Principală  —  Blog  —  Diaspora   —   Accesorii brodate tradiţional, pasiunea unei…

Accesorii brodate tradiţional, pasiunea unei moldovence stabilite în Franţa

Personal, apreciez foarte mult accesoriile ornamentate cu elemente tradiţionale moldoveneşti. Întâmplător sau nu, pe o reţea de socializare, mi-a atras atenţia un anunţ în care o moldoveancă confecţionează, la comandă, cercei şi coliere brodate frumos. Astfel, am cunoscut-o pe Ana Maria Miscu, o meşteriţă din R. Moldova care face accesorii în Franţa.

–Ana Maria, de cât timp eşti în Franţa şi cum ai ajuns aici?

–Sunt în Franţa din august 2011. Mama era stabilită de ceva timp aici şi a decis să ne aducă şi pe noi. Am venit prima, iar peste un an a venit şi sora. Mama a vrut să fim alături de ea, să ne continuăm studiile aici. Acasă, după ce am absolvit clasa a noua, m-am înscris la colegiu, ca să fac studii în contabilitate. Deşi am avut o medie mare, au fost alţii privilegiaţi, iar eu nu am reuşit să obţin o bursă. Atunci, mama a decis să ne ia lângă ea, în Franţa, unde am învăţat contabilitate la liceu.

–De unde vine pasiunea ta pentru broderie?

–Din copilărie. De mică mi-a plăcut să croşetez, să tricotez, să brodez. Pe când eram elevă, am participat la cercuri la Centrul de creaţie pentru copii. Sunt foarte recunoscătoare Angelei Ciornea, profesoara care m-a învăţat şi a dezvoltat în mine această pasiune. Recent, în timp ce ne pregăteam pentru nuntă, naşei mele i-a venit ideea să coase costume naţionale pentru noi şi pentru ei. Ca să terminăm lucrările la timp, m-am implicat şi eu la brodat, deşi până atunci nu mai brodasem haine.

–Azi, descopăr că eşti extrem de pasionată. Cum a fost să începi această activitate în Franţa?

–M-am căsătorit şi, fiind însărcinată, m-am apucat de croşetat rochiţe şi papuci pentru fiica mea. După ce am născut, am văzut online modele de bijuterii brodate. Pentru că în Franţa sunt mulţi moldoveni, m-am gândit să fac şi eu bijuterii cu ornamente tradiţionale. Am postat anunţuri în grupurile de socializare de pe Facebook şi au început să-mi vină comenzile.

–Ce include colecţia ta de lucrări?

–Brodez pe cercei şi coliere din metal simplu sau argint. Brodez pe cravate, papioane, tablouri, prosoape şi cărţulii pentru copii. La fel, brodez pe haine şi încălţăminte, pe genţi. Am făcut globuri personalizate pentru brad. Ideile vin şi vin.

–Care a fost cea mai grea lucrare realizată de tine?

–Cea mai grea lucrare, la care am lucrat mult timp, este costumul popular de la cununie, pe care îl port şi acum cu mândrie. E cea mai dragă lucrare.

–Îmi dau seama că e o muncă foarte migăloasă şi care necesită răbdare. Cât timp acorzi acestei pasiuni şi cum reuşeşti şi cu treburile casnice?

–E multă muncă. Dacă nu îţi place şi nu ai pasiune, nu reuşeşti să faci ceva frumos. Nu e zi să nu lucrez, măcar puţin. Trebuie răbdare, mai ales în realizarea prosoapelor şi a bijuteriilor cu ornamente mărunte. Când era fetiţa mai mică, reuşeam mai mult să lucrez. Acum, ne jucăm, facem mâncare şi curăţenie şi am mai puţin timp pentru brodat. Lucrez şi contabilă, dar oricum, mă organizez aşa încât să reuşesc şi să confecţionez ceva.

–De unde te inspiri pentru lucrări?

–Din internet, în multe cazuri. Uneori, inspiraţia vine din dorinţele clienţilor, când trebuie de asociat cu ceva.

–Care-s cele mai căutate lucrări?

–Contează perioada anului şi sărbătorile care vin. În perioada sărbătorilor de iarnă, la mare căutare au fost globurile personalizate pentru brad. Prosoapele şi bijuteriile brodate au fost solicitate la opt martie sau pentru zilele de naştere. Pentru alte evenimente sunt comandate accesorii de tip cravată şi papion pentru tată şi fiu, sau bentiţe pentru surori.

–Ai participat la târguri hand-made, ai expoziţii în grupurile de pe reţelele de socializare. Lucrările tale sunt solicitate doar de cei din Moldova sau ai şi cumpărători din străinătate?

–Primul târg la care am participat a fost cel organizat de ziua copiilor de mămicile moldovence de la Paris. Principalii clienţi, sigur, sunt cei veniţi din Moldova şi din România, dar sunt şi de alte origini. Fiecare client mai aduce un client nou. Merge bine.

–Cât de des plecaţi acasă? Aţi intenţiona să reveniţi definitiv în Moldova?

–Acasă mergem cam o dată pe an, vizităm părinţii, bunicii şi rudele. Nu putem pleca mai des pentru că muncim aici. Să ne întoarcem definitiv acasă – nu cred. Nu vedem un viitor bun în R. Moldova, mai ales cu ceea ce se întâmplă acum.

Ecaterina ŢURCAN HACINA, Franţa