Elefanţii, iarba, „nănăşismul” şi femeile cu caracter

Interviu cu Iurie Leancă, prim-ministru al R. Moldova

— Sunteţi la final de mandat. Dacă vă priviţi activitatea cu ochii cetăţeanului simplu, ce aprecieri vă daţi?

— Încerc să fac o analiză succintă, pentru una detaliată voi avea timp după ce îmi expiră mandatul. Trebuie să ţinem cont de faptul că suntem o ţară mică şi tot ce se întâmplă pe perimetrul hotarelor noastre are impact imediat asupra statului, din punct de vedere al securităţii, al percepţiilor de securitate, al veniturilor la buget, al investiţiilor. Din păcate, acest an a fost unul extrem de complicat pentru regiune, în ţara vecină au fost declanşate acţiuni militare după care la noi au fost cel puţin regândite anumite elemente din politica noastră de securitate. A trebuit să ne confruntăm cu sancţiuni comerciale, din cauza războiului din Ucraina transporturile şi-au schimbat traseul sau au fost anulate. Deci pornind de la faptul că şi în Moldova la începutul anului se făceau tot felul de declaraţii belicoase ba în sudul, ba în estul ţării, şi dacă ne uităm unde suntem astăzi, constatăm că totuşi am reuşit să păstrăm stabilitatea, am asigurat pacea, care nu mai e un termen convenţional după ce am văzut ce înseamnă acţiuni militare, aici la noi în vecinătate, inclusiv evenimente tragice la Odesa. Am înţeles că stabilitatea, pacea sunt chiar foarte importante.

— Dar cetăţeanul simplu nu vrea doar să nu fie implicat în lupte şi violenţe, el mai vrea ceva de la guvernare.

— Pe plan intern, am reuşit să facem aşa încât atmosfera în cadrul guvernamental să fie una pozitivă, nu ne-am mai certat, nu ne-am mai spălat rufele în public, am găsit soluţii pentru probleme chiar atunci când existau divergenţe de opinii. Or, într-o atmosferă calmă te poţi concentra pe problemele cetăţenilor. Pe anumite segmente am reuşit să accelerăm pasul reformelor, fie că e vorba de infrastructura drumurilor naţionale, intravilane, de apeducte, canalizare, investiţii în educaţie. Pe acest segment, cu asistenţă din afară, am putut să ne mişcăm destul de repede. Aceasta este partea pozitivă a lucrurilor, care este completată, bineînţeles, de faptul că la 28 aprilie am avut această zi istorică în care am semnat acordul de asociere cu Uniunea Europeană. Mă bucur că cetăţeanul R. Moldova a uitat deja ce înseamnă vizele pentru Uniunea Europeană. Aceasta e temelia sănătoasă a dezvoltării R. Moldova, urmează să construim pereţii şi acoperişul. În orice sat ai merge – măcar un proiect a fost implementat. Oamenii apreciază şi grădiniţele noi, şi drumurile, şi şcolile sau centrele medicale renovate, şi apeductele.

— Cât de des mergeţi la ţară?

— În ultimele săptămâni – cam peste o zi.

— Vă întâlniţi cu toţi cetăţenii sau mai mult cu cei ataşaţi de partid?

— Nu. Mai important e să întâlnim oamenii dezinformaţi, neîncrezători, ca să discutăm. Lumea totuşi e deschisă, vede, apreciază. Sigur că oamenii, pe lângă realizări, văd şi înţeleg problemele noastre cele mai mari – corupţia şi sărăcia.

— Moldova a primit asistenţă externă pentru drumuri – şi ele se văd, sunt noi şi bune (nu sunt sigură că societatea civilă şi presa au monitorizat suficient calitatea drumurilor). În acelaşi timp, au venit fonduri străine şi pentru combaterea corupţiei, şi aici – fondurile s-au cam cheltuit, dar schimbările nu se prea văd. Nu avem niciun demnitar corupt la închisoare, niciunul.

