VIDEO De la oferte de muncă și chirie la întrebări cu tentă sexuală. „Arhitectul ființei”, fost candidat la parlamentarele din România, denunțat pentru hărțuire de mai multe femei. Experimentul ZdG

Un CV publicat în căutarea unui loc de muncă s-a transformat pentru Ana, o femeie de 28 de ani și mamă a doi copii, într-o conversație cu întrebări cu tentă sexuală, urmată de o sesizare la Poliție. Căutând numărul celui care o contactase, femeia a descoperit că relatări similare despre același număr de telefon apăruseră în spațiul public încă acum zece ani. „Uitați-vă că tremur toată și mi-e frică să-mi mai caut un post de muncă, să merg la interviuri…”, relatează ea. Poliția l-a amendat ulterior pentru „hărțuire”. 

ZdG a documentat cazul, a identificat alte mărturii, dar și pe bărbatul care este acuzat de hărțuire. L-am contactat și noi sub pretextul închirierii unui apartament. Într-o discuție de peste o oră, întrebările despre chirie au ajuns rapid la discuții cu tentă sexuală: „Masculin exclusiv sau îți place să experimentezi și pe feminin?”, „Care ar fi extensia maximă în pat? Ai putea 15, plus 15?” 

Acesta este activ în mediul online, unde s-a autoproclamat „arhitect al ființei”, publică poezii și anunță că mai este „filosof, poet, scriitor, creator al absolutului”. În 2016 a fost candidat la alegerile parlamentare pentru Camera Deputaților din România pe lista Partidului Socialist Român. El respinge acuzațiile și susține că discuțiile sale sunt private, că a fost sancționat „fără probe” și că el este, de fapt, cel lezat.

„La început, totul a decurs ca un interviu normal”

Ana (nume modificat) are 28 de ani. În ultimii cinci ani s-a aflat în concediu de maternitate. După ce copilul cel mai mic a fost înmatriculat la grădiniță, Ana a hotărât să-și caute un loc de muncă. Și-a postat CV-ul pe un site specializat în speranța că angajatorii o vor căuta. Descriindu-și experiența profesională anterioară (animatoare pentru copii, casieriță, operatoare call center în colaborare cu un spital privat din capitală), Ana a specificat că-și „dorește un loc de muncă stabil, într-o companie serioasă și un colectiv respectuos”. 

Ea a mai precizat că și-ar dori „un program flexibil sau remote (de la distanță, n.r.), deoarece are copii mici, care frecventează grădinița”. Peste o zi, Ana a fost telefonată de „un domn cu accent românesc”. „La început, totul a decurs ca un interviu normal”, povestește tânăra. Ulterior, bărbatul ar fi întrebat-o dacă e introvertită sau extrovertită, dacă ar dori să avanseze în carieră, așa cum „el are o afacere unde are nevoie de mai mulți muncitori – stewardese, recepționistă, secretară”. 

„După ce s-a asigurat că soțul nu este jurist, bărbatul m-a întrebat dacă aș fi de acord să port o uniformă de lucru, apoi din ce material mi-aș dori să fie uniforma, dacă vreau să fiu mai aranjată, cu o fustiță. Între timp, se tot auzea cum bea apă, până s-a ajuns la subiectul cum m-aș simți într-o cameră cu trei bărbați. Am început să mă simt incomod, am tăcut și am rămas blocată”, povestește și tremură și acum tânăra. După o tăcere lungă, bărbatul a întrebat-o dacă nu a deranjat-o cu ceva, la care Ana i-a reproșat că i-a oferit întrebări incomode. „El, auzind că nu doresc să discut astfel de teme, a spus că a fost un test, fiindcă a văzut că am experiență ca operatoare call centru și să vadă în anumite situații cum o să decurgă conversația. A fost un test pentru ca să vadă cum răspund la aceste întrebări. Și a spus că am trecut testul cu brio și o să mai fiu telefonată ulterior, ca să aflu la ce post de lucru ar putea să mă angajeze. Eu în acel moment mi-am dat seama că ceva nu e în regulă”, spune femeia. 

„Mi-a mai zis: «Să înțeleg că ești și inocentă.» Am spus că nu este problema în a fi inocentă, ci întrebările nu au fost acordate așa ca și pentru angajare. A spus că o să mă telefoneze, dar eu deja eram convinsă că nu e totul în regulă”, își amintește Ana.

