„Noi, cei de la ţară, cum să înţelegem politica?”
Pe Ion Luncaşu l-am întâlnit chiar în centrul satului Iurceni. Mergea încet spre casă cu o cârjă în mână. Un bătrân de statură medie, uscăţiv. A auzit că este un festival şi a ieşit în centrul satului ca să vadă ce se întâmplă. A fost fericit să se oprească şi să vorbească cu cineva venit de la Chişinău.
Moş Ion s-a născut în 1936 în satul Iurceni. Are trei copii: două fete şi un baiat. „Fetele sunt căsătorite. Au şi copii, băiatul încă nu are casa lui”, îşi începe povestea moş Ion.
Are 74 de ani. Soţia i-a murit în urmă cu doisprezece ani. „E greu la bătrâneţe când eşti singur. Am lucrat 25 de ani în colhoz, dintre care nouă ani am fost şoferul preşedintelui de colhoz. Acum primesc o pensie de 700 de lei. Nu îmi ajunge pentru toate necesităţile, dar mă descurc”. Ion Luncaşu ne spune că are probleme cu ochii. „Cu un ochi aproape nu văd deloc, dar am mare noroc de fiică-mea, care m-a luat cu ea şi are grijă de mine”.
În fiecare zi se scoală la 04.00 dimineaţa şi se duce să pască calul. „Mă întorc pe la 10.00. Fiică- mea îmi pregăteşte masa. Apoi o ajut la diferite treburi. Nu ştiu cum m-aş fi descurcat fără ea”.
Ion Luncaşu şi-a amintit şi de alegerile parlamentare. „Cu alegerile astea nu înţeleg nimic. Dacă liderii din opoziţie nu se înţeleg între ei, apoi noi, cei de la ţară, cum să înţelegem politica? Noi ascultăm radio, privim TV. Aşa aflăm ce se întâmplă. Dar noi nu putem face nimic dacă ei nu se înţeleg”. Aflu că în afară de M1 şi Radio Moldova nu mai priveşte şi nu ascultă altceva nimic.
Moş Ion ne povesteşte şi despre a doua fiică, Rodica. Este căsătorită şi are o fată şi un băiat. De şapre ani, este stabilită cu familia în Italia. „La început era foarte greu, nu aveau toate actele perfectate. Ne vedeam foarte rar”, îşi aminteşte moşul. „Acum ei vin în fiecare an acasă. Chiar dacă spun că sunt fericiţi, nu-mi place că tineretul pleacă peste hotare. Ei pleacă acum că îs tineri şi vor să aibă bani şi să trăiască mai bine. E păcat că altă ţară le oferă aceste posibilităţi, iar ţara noastră – nu. Când vor fi bătrâni, ce vor face? Se vor întoarce acasă? Cum vor trăi, cine îi va ajuta pe ei?” se întreabă bătrânul cu lacrimi în ochi.
Ion Luncaşu ne spune că o mare parte din timpul său şi-o petrece cu nepoţii. „Le povestesc diferite întâmplări prin care am trecut în viaţă, că multe mi s-au întâmplat în cei 74 de ani”, zâmbeşte el, ştergându-şi lacrimile.
La despărţire, moş Ion ne-a spus că speră ca alegerile din această vară să aducă o schimbare în bine, ca „tinerii să nu mai dorească să plece din ţară, departe de părinţi”.
Veronica RUSSU
