Mesajele emoţionante ale basarabenilor din România: „Votul nu e un moft, e o datorie pe care o avem faţă de noi înşine”

Duminică 30 noiembrie, moldovenii îşi aleg viitorul. Alegerile parlamentare care au loc duminică reprezintă un punct de cotitură în istoria ţării, momentul în care R. Moldova va alege între a urma calea Uniunii Europene sau cea a Rusiei. În orele de dinaintea alegerilor, site-ul românesc Gândul prezintă o serie impresionantă de mesaje ale cetăţenilor moldoveni care refuză să rămână pasivi şi merg la vot.

Primul mesaj a fost al Paulei Erizanu, o tânără de 22 de ani care studiază istoria la New College of the Humanities, la Londra. Pentru ea istoria este mai mult decât o abstracţiune, închisă între coperţile cărţilor. A trăit-o, în aprilie 2009, pe când avea doar 17 ani, în timpul revoltelor de la Chişinău, despre care a scris şi o carte „Aceasta e prima mea revoluţie. Furaţi-mi-o”, pentru care comuniştii moldoveni au numit-o „fascistă”. Duminică, Paula Erizanu, cetăţean al Republicii Moldova, alege: „Voi alege între calea ţărilor ale căror guverne încearcă să menţină pacea şi cea a ţărilor ale căror guverne pornesc războaie. Între ţări care încearcă să le creeze cetăţenilor condiţii pentru a-şi putea realiza potenţialul şi a se bucura şi între ţări ale căror guverne îşi fură şi îşi bat propriii cetăţeni în comisariate de poliţie. Între ţări în care în care se discută şi se dezbate raţional pentru ca orice cetăţean să poată înţelege adevărul şi să poată lupta pentru el, şi între ţări în care minciuna e politică de stat şi singura voce care poate fi auzită. Da, ştiu prea bine că viaţa din Uniunea Europeană nu e roz. Dar e mult mai sigură, paşnică, confortabilă şi mai plină de bucurii decât viaţa din Rusia lui Putin”, a scris Paula Erizanu într-un mesaj impresionant adresat cetăţenilor Republicii Moldova şi publicat de Gândul.

A urmat scrisoarea Tanyei Solomitschi, sociolog şi trainer, care trăieşte de 12 ani în România şi clipul cântăreţului Cătălin Josan. Dacă Tanya Solomitschi spune: „Am dublă cetăţenie. Am ales preşedintele României, iar duminică voi vota şi pentru viitorul Moldovei. E vremea schimbărilor!”, Josan traduce în moldovenească sloganul preşedintelui ales al României, Klaus Iohannis: „ţara lucrului bine făcut”.

Tot duminică va alege şi Doni, Leonid Doni, actor. Unul dintre cei pe care românii l-au „adoptat” odată cu apariţia sa în serialul de comedie Las Fierbinţi. Din 2012, el dă viaţă, probabil, celui mai simpatic agent din Poliţia Română: Robert Doroftei, zis Robi. Puţini sunt însă cei care ştiu despre el că este basarabean. Născut în Moldova în octombrie 1978, în oraş cu nume de domnitor, Ştefan Vodă, Leonid Doni a plecat, la 14 ani, de acasă, „pentru o viaţă mai bună”, spune. A venit la Bucureşti, în România vecină şi a urmat Colegiul Naţional de Arte Dinu Lipatti. „Cred că m-au ajutat părinţii mei mult, că au avut viziune”. Părinţii i-au rămas acasă, în Moldova natală, acolo unde ajunge şi el odată la trei luni. „Acolo am viii şi morţii, cum se spune”, în vreme ce sora lui trăieşte la Paris. Facultatea a urmat-o aici în România, la clasa unor profesori ale căror nume impun respect: Olga Tudorache şi Adrian Pintea.

Dacă vreţi să îl vedeţi şi altfel, nu doar cu cascheta de poliţist pe cap, urmăriţi-l la Teatrelli, în Piaţa Lahovari, unde joacă pe scândură cu Radu Gabriel, Gigi Ifrim, Marius Florea Vizante şi Mihai Munteniţă. Duminică nu are spectacol. Duminică merge la vot, aşa cum a făcut-o de fiecare dată, pentru patriile sale: „Merg să votez pentru că îmi pasă. Merg să votez pentru că îmi doresc ca Republica Moldova să intre în UE.”

„Mă numesc Leonid Doni. Sunt actor. M-am născut în Republica Moldova, dar locuiesc în România de mai bine de 20 de ani. Sunt român, dar sunt şi basarabean.

Duminică merg să votez, aşa cum am făcut-o de fiecare dată, atât pentru România, cât şi pentru Moldova. Merg să votez pentru că îmi pasă. Pentru că e dreptul meu şi nu vreau ca altcineva să decidă în locul meu. Merg să votez pentru că votul meu contează.

Şi dacă moldovenii şi-au pierdut speranţa şi nu mai au încredere, nu mai cred că votul lor înseamnă sau mai poate schimba ceva, îi îndemn să se uite la ce s-a întâmplat la alegerile prezidenţiale din România din 16 noiembrie, când diaspora s-a mobilizat şi i-a mobilizat şi pe români să iasă la vot. Ieşirea masivă la vot a făcut posibilă schimbarea. Acum eu reprezint diaspora şi îi rog pe toţi să iasă la vot. Votul nostru contează şi împreună putem schimba ceva.

Îi rog să iasă la vot pentru o Moldovă mai bună, pentru o Moldovă curată, pentru o Moldovă în care să te poţi întoarce cu drag. Pentru că îmi doresc ca Republica Moldova să intre în Uniunea Europeana.