Același număr, relatări la distanță de ani

Tulburată, Ana a început propria investigație.

„Am căutat numărul lui de telefon, să văd dacă aparține unei companii oficiale, la care am găsit o postare pe Facebook, acum 10 ani, în care o femeie spune că a fost telefonată de același domn și cu aceeași abordare în tentă sexuală.  În aceeași postare se mai spune că s-ar fi ajuns la o conversație unde domnul spunea despre o fetiță de 12 ani, care se masturba și el ar întreține relații sexuale și cu dânsa. M-am speriat și mai mult, desigur, și am apelat și la poliție, fiindcă îmi dădeam seama că există precedente și unde se ajungea dacă mă invita la un interviu de angajare”, își amintește Ana. 

Femeia spune că în aceeași zi în care a sesizat poliția oamenii legii au venit la domiciliul ei. „Domnul polițist a spus: «Mă scuzați, îmi este rușine să discut astfel de subiecte», la care doamna de alături a spus: «Acesta nu ar trebui să fie un subiect tabu.»”

Tot oamenii legii i-ar fi zis Anei: „Ei, da’ poate el s-a pricalit.” Ana spune că polițiștii i-ar fi cerut să nu ofere atunci toate detaliile și să transmită dovezile ulterior, prin Viber, polițistei de sector.

„Mi s-a spus să nu dau toate detaliile, să trimit dovezile pe Viber-ul sectoristei și am ascultat, desigur, fiindcă nu știu care sunt procedurile exacte. Dar m-a frapat faptul că nu am fost și eu audiată – să răspund la întrebări: ce ați discutat, cum ați discutat, de ce, până la ce s-a ajuns. Absolut deloc nu mi s-au pus întrebările date”, povestește Ana. 

„Mi-e frică să mai răspund la apeluri telefonice”

Pentru Ana, situația a devenit și mai îngrijorătoare câteva zile mai târziu, când spune că a fost apelată din nou de la același număr.

„Nu am văzut, și chiar dacă aș fi văzut, nu era să răspund, fiindcă îmi era frică. Am scris sectoristei că sunt din nou telefonată. Dumneaei mi-a spus că l-a contactat în acea zi pe domn și îl așteaptă să se apropie la sectorul de poliție. La moment eram stresată și nu am cerut ca cererea să fie anonimă, fiindcă sunt o victimă, și să nu i se spună infractorului numele și prenumele meu. Nu am solicitat aceasta. Nu am știut. Credeam că ei știu și cunosc toate legile ca să mă protejeze”, relatează Ana. „La întrebarea pe care am pus-o (polițistei, n.r.) – «I-ați spus domnului numele meu?», a spus: «Da, fiindcă nu ai cerut să fii anonimă și poate el sună ca să-și ceară scuze.»  Dar mi-a spus că o să fie totul bine și să blochez acest număr de telefon.”

Experiența a afectat-o inclusiv în încercarea de a reveni pe piața muncii.

„Acum chiar îmi este frică să mai răspund la apeluri telefonice. Îmi cer scuze, am emoții” – și aici femeia nu-și mai poate potoli plânsul. „Uitați-vă că tremur toată și mi-e frică să-mi mai caut un post de muncă, să merg la interviuri…”

Ana spune că nu se aștepta ca un CV publicat pentru găsirea unui loc de muncă să o pună într-o situație în care să se teamă să răspundă la telefon.

„Eu am pus CV-ul ca să-mi caut de lucru. Vreau să muncesc. Am copii mici și am nevoie de un loc de muncă. Dar acum, când mă sună un număr necunoscut, primul gând este că poate fi iar persoana aceea și îmi este foarte frică să răspund.”

„Modele nud” și o mărturie veche de zece ani

ZdG a identificat postarea publicată în urmă cu aproximativ zece ani, în care o femeie povestește că ar fi fost contactată de la același număr de telefon de un bărbat care i-ar fi propus o ofertă de muncă.

