Va majora prețurile noua politică fiscală? Andrian Gavriliță, ministrul Finanțelor, la Podcast ZdCe
Andrian Gavriliță, ministrul Finanțelor, explică într-un interviu pentru Ziarul de Gardă de ce este necesară reforma în domeniul politicii fiscale și răspunde criticilor aduse acesteia. Ministrul răspunde la întrebarea dacă una dintre principalele prevederi, cea referitoare la uniformizarea TVA și aplicarea cotei de 20 % pentru mai multe produse și servicii, precum gazele naturale, medicamentele, alimentele de bază și serviciile HORECA, va majora și prețurile pentru populație. Unele prevederi au fost amânate în urma consultărilor.
— De ce a fost nevoie de această nouă politică fiscală? Din câte înțeleg, statul își dorește să atragă mai mulți bani, inclusiv din economia subterană, să-i scoată la suprafață. Conform estimărilor dvs., era vorba de aproximativ șase miliarde de lei care ar urma să se adauge la buget. Vor crește prețurile?
— Accentul principal, din perspectiva cetățeanului, este, pe bună dreptate, frica că vor crește prețurile. S-a creat impresia că se dorește a se colecta mai mulți bani. Dar eu aș scoate în evidență că principalul obiectiv al acestei reforme nu este atât impactul fiscal pe termen scurt, cât faptul că noi începem o schimbare de paradigme: de la scutiri, derogări, tratamente diferențiate de la un sector la altul – către un model în care statul este mai capabil să administreze o regulă simplă și clară pentru toată lumea, iar în schimb, acele fonduri sunt direcționate și țintite înapoi în economie și către cetățeni în cel mai eficient mod.
Și un lucru pe care eu tot îl spun despre prețuri: nu ar trebui să fie rolul statului să promită prețuri. Statul trebuie să asigure puterea de cumpărare. Și asta este ceea ce se întâmplă, de fapt, în statele dezvoltate. Nu controlul prețurilor, nu ținerea lor la nivel cât mai mic, dar asigurarea accesului trebuie să fie obiectivul și către asta, de fapt, să tindem. Un lucru care îl spun eu și nu am să obosesc să-l repet, chiar dacă el este poate nu neapărat atât de ușor sau plăcut de înțeles: orice scutire este ca o compensație, doar că nu este nici țintită și nici limitată. Și de fiecare dată când avem o scutire, cea mai mare scutire ajunge la oamenii care consumă cel mai mult și la oamenii care, de fapt, au cea mai puțină nevoie de ea.
— Majorările de prețuri sunt așteptate și prognozate de unii comentatori și experți, deoarece se dorește eliminarea acestor scutiri la taxa pe valoare adăugată și aducerea lor la 20 % pentru diferite produse – pentru medicamente, pentru unele produse alimentare, pentru gazele naturale, electricitate și în domeniul HORECA. Aceste 20 %, spun experții, ar urma să vină direct în prețul pe care îl va suporta consumatorul final.
— Nu neapărat. Să luăm domeniul energetic. Există un mecanism extrem de simplu prin care poți compensa înapoi în factură majoritatea părții de consum care este vizată de TVA. Obiectivul nu este să crească costurile sau să impozităm mai mult resurse energetice pentru persoanele obișnuite. Absoluta majoritate a cetățenilor trebuie să nu resimtă acest TVA. Problema este că această scutire, când se acordă la toți, efectiv, o familie simplă s-ar putea să beneficieze de 100 de lei, iar cineva care nu are nevoie de asemenea scutiri și beneficii beneficiază de câteva mii de lei. Și noi, ca stat, ca societate, nu vom putea face dreptate și impozita acolo unde este posibilitatea dacă nu vom avea o regulă care se aplică pentru toți. Dar avem și mecanismele care să ne permită să asigurăm că pentru majoritatea cetățenilor nu se va resimți TVA nici pentru gaz, nici pentru energie electrică, nici pentru încălzire.
— Nu vor veni operatorii la ANRE să zică: avem TVA mai mare, vrem tarife mai mari?
— Și noi avem exact sumele care urmează să vină din TVA și ele merg în compensație în marea lor parte și ne asigurăm că nimeni din cetățeni nu resimte.
— Dar compensație nu primește toată lumea.
— Despre asta și vorbim. Cota redusă, scutirea de 20 % la TVA, este ca o compensație de 20 % dată la toată lumea. Și asta este întrebarea pe care trebuie să ne-o punem. Este acesta cel mai eficient model prin care scutirea de 20 % o au toți? Sau ne oprim la 80–90–95 % din populație, iar 5 % din populație nu neapărat să aibă și ei scutirea integrală de TVA? Asta este întrebarea.
— Ați avut o ciocnire cu ministrul Sănătății, care a criticat acest proiect, a spus că va distruge sistemul de sănătate și că această reformă va aduce scumpirea în lanț a medicamentelor, că vor avea de suferit și spitalele. În replică, ați declarat că nu veți insista asupra unor măsuri dacă nu există capacitatea sau disponibilitatea de a le aplica fără efecte negative. Nu ați discutat aceste situații, aceste prevederi în guvern? De ce? Nu aveți o înțelegere comună a lucrurilor cu ministrul Sănătății? Veți renunța la aceste prevederi care vizează nemijlocit medicamentele?
— Am discutat și agreat aceste măsuri în diferite formate, dar este adevărat că nu am discutat separat cu fiecare ministru pe pozițiile de produse care vizează un domeniu sau altul. Mi-aș fi dorit, într-adevăr, ar fi fost mai corect să discutăm în detalii, să reușim, nu am avut destul timp.