— Câţiva judecători au acum dosare în instanţă. Nu-i avem la închisoare, pentru că aşa pare să funcţioneze justiţia. O justiţie nereformată nu are capacitatea să judece dur judecătorii corupţi. Într-adevăr trebuie să ne concentrăm pe această reformă.

— Nici capacitate de a investiga adecvat cazurile de corupţie nu avem, procuratura nu a demonstrat capacitate de a argumenta clar fenomenul corupţiei în dosarele Pădurea Domnească, numeroasele cazuri de tortură sau acţiuni ilegale ale foştilor guvernanţi din aprilie 2009 nu au fost argumentate calificat în instanţă de către procurori.

— Reforma justiţiei trebuie să se facă per ansamblu, în toate structurile, în judecătorii şi la procuratură.

— România a început să îşi bage în puşcărie marii corupţi tocmai la câţiva ani după aderarea la UE. Credeţi că R. Moldova ar putea scurta această cale?

— UE a tras anumite concluzii din calea parcursă de noii membri. Acum rigorile faţă de orice ţară aspirantă la UE în domeniul justiţiei vor fi puse foarte dur. E poziţia clară a UE că nu va mai tolera să accepte state cu probleme în justiţie.

— Rusia este în război rece cu marile puteri ale lumii, cum poate fi afectată R. Moldova de această proastă comunicare a lui Putin cu liderii politici din lume?

— Suntem martori ai unui proces complicat, declanşat odată cu anexarea Crimeii. Sigur că noi suntem afectaţi puternic. Citisem la Henry Kissinger despre o discuţie a sa, pe când era secretar de stat al SUA, cu fostul premier din Singapore. Întrebarea oficialului american era despre cum beneficiază sau cum e afectată o ţară mică ca Singapore de faptul că doi vecini mari ai săi (nu imediaţi geografic, dar geopolitic) au relaţii bune sau, dimpotrivă, tensionate. Premierul din Singapore ar fi răspuns atunci în modul următor: ”Atunci când doi elefanţi fac dragoste, iarba de sub ei e pătulită. Atunci când doi elefanţi luptă între ei, iarba e de asemenea pătulită”. Eu nu ştiu în ce măsură această situaţie poate fi extrapolată pentru ceea ce se întâmplă în zona noastră, ştiu sigur că pentru noi e important să se depăşească aceste tensiuni dintre Rusia şi Occident.

— Să admitem că ”cei doi elefanţi” sunt în conflict. Care sunt riscurile pentru Moldova şi cum pot fi depăşite acestea?

— În R. Moldova, dacă guvernarea viitoare se va comporta de o manieră responsabilă, cu multă prudenţă, aplicând toate instrumentele statului care stau la dispoziţie, avem bune şanse să nu admitem escaladarea situaţiei pe întreg teritoriul RM. Eu nu cred că aceste pericole sunt atât de iminente. Am demonstrat şi până acum capacitatea de a neutraliza anumite elemente. Haideţi să privim la chestiunea transnistreană. La începutul anului se spunea că şcolile cu predare în limba română ar putea să nu mai reînceapă anul de studii, că activitatea poliţiei ar putea fi compromisă, că fermierii ar putea să nu-şi colecteze recolta de pe terenurile din zona de securitate. Ce avem? Şcolile funcţionează – cu probleme, e adevărat, dar procesul de studii a demarat. Fermierii şi-au strâns recolta. Situaţia e stabilă. E şi rezultatul unei munci coerente a autorităţilor de la Chişinău. Da, tot timpul vor exista elemente de tensiune fie acolo, fie aici, dar ele pot fi depăşite.

— Şi o soluţie definitivă pentru vechea problemă transnistreană?

— Soluţia definitivă depinde de capacitatea noastră de a promova aceste reforme. Având probleme în justiţie, sănătate, asigurări sociale – asta ne face să fim slabi, să fim vulnerabili. Cea mai mare vulnerabilitate este neîncrederea cetăţenilor. Pe acest motiv, reformele sunt necesare ca lumina, pentru a face statul mai puternic şi instituţiile mai puţin vulnerabile. Tendinţe există.

