 3 ani până la depunerea cererii de adopţie.
Tutorele sau curatorul, părintele educator din casa de copii de tip familial, asistentul parental profesionist au dreptul prioritar de a adopta copilul pe care îl au în îngrijire sau în plasament, cu excepţia cazurilor în care el este adoptat de rudele sale de până la gradul IV inclusiv.
Ce acte trebuie să conţină dosarul de adopţie?
O cerere depusă la autoritatea teritorială din raza domiciliului
Certificatul ce confirmă depunerea cererii.
La cererea de adopţie se anexează:
a) copia actului de identitate;
b) copia certificatului de naştere;
c) copia certificatului de căsătorie, în cazul adopţiei de către un cuplu căsătorit, sau copia certificatului de divorţ, dacă este divorţat;
d) certificat de la locul de muncă despre funcţia deţinută şi despre cuantumul salariului sau copia de pe declaraţia de venituri, sau alt act similar, pentru ultimele 12 luni;
e) copia autentificată a unui act ce confirmă dreptul de proprietate sau dreptul de folosinţă a unui spaţiu locativ;
f) cazierul judiciar;
g) certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului, eliberat în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii, în care se indică aptitudinea de a adopta din punct de vedere medical;
– Autoritatea teritorială de la domiciliul adoptatorului care a primit cererea de adopţie poate solicita şi alte documente permise de lege, pentru a se constata că adoptatorul îndeplineşte garanţiile morale şi condiţiile materiale necesare adopţiei.
Cum sunt selectaţi potenţialii părinţi?
Nu pot adopta copii persoanele:
Decăzute din drepturile părinteşti;
A căror stare de sănătate nu le permite îndeplinirea obligaţiilor şi responsabilităţilor privind creşterea şi educarea copiilor;
Care se eschivează de la exercitarea obligaţiilor părinteşti, inclusiv de la plata pensiei de întreţinere a copiilor biologici;
Care au adoptat anterior copii, însă nu şi-au exercitat corespunzător obligaţiile şi sunt decăzuţi din drepturi sau copilul este luat din grija lor în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, fără decădere din drepturi;
Exonerate de obligaţiile de tutore sau de curator din cauza îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor;
Care au prezentat documente sau informaţii false;
Care au fost condamnate pentru comiterea unor infracţiuni intenţionate: contra vieţii şi sănătăţii persoanei; contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei; referitoare la viaţa sexuală; contra familiei şi copiilor.
Extrase din Legea RM nr. 99 privind regimul juridic al adopţiei
Există cerere pentru adopţie, dar mai puţină ofertă
Majoritatea copiilor care ajung în instituţii provin din familii vulnerabile. Fie că mamele sunt tinere şi nu au susţinerea familiei, fie au fost violate şi nu vor să-i crească, fie sunt luaţi cu forţa de la părinţii care nu le oferă un mediu bun pentru dezvoltare. Sunt însă şi copii cu diverse handicapuri, pe care părinţii biologici îi aduc aici pentru că nu ar face faţă nevoilor. Ei sunt şi cei mai greu de scos de aici, pentru că se întâmplă mai rar să vină cineva şi să vrea să adopte un copil cu cerinţe speciale. „Caracteristic pentru familiile naţionale este că vor să adopte copii de la 0 până la cel mult 3-4 ani şi sănătoşi. De obicei, copiii ajung în aceste instituţii cu un bagaj întreg de probleme. Cererea pentru adopţii e mare, dar alta e situaţia copiilor care pot fi adoptaţi”, susţine Angela Ganea, specialistă în cadrul Direcţiei Municipale pentru Protecţia Copilului.
„Cel mai greu sunt adoptaţi copiii cu dizabilităţi şi grupurile de fraţi. Cei mici nu pot fi adoptaţi fiindcă nu au statutul, care poate fi obţinut în cel mai bun caz după un an. Oamenii vor să înfieze, dar noi nu avem atât de mulţi copii de înfiat. Cum se obţine statut, în câteva luni el pleacă în familie”, precizează Maria Ţăruş.
Deseori, procesul este tărăgănat pentru că copilul nu a obţinut statut pentru adopţie. Acesta poate fi acordat atunci când rudele copilului până la gradul patru refuză să-l ia sub tutelă. Identificarea rudelor durează, între timp, copilul rămâne în custodia statului. Este o regulă acceptată de specialişti, dar, uneori, aşteptarea durează ani de zile. În acest sens, la începutul anului curent a intrat în vigoare Legea nr. 140 privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi, prin care termenul pentru determinarea statutului copilului nu ar trebui să depăşească şase luni. Astfel, autoritatea tutelară teritorială în custodia căreia este copilul, în cooperare cu autoritatea tutelară locală, trebuie să întreprindă diverse acţiuni pentru (re)integrarea în familie a copilului sau pentru stabilirea statutului copilului în termen de până la şase luni.
Prevederile pot schimba situaţia, dar lipsesc mecanismele de responsabilizare a funcţionarilor care vor depăşi termenul, spune juristul organizaţiei Copil Comunitate Familie (CCF) Moldova, Octavian Vârlan. „Nici până azi nu au fost stabilite în Codul Contravenţional, în cel Penal sau în alt regulament intern al ministerului sancţiunile pentru autorităţile care nu se conformează acestor prevederi”, explică juristul.
În prezent, în evidenţa direcţiei municipale pentru Protecţia Drepturilor Copilului sunt 97 de copii adoptabili.
