Mărirea şi decăderea comuniştilor de la Chişinău

Republica Moldova ar putea lăsa în urmă o istorie colorată în roşu, cu rădăcini ivite imediat după Marea Unire, dacă parlamentarii vor alege un preşedinte pro-european, scrie Evenimentul Zilei.La ambele extremităţi ale comunismului, câte o generaţie încearcă să „salveze” Basarabia. De o parte – într-o fotografie din aprilie 1921 – sunt copiii adoptivi ai Revoluţiei din Octombrie, arestaţi pentru că voiau să pregătească oraşele, târgurile şi satele basarabene pentru marea luptă cu burghezia şi pentru intrarea sub aripa noii puteri sovietice.

În celălalt capăt, pe 7 noiembrie 2009, e o mână de nostalgici. S-au adunat la Chişinău sub seceră şi ciocan, pentru a aniversa 92 de ani de la crearea primei pete roşii pe harta
lumii şi pentru a ataca noua majoritate pro-europeană. „Noi ne vom apăra ţara, lupta continuă! Vom învinge pentru popor şi pentru viitoarele generaţii!”, răsună vocea Veronicăi Abramciuc, comunistă de azi, peste centrul Capitalei Republicii Moldova. În curând, un sistem ar putea să-şi dea ultima suflare.

Parlamentul de la Chişinău este chemat astăzi să voteze un preşedinte pentru o ţară înnămolită încă în Est. Singurul candidat, propus de Alianţa pentru Integrare Europeană, este liderul Partidului Democrat din Moldova, Marian Lupu, care are însă nevoie de opt voturi din partea deputaţilor comunişti. În condiţiile în care Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) a decis ieri, într-o plenară, să boicoteze votul, viitorul Republicii Moldova depinde de câteva trădări ulterioare.

UN STRIGĂT DIN 1918

„Ne este apropiată şi scumpă numai limba rusă!”

Nu se uscase bine cerneala pe documentele
Marii Unirii când un basarabean se agita, cu câteva hârtii în mână, pe lângă biroul preşedintelui Sovietelor de deputaţi ai muncitorilor, ţăranilor şi ostaşilor roşii, tovarăşul Yakov Sverdlov, un apropiat al lui Lenin.

Omul atrăgea atenţia asupra unei chestiuni importante: organizarea la Moscova a unui centru al comuniştilor basarabeni. Erau multe de schimbat în miezul fostului imperiu ţarist, dar nici periferia nu putea fi ignorată, arăta singuraticul comunist basarabean. „Consider necesar să atrag atenţia dumneavoastră asupra Basarabiei, întrucât trupele române ocupă de peste un an întreaga Basarabie, iar populaţia din Basarabia, mai ales ţăranii, s-au convins cu ochii lor că singura ieşire din situaţia gravă care îi apasă este să ridice, împreună cu muncitorii comunişti şi ţăranii din Ucraina, o răscoală împotriva românilor”, scria în foile supuse atenţiei tovarăşului Sverdlov, în decembrie 1918.

Înaintaşul lui Voronin

„Guvernul ţarist a dus întotdeauna în Basarabia o politică dualistă, acolo a planat totdeauna în aer cuvântul „România”. Din această cauză mulţi cetăţeni ruşi cred că Basarabia e o parte a României, că moldovenii încă nu cunosc o altă limbă în afară de limba română. În realitate însă, situaţia aici pe departe că este aşa. Limba moldovenească este o limbă jargon, nu are nimic comun cu limba română, care e bazată pe gramatica latină. Ţăranii noştri moldoveni nu înţeleg nici ei ruseşte, după cum nu înţeleg nici româneşte. Nouă însă, tineretului moldovean, ne este apropiată şi scumpă numai limba rusă şi cultura rusă, altă limbă şi altă cultură nu cunoaştem şi nici nu dorim să cunoaştem”, susţinea comunistul. Se pot recunoaşte aici câteva dintre obsesiile hrănite în timpul regimului lui Vladimir Voronin. Inclusiv o referire la ceea ce se credea că este creaţia sa: „limba moldovenească”.

Oferta: o regiune dintre cele mai bogate

Propunerea concretă a comunistului basarabean: „să se facă agitaţie şi propagandă prin literatură, pentru aceasta este însă necesar ca în toate judeţele să fie organizate tipografii ilegale, să fie create în toate judeţele celule comuniste şi comitete ale sărăcimii. Este neapărat necesar ca acolo să fie tipărite manifeste şi broşuri. Aceasta va arăta muncitorilor şi ţăranilor, că acolo, pe loc, au legături, au forţe”. Oferea „la schimb” o regiune „dintre cele mai bogate”, care „produce anual 120 de milioane puduri de cereale cu creşterea vitelor, viticultură şi plantaţii de tutun larg dezvoltate”. Înşira alături o scurtă lecţie de geostrategie.

Tovarăşul Sverdlov avea să citească, să noteze şi să dea dispoziţii. În scurtă vreme avea să apară la Chişinău un nucleu comunist înzestrat cu manifeste către muncitori, soldaţi şi ţărani, case conspirative şi planuri mari.