„Dacă ați fost contactat de acest nr., nu ezitați să contactați poliția. E un maniac sau pedofil sau naiba știe ce e”, se arată în postare. Autoarea scria că publicase pe 999 anunțuri prin care își căuta un loc de muncă în calitate de ajutor de fotograf și își prezentase câteva dintre lucrările sale. Potrivit acesteia, bărbatul ar fi contactat-o inițial cu o ofertă de muncă, iar ulterior ar fi revenit cu o propunere pentru fotografierea unor modele nud.

Potrivit relatării sale, conversația telefonică ar fi degenerat ulterior într-o discuție despre o fată de 12 ani  cu care ar fi întreținut relații sexuale.

„Am rămas portret, nu găseam butonul să închid mai repede telefonul și să-l blochez”, scria autoarea.

Femeia afirma că a sesizat poliția imediat după discuție:

„Am declarat la poliție, ei îndată au preluat plângerea, să nu fie un pedofil, cum a zis domnul de la inspectorat.”

La aceeași postare, alte femei comentează:

„Chiar azi am fost contactată de acest număr. Sincer, m-a distrus mental, nu știu ce să fac și cui să mă adresez, văd că acest anunț e din 2016, oare de atunci nu au găsit acest bărbat?”,  „Acum am primit un apel de la acest număr și simțeam eu că ceva nu e ok în acest accent românesc și oferta de lucru de nu știu unde, că eu nu caut nimic. În final, am băgat numărul pe Google și mi-a ieșit această postare. Mulțumesc pentru atenționare, acum totul e clar”, „Și în 2023 este. M-a apelat ieri”.

Am încercat să luăm legătura cu autoarea postării, dar și cu femeile care au comentat ulterior, dar acestea fie nu au răspuns mesajelor noastre, fie au refuzat să discute despre cele întâmplate.

„Vă mulțumesc pentru mesaj. Nu doresc să deschid acest subiect”, a răspuns una dintre femei. 

„Filosof, poet, scriitor, arhitect al ființei, creator al absolutului”

Bărbatul acuzat de hărțuire se numește Vasile Taftă. Conturile lui de pe rețelele sociale conțin numeroase fotografii personale. Fotografiile sunt însoțite cu versuri și zeci de poezii, bărbatul prezentându-se drept „filosof, poet, scriitor, arhitect al ființei, creator al absolutului”. 

Pe lângă fotografii personale, apar numeroase imagini cu femei în ipostaze sexualizate, în costum de baie sau lenjerie, unele însoțite de texte cu aluzii erotice. 

Datele publice arată că Vasile Taftă a cochetat și cu politica. În 2016, acesta a candidat la alegerile parlamentare pentru Camera Deputaților din România pe lista Partidului Socialist Român, fiind al treilea pe listă. Atunci, în declarația de avere depusă, el indica o casă de 255 metri pătrați în județul Vrancea, România. 

Experiment ZdG: de la un apartament de închiriat la „Nud sau într-o piesă?”

După ce am identificat un anunț publicat în urmă cu trei ani de același utilizator, în care acesta oferea spre chirie un apartament în Stăuceni, sub pretextul că e învățătoare de clasele primare și caută o locuință cu chirie, reportera ZdG l-a telefonat. Discuția despre chiria apartamentului a deviat rapid. „E achitată până pe 9 septembrie, dar nu mă prea înțeleg cu chiriașul și pot să ți-o dau ție”, a accentuat acesta. A  întrebat-o unde lucrează, dacă e căsătorită și dacă are copii și i-a propus să se întâlnească pentru a „pune la punct treaba”.

Pe parcurs, bărbatul a început să-i facă aprecieri – „ești o persoană caldă, directă” – și să vorbească despre o posibilă „colaborare”,  care să nu se limiteze la apartament, ci să includă engleza, călătoriile și „explorările”. „Este foarte bine că Dumnezeu ne-a scos unul în calea celuilalt”, i-a spus acesta. 

„Ce te excită mai puternic?”

Întrebările au devenit apoi tot mai personale și cu tentă sexuală. Bărbatul a întrebat-o pe reporteră dacă e „curajoasă sau timidă”, „ce te excită mai puternic – tema, glasul, temperamentul?”, „unde te-ai simți mai liberă – la natură, în mașină sau în încăpere”,  și unde ar fi „adrenalina mai puternică”. Bărbatul a continuat întrebând-o despre vestimentație și despre felul în care ar prefera să fie îmbrăcată în apartamentul din Stăuceni: „Nud sau într-o piesă?”  „Îți place să atingi sau să primești atingeri?”, „Ești singură? Perfect. Deci ești un foarte bun colaborator sub acoperire. Minunat. Ești o personalitate superbă”, mai zicea el. 