— Suntem în electorală. Iar dvs. sunteţi şi şeful executivului, şi candidat electoral. Atunci când mergeţi prin localităţile republicii, o faceţi în ce ipostază?

— Şi-şi. În campanie Guvernul are mai multe limitări. În primul rând, o parte dintre miniştri s-au degrevat. Nu ştiu dacă asta e o regulă bună. Nu am văzut în alte ţări europene ca miniştrii, care sunt eminamente actori politici, să se degreveze în campaniile electorale. Cred că e o etapă, noi încercăm uneori acolo unde nu e cazul să fim mai catolici decât Papa. Sigur că acum suntem nevoiţi să ne axăm nu doar pe problemele cotidiene. ci şi pe procesul electoral. Or, orice politici pot fi continuate, dacă le comunici corect. Oricum, acum Guvernul se întruneşte ori de câte ori e nevoie şi soluţionează problemele curente.

— Există tensiuni interpartinice în Executiv acum, când competiţia electorală e în apogeu?

— Nu pot să nu recunosc că există unele probleme.

— Aveţi şi miniştri traseişti.

— Nu pot eu să-i opresc. În 2013 nu ne puteam permite alegeri anticipate şi a fost apreciat efortul tuturor colegilor care s-au aliat şi au contracarat acest risc. Mai mult chiar, cu tot efortul colegilor din diverse partide – nu am lucrat rău, cu toate deficienţele şi tensiunile. Apreciez foarte mult sprijinul parlamentar şi din executiv al acestor colegi. Acum, trebuie să analizăm minuţios ce vom face după alegeri. Or, fragmentarea votului pro-european ar fi de asemenea un element care ar defavoriza cauza. Şi nu doar în Guvern sau Parlament. Vorbesc şi cu primarii din sate, şi ei spun că fragmentarea segmentului pro-european nu e dorită.

— Cum este utilizată resursa publică în electorală? Dumneavoastră folosiţi transportul de serviciu, alte bunuri în campania electorală? Alţi colegi de Guvern ce fac?

— Eu sunt nevoit să folosesc transportul de serviciu. Asta e situaţia cu regulamentul privind securitatea premierului, pe care nu eu l-am scris. Pentru ceilalţi miniştri sau angajaţi, le-am cerut public şi am solicitat să mi se prezinte informaţia despre cazurile în care nu s-au degrevat şi folosesc transportul de serviciu, să fiu sesizat pentru a lua atitudine şi pentru a interveni.

— Care poate fi pedeapsa atunci când au loc asemenea încălcări?

— Cel mai simplu e să fie concediaţi.

— Dar mai mult decât simplu?

— Probabil CEC poate să intervină, dacă e vorba de un actor politic în electorală.

— În ce relaţii sunteţi cu Partidul Democrat? Există zvonuri că aţi dori să aderaţi la PD.

— Am conlucrat în Guvern atât cu colegii din PLR, cât şi cu cei din PD, dar mizând în primul rând pe sprijinul şi colaborarea cu colegii din PLDM.

— Nu planificaţi o trecere la altă formaţiune?

— Nu. Nu. Vă spun că, în această campanie, am avut un sentiment foarte pozitiv, având posibilitatea să comunic cu mai multă lume bună, cu care nu am reuşit să comunic anterior, fiind ocupat mai mult de munca în Guvern. Acum, însă, am avut posibilitatea să cunosc nu doar primari sau consilieri raionali sau locali ai PLDM, dar şi simpatizanţi ai partidului. Am descoperit că partidul are resurse foarte bune, nu doar oportunişti. O parte dintre ei sunt traseişti, aşa cum sunt în toate partidele. Dar, în fond, sunt oameni buni, devotaţi cauzei.

— Aveţi o relaţie specială cu Vlad Plahotniuc?

— Nu, de ce aş avea o relaţie specială cu el?

— Cum vi se pare lista de candidaţi PLDM şi de ce nu avem numărul promis de femei pe listă?