Cine şi de ce îi ponegrea pe bolşevici

Printr-un manifest din 1920, ilegaliştii basarabeni încercau să lămurească una-alta în legătură cu bolşevicii şi să explice, didactic, cum e cu lupta de clasă. Textul se chema „Cine şi pentru ce ne ponegreşte” şi începea aşa: „Cei ce au fugit din Rusia Sovietică vorbesc foarte mult despre bolşevici, dar puţini povestesc adevărul despre aceştia. «Bolşevicii au luat toată stăpânirea, bolşevicii au făcut asta şi asta, bolşevicii sunt aşa şi aşa». Dacă i-ai asculta pe ei, nu există oameni mai răi pe lume decât bolşevicii. Ce fel de oameni sunt bolşevicii ăştia şi pentru ce sunt batjocoriţi?”.

Urmează un soi de încercare de modelare a omului nou în câţiva paşi uşori. „Societatea este împărţită în clase (…), ce sub raportul economic nu sunt egale, în bogaţi şi săraci, în sătui şi flămânzi, în muncitori şi paraziţi. Clasele duc o luptă permanentă între ele. Cel flămând voieşte să smulgă o bucată de pâine de la cel mâncăcios, cei asupriţi caută să scuture de gâtul lor, pe asupritori şi viceversa, asupritorii caută să îndoaie pe asuprit într-un corn de berbec, ca să poată suge cât mai multă sudoare şi sânge. (…) Unei singure persoane îi este greu a duce o asemenea luptă. Din acest motiv unii şi alţii se reunesc între ei şi formează partide. Lucrătorii şi ţăranii se reunesc în partidul lor muncitoresc. Iar burghezimea în al său: de exemplu, liberali, ţărănişti şi conservatori în România. Această luptă se numeşte luptă de clasă”. Semnează Comitetul Basarabean al Partidului Comunist.

Peste ani, atunci când Basarabia avea să fie transformată în Republica unională moldovenească, visele ilegaliştilor se năruiau. În 1940, niciunul dintre cele câteva sute de comunişti basarabeni nu avea să fie primit în fruntea Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Întreaga conducere avea să fie adusă „din import”.
ÎNAINTAŞII. Grup de ilegalişti basarabeni arestaţi în aprilie 1921

COMUNIŞTII DE AZI

„Suntem mai răi decât gripa!”

Câteva zeci de comunişti s-au adunat sâmbătă în centrul Chişinăului, pentru a aniversa 92 de ani de la Revoluţia bolşevică din Rusia. Sub steaguri roşii s-au rostit discursuri despre nevoia înlăturării actualei guvernări pro-europene, formate din Partidul Liberal, Partidul Democrat, Partidul Liberal Democrat din Moldova şi Alianţa „Moldova Noastră”. S-a strigat chiar „Jos dictatura liberală!”, s-a vorbit despre apărarea ţării, s-a aplaudat şi s-a huiduit. S-au dat asigurări că lucrurile nu vor rămâne aşa şi că au de gând să reziste până la alegerile anticipate, care vor readuce partidul la putere. O viziune contrazisă deocamdată de sondaje, care arată scăderea comuniştilor în preferinţele moldovenilor.

În discursul său, fostul preşedinte Vladimir Voronin a fost cât se poate de dur: „Noi suntem de vină pentru că la guvernare au venit acele forţe care nu sunt cointeresate în dezvoltarea ţării şi nu am fost atât de convingători pentru a ajunge la victorie. Astăzi noi trebuie să vorbim nu despre ceea ce fac sau ce nu fac ei, din punct de vedere electoral e bine pentru noi că ei nu fac… Trebuie să ne pregătim pentru a învinge convingător”. „Jurnalul de Chişinău” scrie că, la final, primit aplauze şi două buchete de flori.

Iar deputatul Mark Tkaciuk a încercat să-i aducă pe comunişti în actualitate, printr-o comparaţie inedită: „Gripa se teme de noi şi nu se ţine de comunişti! Noi suntem mai răi decât gripa!”, a spus el pentru „Ştirea zilei”.

Vremurile bune sunt însă departe. Partidul Comuniştilor joacă nefiresc rolul unei opoziţii mărunte.

SCURTĂ ISTORIE

Scoşi în afara legii în 1991

* 1918: apar prin Chişinău manifeste semnate de Comitetul Bolşevic din Basarabia, care cheamă la organizare şi luptă pentru înfăptuirea Republicii Federative Basarabene;

* 1940: După ocuparea Basarabiei de către Uniunea Sovietică, se înfiinţează Partidul Comunist al Moldovei (PCM). Cei mai mulţi activişti sunt însă aduşi la Chişinău din alte părţi ale URSS;

* 1961: La Congresul al X-lea al PCM este ales primul basarabean în cadrul Comitetului Central: Dumitru S. Cornovan;

* 1991: PCM este scos în afara legii pe 23 august, imediat după proclamarea independenţei Republicii Moldova;

* 1994: la Chişinău se înfiinţează Partidul Comuniştilor din Republica Moldova, care preia simbolurile şi ideile organismului politic desfiinţat cu doi ani în urmă şi se proclamă continuator al acestuia;

* 2001: PCRM obţine cele mai multe voturi la alegerile parlamentare, iar Vladimir Voronin devine preşedinte al Republicii Moldova. Comuniştii rămân la putere până după alegerile de la finalul lui iulie 2009.

Vlad Odobescu, www.evz.ro