Ulterior, acesta a întrebat dacă „s-ar vedea artist, regizor, fotograf, model” și dacă i-ar plăcea să fie „asistenta și ucenica unui filosof”. Când a fost întrebat ce ar presupune acest lucru, a răspuns că „trebuie să ne cunoaștem” și că ulterior ar putea exista „o prietenie adevărată”. „N-ai prea exersat foarte mult comunicarea asta vorbită? Eu am nevoie de asta”, mai preciza bărbatul.

„Mâine îți fac o vizită”

Deși reportera încerca să încheie discuția, întrebările bărbatului deveneau tot mai intime și mai explicite, fără nicio legătură cu închirierea apartamentului. După ce i-a spus că e „o persoană care ține la imagine”, a întrebat „dacă îți place să pictezi sau să fii pictată” și „dacă poți fi un partener de încredere”. 

Bărbatul a vrut să afle și detalii despre familie – dacă are frați, surori și dacă mama locuiește la sat. Apoi a revenit la întrebările cu caracter sexual, interesându-se de numărul de persoane implicate în eventualele experiențe: „Care-i echipa de la 1 la 10? Numărul magic? Care a fost cea mai numeroasă? Care ar fi extensia maximă în pat?”, „Ai putea 15, plus 15?” 

În paralel, bărbatul revenea la ideea unei întâlniri și a unei relații de încredere: „Poți să fii un partener de încredere?”, „Eu am nevoie de cineva cu care să mă înțeleg” și „Să ne vedem, să ne cunoaștem, să ne umplem lumile”. La un moment dat, acesta a spus: „Mâine îți fac o vizită. Vreau să ne potrivim în gânduri, idei, să fim generoși unul cu altul, căci o chestie făcută natural și cu dreptul e un lucru bine făcut.” Discuția cu acesta a durat mai mult de o oră, după care reportera nu a mai putut tolera un astfel de limbaj și a închis. El a mai telefonat de câteva ori, dar reportera ZdG nu a răspuns. 

Poliția nu confirmă și nu infirmă existența altor plângeri

În aceeași zi, ZdG a expediat o solicitare de informații către Inspectoratul General al Poliției (IGP), în încercarea de a afla dacă modul în care bărbatul a abordat-o pe reporteră reprezintă un caz izolat sau dacă autoritățile au mai fost sesizate anterior în privința sa. Am întrebat Poliția dacă în ultimii zece ani au fost înregistrate plângeri, sesizări sau denunțuri privind presupuse fapte de hărțuire sexuală, inclusiv prin telefon sau internet, în care să fie vizată persoana respectivă.

Totodată, am solicitat să ni se comunice cum au fost soluționate eventualele sesizări: dacă au fost aplicate sancțiuni contravenționale sau măsuri de prevenție ori atenționare, dacă au fost pornite cauze penale, dacă dosarele au fost clasate sau încetate și dacă au existat hotărâri de condamnare, așa cum nu am găsit astfel de date pe Portalul Instanțelor. Peste două săptămâni, Poliția ne-a expediat un răspuns care nici nu confirmă, dar nici nu infirmă existența unor asemenea plângeri. 

În răspunsul transmis ZdG, instituția a precizat că informațiile solicitate, fiind individualizate prin datele de identificare ale persoanei, au „accesibilitate limitată”. Potrivit Poliției, divulgarea lor ar putea afecta protecția datelor cu caracter personal, prevenirea și descoperirea infracțiunilor și contravențiilor, precum și desfășurarea urmăririi penale.

Astfel, IGP a refuzat să precizeze dacă în ultimii zece ani au fost depuse plângeri, sesizări sau denunțuri în privința bărbatului și nici dacă eventualele sesizări au fost verificate, cu ce s-au soldat. 

Amendat pentru „hărțuire”. Ana întreabă: de ce nu pentru hărțuire sexuală?