— Femeile reprezintă 35% dintre persoanele introduse în listă, dacă nu mă înşel. Citisem recent mai multe articole despre iniţiativele ca femeile să ocupe jumătate din locuri. Şi în consiliul companiilor de stat sau private să fie un număr de femei, dar deseori aceste acţiuni se fac doar pentru bifă. Noi nu am pus accentul pe bifă. Noi am pus accentul pe faptul ca pe listă să avem colegi cu calităţi şi capacităţi de care are nevoie un partid politic pentru a fi locomotiva mişcării.

— Dar nu credeţi că bărbaţii au automat mai multe calităţi şi capacităţi decât femeile?

— Nu, sub nicio formă nu cred asta. Dar trebuie să pregătim societatea. Trebuie să convingem mai multe femei, primarele de exemplu, care sunt foarte active în sate, de obicei mult mai active decât bărbaţii, dar nu toate acceptă să facă un pas înainte, ca să intre în competiţia politică la nivel naţional. Chiar şi aşa, pe primele 10 locuri pe lista PLDM avem 3 femei şi sunt 3 femei cu caracter.

— Ce vor face partidele pro-europene după alegeri dacă nu se constituie o majoritate?

— Această întrebare mi-a fost adresată în această campanie de câteva ori de către alegători. Oamenii vor să ştie care este varianta B. Le-am zis o chestie în care cred. În Moldova nu poate exista scenariul B, pentru că asta ar însemna mai mult decât un zbor frânt, ca să îl parafrazez pe marele nostru scriitor Vladimir Beşleagă. Cetăţeanul trebuie să ştie exact care ar fi consecinţele în cazul în care nu îşi dă votul pentru partidele europene. Nu trebuie să învăţăm doar din erorile proprii, ci şi din exemplele celor din jur. Uitaţi-vă ce s-a întâmplat în Ucraina recent, după un an extrem de complicat, după ce ţara a fost cuprinsă de război. Acolo au votat 90 % pentru forţele pro-europene. Ucrainenii au înţeles că acesta este parcursul care le permite să creeze un stat prosper, stabil, fără corupţie. Doar că ei au ajuns la această concluzie cu nişte sacrificii – mii de vieţi omeneşti pierdute, economie distrusă, ţară divizată. Eu cred că noi avem de data aceasta discernământul necesar, inteligenţa şi pregătirea de a înţelege că nu e nevoie de sacrificii dramatice pentru a alege cea mai bună soluţie pentru ţară.

— R. Moldova oscilează de 20 de ani între Est şi Vest. De ce?

— Am fost recent cu vicepreşedinta grupului EPP al Parlamentului European, Sandra Kalniete, la Străşeni. Ea e din Letonia, o ştiu de peste 20 de ani. Am discutat din nou despre experienţa Letoniei, căci Moldova şi Letonia au pornit împreună de la destrămarea URSS la începutul anilor ’90 şi au atins performanţe foarte diferite. Unde sunt letonii şi unde suntem noi? Azi la ei pensia medie este de 300 de euro, salariul mediu de 800 de euro, subvenţiile în agricultură, pe hectar – cam 180 de euro, cum e şi în România. Ea le-a explicat oamenilor, simplu, de ce au ajuns mai departe decât alte state post-sovietice: ”Nu pentru că noi suntem mai deştepţi sau mai buni. Pur şi simplu noi ne-am orientat din prima zi spre Uniunea Europeană şi am primit ajutoare puternice, masive, prin expertize dar şi presiuni. Voi, în Moldova, aţi tot oscilat între Sud, Nord, Vest, Est”. În sfârşit, am trasat acest obiectiv, a început să vină sprijinul masiv din Uniunea Europeană. Nu trebuie să ne fie ruşine pentru faptul că suntem ajutaţi. Trebuie să fim ajutaţi. Aderarea la UE pentru ţările din Europa Centrală şi de Est nu înseamnă nimic altceva decât al doilea plan Marshall. Primul a fost acel plan cu ajutorul acordat de americani ţărilor din Europa Occidentală. Acum Europa Occidentală îşi ajută statele vecine.

— Unde vă vedeţi după alegeri?