Percepția este că statul ia și duce banii în altă parte și oamenii care își fac griji de sectorul sănătății se tem că, uite, o să ne ia banii din sănătate, o să scadă accesul la medicamente. Dar le spun că aceiași bani rămân la dumneavoastră. Dacă vreți să faceți o compensație de 12 % pentru toată lumea ca să nu resimtă nimeni nicio schimbare, puteți face asta. Dacă credeți că puteți mai bine aceiași bani să-i țintiți, de exemplu, pe medicamente esențiale sau pentru pensionari, poate pentru medicamentele cele mai scumpe, dacă aveți dorința și capacitatea să faceți acest lucru, asta o faceți, pentru că banii ăștia nu trebuie să plece din domeniul sănătății.
Nu este o problemă să amânăm această măsură, inclusiv să discutăm alte opțiuni. Voi propune ca, cel puțin, să existe o amânare pentru această decizie pe domeniul sănătății și să discutăm foarte clar de cât timp este nevoie ca să punem la punct un mecanism funcțional.
— Dar de ce atâta grabă? N-ați reușit să discutați cu unii miniștri, ați fost inclusiv criticați pentru termenul scurt acordat procesului de dezbateri publice.
— Mi-ar fi plăcut și ar fi fost corect să începem în luna martie aceste consultări. Noi am mai lucrat și anterior, dar foarte mult am așteptat vizita Fondului Monetar Internațional, pentru că situația în care ne aflăm și direcția în care trebuie să mergem trebuia discutată, negociată, agreată. Prin urmare, abia la sfârșit de luna mai am agreat principiile și direcția de reducere în câțiva ani a deficitului bugetar, pentru ca să avem o stabilitate economică pe termen mediu. Și după care am discutat și cu misiunea tehnică anume pe partea de administrare a impozitelor. Eu aici vreau să precizez că oricât de politic, dificil și complicat nu ar fi să explicăm că aceste măsuri nu vin să facă rău cetățenilor, ele permit o mai bună redistribuire sau administrare a banilor, care tot ai cetățenilor sunt.
— Este o reformă impusă de Fondul Monetar Internațional?
— Nu este reforma în sine impusă, dar necesitatea de a reduce deficitul bugetar și de a stabiliza degenerarea financiară a statului este o condiție. Tot cu FMI discutăm și agreăm că măsurile pe care le luăm noi trebuie să fie obligatoriu complementate de măsuri de susținere a populației, astfel încât majoritatea populației să nu aibă de suferit, și că aceste măsuri nu trebuie să prejudicieze potențialul de creștere economică, dar să o stimuleze.
— Haideți să discutăm și despre modul în care ar urma să fie impozitate salariile. Este și acolo o schimbare foarte importantă.
— Această decizie va fi amânată.
— Asta s-a decis ca urmare a tuturor discuțiilor?
— Ca urmare a consultărilor, da. Dar obiectivul era să putem avea un impozit unic din salariu, uniform, egal, pentru toată lumea, să nu existe aceste complicații administrative și dureri de cap. De asemenea, viza reprezentanții autorităților locale care beneficiază din impozitul pe venit și acolo tot erau niște îngrijorări. Noi am fi putut să le depășim, dar dacă există încă atâta neînțelegere și ne asumăm că nu este o componentă de reformă care să merite să fie grăbită, am spus că mai bine această componentă o amânăm ca să o lucrăm mai bine, să o implementăm confortabil în anul următor.
— Am mai văzut că se discuta despre faptul că se va renunța și la impozitul pentru vânzarea locuințelor, care la fel a stârnit discuții legate de impozitarea la vânzarea locuinței de bază.
— Într-adevăr, a fost acea propunere care prevede impozitarea creșterii de capital. Creștere de capital înseamnă când cumperi un bun cu 100 de lei și îl vinzi cu 200. În mod normal, această diferență se impozitează oriunde în lume. La noi, regula spunea că se impozitează doar cu 6 %. Prin urmare, unele companii de construcții, când construiesc ceva cu 100 de mii, se gândesc de ce să vândă cu 200 de mii și să plătească impozit pe profit dacă pot să vândă unui „cumătru” cu 101 mii și toată diferența să o vândă el mai departe și să plătească doar 6 % în loc de 17%?
În general, nu trebuie să existe o diferență dintre impozit pe venit și creștere de capital. Pentru că dacă există această diferență, atunci există posibilitatea de a optimiza, nu spunem de a practica evaziune, dar este un mod legal de a plăti mai puțin impozit. Dar când vine vorba de locuința de bază, este, într-adevăr, ceva foarte diferit. Pentru că e un lucru să cumperi și să vinzi locuință ca o afacere și e alta când o familie, de exemplu, a cumpărat o locuință cu 50 de mii, s-a scumpit cu timpul până la 200 de mii, și atunci când familia o vinde, o vinde de obicei nu ca să facă un profit, dar ca să-și cumpere alta. Și aici noi acceptăm că, într-adevăr, a fost o scăpare.
— Puteți da asigurări că nu vom avea creșteri de prețuri semnificative, care să bată serios la buzunarul cetățeanului?
— Vom face tot posibilul nu ca să controlăm prețurile, dar ca să asigurăm că puterea de cumpărare și veniturile cetățenilor cresc cel puțin pe măsură.
NOTĂ: Interviul integral îl puteți privi pe canalul de YouTube al Ziarului de Gardă.