La aproape o lună de la sesizarea depusă de Ana, reprezentanții IGP i-au expediat un răspuns în care o informează că, în urma examinării probelor, în acțiunile bărbatului respectiv au fost constatate elementele constitutive ale contravenției de „hărțuire”, prevăzută de art. 70² din Codul contravențional. Poliția precizează că pe numele acestuia a fost întocmit un proces-verbal contravențional și că acestuia i-a fost aplicată o amendă. Valoarea sancțiunii nu este indicată în document. Totodată, Ana a fost informată că, dacă i-a fost cauzat un prejudiciu, își poate revendica pretențiile civile în instanța de judecată.

Tânăra spune că nu înțelege de ce, în urma probelor pe care le-a prezentat Poliției, acțiunile bărbatului au fost încadrate la „hărțuire” și nu la „hărțuire sexuală”. „Nu-mi dau seama de ce toate aceste probe și întrebările cu tentă sexuală nu au fost suficiente pentru ca faptele să fie considerate drept hărțuire sexuală”, susține Ana.

Ce spune bărbatul: „Sunt vinovatul fără vină”

La începutul lunii septembrie l-am telefonat din nou pe Vasile Taftă. Reportera ZdG i-a zis inițial că este învățătoarea care caută chirie. I-a răspuns că o recunoaște și s-a interesat ce „s-a întâmplat atunci că nu ai mai revenit cu apel ca să ne vedem”. Reportera a întrebat dacă mai este în vigoare oferta de chirie, la care el a răspuns: „Este în vigoare, dar noi trebuia să ne vedem și să lucrăm la asta.” A continuat  cu întrebările: „Te simți lejeră acum, în ce ținută ești?” După ce reportera ZdG i-a divulgat identitatea sa adevărată, prima reacție a fost: „Aoleu. Ce s-a întâmplat?” 

Reportera ZdG i-a spus că documentează un caz în care este vizat, dar bărbatul a zis: „Un caz care nu este cazul. Doamna s-a plâns și a făcut atâtea chestii, că până la urmă, dacă nu se liniștește, eu trebuie să acționez în instanță. Deci, totul este un fiasco.” Totodată, acesta a accentuat că toate „conversațiile sunt de ordin privat, care nu sunt crime și nici la limita legii și nici asta…, deci, în momentul în care o declarație a cuiva sau o fantezie…, eu sunt scriitor, înțelegi?” 

Potrivit lui, „de vină ar fi postarea de acum 10 ani, care nu este veridică, și acum, s-a mai asociat și Ana și a acționat ca un bulgăre de zăpadă.” Acesta s-a arătat deranjat de faptul că Ana „a folosit serviciul 112 ilegal” și el „a fost amendat fără probe și în situația dată, el e lezatul, el a fost purtat pe drumuri”. Ceea ce ține de discuția cu reportera ZdG, acesta a calificat-o drept „o provocare”, iar el a avut o atitudine „destul de normală, firească, umană și este o discuție privată, iar impacientările au fost greșite”. Într-un final, bărbatul a zis: „Îți recomand să ne vedem și să discutăm sau voi fi nevoit să ajung în instanță.” „Eu sunt vinovatul fără vină, iar faptele nu sunt fapte”, a mai adăugat acesta. „Și rezultatul care este? Nici dacă te rog, nici dacă îți fac cunoștință ce poate fi, adică tu consideri că este foarte ok să publici?” a conchis acesta. 

ZdG a solicitat opinia a două avocate, cărora le-a cerut să analizeze circumstanțele cazului și modul în care autoritățile au reacționat la sesizarea femeii.

Svetlana Olari, avocată specializată în drepturile femeilor victime ale violenței în familie și violenței sexuale din cadrul Centrului Internațional „La Strada”, consideră că faptele relatate de Ana prezintă elemente de hărțuire sexuală și ar putea fi examinate inclusiv prin prisma legislației penale.

„În opinia noastră, faptele prezintă elemente de hărțuire sexuală și pot fi susceptibile de a întruni elementele infracțiunii prevăzute de art. 173 din Codul penal. Calificarea juridică definitivă aparține organelor competente. Ceea ce se solicită este ca aceste fapte să fie investigate serios, inclusiv sub aspectul existenței altor victime”, a declarat avocata pentru ZdG.