— Mă văd într-o ţară care se mişcă spre un obiectiv clar definit. Indiferent dacă voi fi în Guvern, într-o universitate sau într-o companie, vreau să ştiu că regulile de joc sunt foarte clare şi ţara va merge într-o direcţie corectă.

— Va trebui şi să munciţi, nu doar să staţi şi să contemplaţi vectorul european al R. Moldova. Unde aţi vrea să munciţi după alegeri?

— Undeva unde m-aş simţi confortabil, pornind de la cele spuse anterior. M-am simţit foarte bine la Ministerul de Externe, aici la Guvern nu mă simt rău, chiar dacă aici şi responsabilitatea este enorm de mare.

— Aţi accepta un nou mandat de şef de Executiv?

— Dacă partidul pe care am onoarea să-l reprezint, aşa după cum se conturează, va fi cel mai mare partid din viitoarea coaliţie, şi mă va desemna pentru această funcţie, şi dacă vom elabora un program de guvernare cu priorităţi foarte bine definite, atunci sigur că voi accepta.

— Dacă nu?

— Dacă nu, există viaţă şi în afara Guvernului.

— Care ar fi primul pas al noului Guvern după alegeri?

— Ceea ce trebuie să facem imediat după 30 noiembrie e să intrăm în logica de preaderare, chiar dacă nu suntem încă oficial candidaţi. Asta înseamnă că de acolo ne vine ajutor mai mare, dar şi presiuni mai mari. În momentul în care nu ne onorăm angajamentul, aceste probleme devin publice şi societatea va avea posibilitatea sa aprecieze dacă e bun acest guvern sau nu e bun. Eu altă soluţie pentru a ne mişca repede şi a ieşi din această situaţie nu văd. Să vă zic de un caz pe care o să îl savuraţi. Am văzut un raport recent efectuat de un funcţionar din procuratura britanică, care a evaluat situaţia justiţiei de la noi. Mi-a dat să văd raportul în engleză, îl parcurgeam repede, şi observ un cuvânt neconform limbii engleze. ”Nănăşism”. Expertul străin nu i-a găsit echivalent în engleză, dar a atras atenţia asupra fenomenului. De astea trebuie să scăpăm.

— Aveţi şi Dvs. naşi şi fini în sistem.

— Da, haideţi să vedem. Finul meu e ambasador la Paris, Oleg Serebrian, care îşi onorează obligaţiunile cu brio. Scrie şi cărţi bune în timpul liber şi le citesc cu plăcere. Am şi naşi, dar nu interferează cu activitatea Guvernului. Am şi rude. Unele sunt supărate pentru că nu le-am angajat copiii la serviciu. Nu că mă mândresc cu asta, dar am demonstrat care este atitudinea mea şi astfel nu am permis altora să înţeleagă că eu am angajat unele rude şi pe altele nu.

— Peste câteva zile avem alegeri. Electoratul din România, în campania recentă, a fost foarte activ pe reţelele de socializare, ba chiar se spune că electorii de pe internet au decis alegerea. Politicienii moldoveni iau în serios puterea de mobilizare a votanţilor de pe reţelele de socializare?

— Nu putem ignora aceste instrumente de comunicare. Mai ales la noi, unde există aceste tendinţe de a distorsiona mesajele, de a intoxica opinia publică, cu atât mai mult n-ar trebui să ignorăm această posibilitate de comunicare directă şi eficientă. Trebuie să folosim aceste reţele cât mai activ.

— Cum munciţi cu diaspora, care în campania recentă din România s-a remarcat mult?

— În ultimii ani are loc o schimbare de atitudine faţă de diasporă. În acest an au fost organizate o serie de acţiuni care să reliefeze potenţialul intelectual, economic, obiectivul de reintegrare al membrilor diasporei. Unele dintre acţiuni au vizat copiii, dar şi tinerii. Am convenit cu un grup de tineri din diasporă ca în decembrie, după ce se liniştesc apele, să vină cu un program de guvernare. I-am rugat să ia programele de guvernare din perioada 2009-2013, să analizeze părţile bune şi rele şi să vină cu abordări noi acolo unde e necesar.

Pentru conformitate, Alina RADU