Votul este un element important într-o democraţie, iar eu îmi doresc o Moldova liberă, în care tinerii să îşi dorească să rămână.

Basarabia e România!

Haideţi la vot!”

Da, merg la vot! Da, ies în stradă! Da, vreau să profit de dreptul meu de a-mi expune părerea. Votul nu e un moft, e o datorie pe care o avem faţă de noi înşine, faţă de jertfele lăsate în istorie de dragul puterii, faţă de părinţii mei care au încercat să ne creeze un viitor mai bun în ’89”, scrie pentru Gândul Ecaterina Ţugulea. Născută în ’83, la Chişinău, actriţa aparţine primei generaţii care a scris peste Prut cu grafie latină.

25 de ani mai târziu le aminteşte semenilor săi – scriind şi vorbind româneşte –  ce au şi ce pot câştiga dacă aleg să voteze pro-Europa, în ciuda dezamăgirilor pe care politicienii şi partidele le aduc cetăţenilor de rând. Dincolo de afaceri, dincolo de interese, dincolo de speranţe, actriţa crede că votul trebuie tratat „ca o investiţie pe termen lung”. „Chiar dacă avem dubii cu ce concurent electoral să votăm, de această dată ne pronunţăm pentru vectorul ţării noastre, pentru Europa”, este convinsă Ţugulea, care a intrat în casele milioanelor de români în urmă cu doi ani, odată cu apariţia sa în serialul de comedie Las Fierbinţi.

Originară din Republica Moldova, a studiat la UNATC în Bucureşti, la clasa profesorului Florin Zamfirescu fiind, aşa cum mărturisea într-un interviu, mezina clasei. „În primele două luni nici n-am vorbit, pentru că nu ştiam cum să mă adresez colegilor. Mai era şi complexul ăsta cu accentul. Am avut noroc de colegi care m-au încurajat”, declara atunci actriţa, care-şi lăsase acasă, la Chişinău, „o familie numeroasă, care crede în libertate şi progres”.

„Am avut mai mare încredere în învăţământul de aici. Am rămas  fiindcă am avut mai multe posibilităţi de colaborare în domeniul pe care l-am studiat. Locuiesc în România fiindcă mi-a oferit multe, foarte multe. Mă simt acasă”, spune astăzi actriţa, care poate fi văzută la Teatrul Evreiesc de Stat şi în spectacolele independente. Duminică însă o vom vedea la vot cu paşaportul său albastru, albastru de Bucovina.

„Cu drag, pentru Moldova,

Da, merg la vot! Da, ies în stradă! Da, vreau să profit de dreptul meu de a-mi expune părerea. Votul nu e un moft, e o datorie pe care o avem faţă de noi înşine, faţă de jertfele lăsate în istorie de dragul puterii, faţă de părinţii mei care au încercat să ne creeze un viitor mai bun în ’89.
Merg la vot şi pe 30 noiembrie, la alegerile parlamentare din Republica Moldova, m-am născut acolo şi am un paşaport albastru, albastru de Basarabia.

Nu merg la vot pentru plăcerea de a vota, nu merg la vot pentru a face pur prezenţa şi, cel mai important la aceste alegeri, nu merg la vot pentru a simpatiza şi a-mi pune speranţa în cineva.

Nu prea cred în nimeni din acea listă de partide pentru că treptat m-au dezamăgit toţi. Am senzaţia că miza alegerilor nu este pro-Europa sau pro-Rusia, miza este puterea pentru bani, politicienii moldoveni sunt oameni de afaceri ce-şi protejează afacerile prin politică, toată lumea din Moldova înţelege asta şi din această cauză este plictisită de vot. În Moldova, a vota e cum ar fi să scoţi un leu din buzunar, un leu moldovenesc. Dacă nu îl scoţi tu la alegeri prin vot benevol, oricum au grijă ei să ţi-l ia cumva. Asta e miza: cui îi dăm leul, şi ce o să facă cu el.

Sigur este că ei, politicenii, o să-l câştige, depinde de noi cui îl dăm ca să câştigăm şi noi ceva din acest leuţ. Aşa trebuie tratat votul:  ca o investiţie pe termen lung. Chiar dacă avem dubii cu ce concurent electoral să votăm, de această data ne pronunţăm pentru vectorul ţării noastre, pentru Europa.

Mi-am făcut studiile în România fiindcă am avut mai mare încredere în învăţământul de aici. Am rămas în România fiindcă am avut mai multe posibilităţi de colaborare în domeniul pe care l-am studiat. Locuiesc în România fiindcă mi-a oferit multe, foarte multe. Mă simt acasă.

Relaţia România-Moldova ar trebui după alegeri să fie o relaţie România-România şi cred că, la vizita lui Klaus Iohannis în Republica Moldova, preşedintele nostru ar trebui să vorbească în germană ca mesajul lui să fie înţeles şi de către ruşi. Să înţeleagă că România nu e un balaur care devorează ruşii, ci o ţara europeană unde minorităţile naţionale se simt foarte bine. O ţara civilizată, curată, liberă, neînfricată, deschisă şi bine-intenţionata.

Merg la vot chiar dacă o să fie coadă, chiar dacă o să ningă. Merg la vot nu cu scop şi speranţa politică, merg pentru că am acest drept. Merg cu speranţa că peste 4 ani sau 8 ani, sau alt multiplu de „n4ani” (tururi electorale)  o să merg la vot şi din plăcere, şi din simpatie, şi din speranţă”.

SURSA: Gandul.info