„Faptele nu pot fi minimalizate prin presupunerea că persoana ar fi glumit”

Și Tatiana Agachi, avocată în cadrul Centrului de Drept al Femeilor, consideră că faptele ar trebui verificate inclusiv prin prisma art. 173 alin. (1) din Codul penal, care incriminează hărțuirea sexuală și se aplică inclusiv faptelor săvârșite prin intermediul tehnologiilor informaționale sau al comunicațiilor electronice.

„Conversația descrisă are un caracter vulgar și sexualizat și i-a creat victimei o stare evidentă de disconfort, umilință și nesiguranță. Pentru încadrarea faptei în baza art. 173 alin. (1) din Codul penal trebuie însă stabilite toate elementele cerute de normă. În special, urmează a se verifica dacă interlocutorul a pretins un act sexual sau o altă acțiune cu caracter sexual și dacă a acționat profitând de starea de dependență a victimei ori prin amenințare”, explică avocata.

Potrivit Tatianei Agachi, informațiile existente sunt suficiente pentru a justifica o verificare serioasă, iar încadrarea juridică poate fi stabilită doar după examinarea conversației integrale, a scopului urmărit de bărbat, a eventualelor propuneri de întâlnire și a celorlalte probe.

„Până atunci, faptele nu pot fi minimalizate prin presupunerea că persoana ar fi glumit”, punctează avocata.

„Oferta de muncă sau de chirie poate servi drept pretext”

Agachi atrage atenția și asupra asemănărilor dintre modalitatea în care a fost abordată Ana și conversația purtată de bărbat cu reportera ZdG, contactul fiind inițiat în contexte aparent legitime – o ofertă de muncă, respectiv închirierea unei locuințe – pentru ca discuțiile să ajungă ulterior la întrebări intime și sexualizate.

„Oferta de muncă sau de chirie poate servi drept pretext pentru inițierea unui contact aparent legitim. Întrebările ulterioare despre familie, locuință și disponibilitatea de a se întâlni pot urmări stabilirea gradului de vulnerabilitate al femeii. Trecerea treptată la teme intime și la scenarii sexualizate poate reprezenta o modalitate de testare a limitelor acesteia”, explică avocata.

În opinia sa, acest mod de acțiune prezintă indicatori care justifică verificarea unei posibile racolări. Autoritățile ar trebui să stabilească scopul real al apelurilor, dacă au fost propuse sau au avut loc întâlniri și dacă și alte persoane au fost contactate în același mod.

„Dacă se constată că printre persoanele contactate se află și minore, cercetările trebuie extinse asupra eventualelor fapte îndreptate împotriva copiilor, inclusiv sub aspectul ademenirii minorului în scopuri sexuale”, precizează Tatiana Agachi.

Ce relevanță are postarea de acum zece ani

Avocata consideră relevantă și postarea identificată de ZdG, publicată în urmă cu aproximativ zece ani, în care este descrisă o abordare asemănătoare: o femeie care își căuta de lucru susținea că a fost contactată sub pretextul unei oferte profesionale, după care conversația ar fi fost orientată spre subiecte sexuale.

„Afirmația referitoare la un presupus raport sexual cu un copil de 12 ani este deosebit de gravă și impune verificări. Postarea nu dovedește însă, prin ea însăși, că un asemenea abuz a avut loc”, subliniază Agachi.

Potrivit avocatei, pentru verificarea informațiilor, poliția ar trebui să identifice și să audieze autoarea postării, să stabilească autenticitatea acesteia, să examineze sesizarea pe care femeia afirma că ar fi depus-o atunci și să identifice persoana care utiliza numărul de telefon la acel moment. Ar trebui verificate și eventualele alte sesizări în care este descris un comportament similar.

Postarea, explică Agachi, poate reprezenta un indiciu care să orienteze investigația, iar dacă informațiile sunt confirmate prin declarații, acte ale poliției și alte date, acestea ar putea contribui la stabilirea unui eventual comportament repetat și a aceluiași mod de acțiune.

Experimentul ZdG, relevant pentru stabilirea modului de acțiune

Tatiana Agachi consideră relevantă pentru eventualele verificări și conversația purtată de reportera ZdG cu bărbatul, în care discuția despre închirierea unui apartament a ajuns la întrebări cu caracter sexual și la propuneri de întâlnire.

„Conversația purtată de reportera ZdG este relevantă pentru stabilirea modului în care persoana inițiază și conduce asemenea discuții. Dacă aceasta a fost înregistrată, fișierul poate fi prezentat poliției. Înregistrarea poate servi ca mijloc de probă în măsura în care a fost obținută în condițiile legii și conține date utile pentru cercetarea faptelor”, explică avocata.

„Poate doar s-a pricălit” – o reacție „nepotrivită”

Avocata critică și modul în care Ana spune că au reacționat polițiștii atunci când le-a relatat cele întâmplate. În special, aceasta se referă la replica unui reprezentant al Poliției – „Ei, da’ poate el s-a pricălit” –, relatată de Ana.

„Replica potrivit căreia persoana reclamată «poate doar s-a pricălit» este nepotrivită și nu corespunde unei abordări profesioniste a unei asemenea sesizări. O astfel de reacție minimalizează cele relatate și poate descuraja victima să solicite în continuare protecția autorităților”, afirmă Tatiana Agachi.

Potrivit avocatei, Poliția nu poate porni de la presupunerea că a fost vorba despre o glumă, ci trebuie să stabilească cine a utilizat numărul de telefon, care a fost scopul conversației, dacă au fost contactate și alte persoane prin aceeași metodă și dacă există riscuri pentru siguranța acestora.

„Concluziile trebuie întemeiate pe datele obținute în urma verificărilor, nu pe aprecieri formulate înaintea examinării faptelor”, subliniază Agachi.

„Lipsa unei cereri de păstrare a anonimatului nu echivalează cu acordul pentru divulgarea numărului”

Tatiana Agachi atrage atenția și asupra relatării Anei potrivit căreia polițista de sector i-ar fi divulgat identitatea persoanei reclamate. Ana susține că, atunci când a întrebat-o dacă bărbatului i-a fost spus numele ei, polițista i-ar fi răspuns afirmativ, motivând că femeia nu solicitase să rămână anonimă.

În ceea ce privește eventuala transmitere către persoana reclamată și a numărului de telefon al victimei, Agachi precizează că, dacă acest fapt se confirmă, „acțiunea ridică probleme serioase privind siguranța victimei și protecția datelor sale cu caracter personal”.

„Lipsa unei cereri exprese de păstrare a anonimatului nu echivalează cu acordul pentru divulgarea numărului de telefon. Transmiterea acestei date trebuie să aibă un temei legal, un scop determinat și să fie necesară în raport cu atribuțiile autorității”, explică avocata.

Potrivit acesteia, facilitarea unui contact direct între persoana reclamată și cea care a făcut sesizarea poate expune victima unor apeluri repetate, presiuni sau intimidări și poate crea premise pentru influențarea declarațiilor sale. Dacă transmiterea numărului se confirmă, ar trebui stabilit cine a făcut-o, în ce împrejurări și în baza cărui temei legal.

„Trebuie stabilit cine a transmis numărul, în ce împrejurări și în baza cărui temei. Dacă informația se confirmă, victima poate depune o plângere și poate solicita efectuarea unei anchete interne, precum și verificarea legalității prelucrării și transmiterii datelor sale”.

Ce pot face femeile care ajung în situații similare

Tatiana Agachi recomandă persoanelor care primesc astfel de apeluri să întrerupă conversația dacă aceasta le provoacă teamă sau disconfort, să nu comunice informații despre domiciliu sau locul în care se află și să nu accepte întâlniri în locuri izolate sau necunoscute.

Numărul de telefon, istoricul apelurilor, mesajele, eventualele înregistrări audio, capturile de ecran, anunțul prin intermediul căruia a fost inițiat contactul, profilurile și linkurile asociate ar trebui păstrate în forma lor originală și anexate la plângere. Este utilă și consemnarea datei, orei, duratei și conținutului esențial al conversației.

Avocata recomandă ca sesizarea să fie depusă în scris la Poliție și să fie solicitat numărul de înregistrare. Dacă există informații potrivit cărora ar fi fost contactate și minore, acest lucru trebuie comunicat imediat Poliției și autorității responsabile de protecția copilului.

În caz de pericol imediat, persoanele trebuie să apeleze Serviciul 112. O altă opțiune este Centrul de Justiție Familială al Poliției – 0 800 88 008.