Un tată pentru o casă de copii fără mame

Victor Rotaru din satul Dancu, raionul Hânceşti, întreţine şapte copii, dintre care patru adoptivi. Anterior au fost chiar 11 copii în familie, pe care îi creştea cu drag alături de soţia Maria. Câţiva copii au crescut şi şi-au luat zborul, iar cei mici – au rămas fără mamă tocmai atunci când aveau nevoie prea mult de ea.

Unsprezece perechi de ochi trişti au petrecut-o în ultimul drum pe mama lor, Maria, care le-a dăruit atâta dragoste şi căldură părintească. La 50 de ani neîmpliniţi, soţul ei, Victor, a rămas cu o casă de copii şi cu un noian de griji, care îl pun la mari încercări. Se zbate între lipsuri şi nevoi, făcând eforturi ca aceşti copii să se bucure de viaţă, să simtă căldura familiei.

Când am ajuns la Dancu, în ospeţie venise una dintre primele fetiţe înfiate de familia Rotaru, Natalia Oprea, de care fiica lor biologică, Inga, nu se putea despărţi după o vacanţă la tabăra de vară. Inga era educatoare, iar Natalia se odihnea în grupa sa. Aflând că Natalia e de la şcoala-internat din Cărpineni, fiind abandonată de părinţi, Inga a insistat să o ia în familia lor. Pe atunci, era anul  1999, în familia soţilor Rotaru erau trei copii: Victor, Inga şi Olesea. În scurt timp, în familie s-au integrat alte două fetiţe, deoarece Natalia mai avea o surioară, Ana. Directorul şcolii-internat din Cărpineni a spus că ele nu pot fi despărţite la o vârstă atât de fragedă, de 8 şi 9 ani. În curând, în familie au ajuns şi alţi orfani: Liuba Ţârdea, Costel Chişcă, Lucia Corja şi Vadim Condrea. Astfel, familiei soţilor Maria şi Victor Rotaru i-a fost atribuit statutul de casă de tip familie pentru orfani. Fiica biologică Ema şi mezinul Marius au acum 8 şi, respectiv, 7 ani. Din septembrie 2011, gimnaziul de la Dancu va fi frecventat de cinci copii din familia Rotaru, iar absolventele Olesea Rotaru şi Liuba Ţârdea îşi vor continua studiile la Chişinău. Ce profesii vor îmbrăţişa – se va vedea, principalul e că Rotarii nu-şi ascund visurile şi aspiraţiile destul de îndrăzneţe – de la programator la culinar, medic, instalator de plăci de ceramică ori conducător auto de maşini de mare tonaj. Visul copiilor nu poate fi inventat de cei maturi, ci doar urmează a fi modelat, susţinut. Dacă mai mulţi dintre cei şapte au spus că le place engleza, atunci vreau să cred că e meritul profesoarei Natalia Cravcenco. În schimb, arta culinară fetele au deprins-o din necesitate şi din dorinţa de a-l ajuta pe tatăl Victor, care mai are pe cap gospodăria nu prea aranjată, deoarece abia îşi construieşte acareturi pentru păsări şi animale. Îi vine în ajutor soţul Nataliei – Ion, iniţiat în ale construcţiei şi care îi este un bun ginere. Natalia şi Ion îşi fac apariţia cu orice ocazie, împreună cu fecioraşii Dragoş şi Darius.

În acest fel se împletesc destinele într-o familie numeroasă şi prietenoasă, bazată pe respect şi înţelegere, dar şi pe responsabilitate. Nu m-a mirat faptul că printre aceşti copii nu creşte vreun viitor artist, un cântăreţ ori un dansator. Nu că nu ar avea talent, vocaţie sau atracţia adecvată. Nu. Pur şi simplu, greu şi îndelungat se vindecă rănile abandonului, despărţirii de casa părintească şi aflarea între pereţii cazoni ai orfelinatului sau şcolii-internat, chiar şi pe un termen scurt. Şi copiii biologici, după decesul fiinţei dragi, mamă adevărată şi pentru cei adoptivi, sunt mai trişti, mai îngânduraţi. Înţeleg prea bine situaţia creată după 2010. La înmormântarea Mariei au participat funcţionari locali şi de la Ministerul Educaţiei, deoarece această casă-tip familie era inclusă într-un proiect de stat, lansat în 2007. Reprezentanţii administraţiei s-au interesat de soarta de mai departe a celor şapte copii de vârstă şcolară. Tatăl lor, Victor, a zis că va face după voia copiilor. Cum vor spune ei, aşa va fi. Copiii au ales familia, toţi ca unul, fraţi şi surori nedespărţiţi.

Niciunul dintre cei patru copii înfiaţi n-ar mai vrea să revină la starea incertă în care se aflau atunci când părinţii neputincioşi sau iresponsabili i-au lăsat pe drumuri la doar 2-3 ani. În familia lui Victor Rotaru nu mai este nimeni străin!

Elizaveta Munteanu, bunica Luciei Corja, din satul Bujor, care vine deseori să-şi vadă nepoata aici, la Dancu, mi-a povestit că în satul lor s-au rărit copiii abandonaţi. Şi nu pe motiv că părinţii ar fi mai grijulii, ci din cauză că se nasc mult mai puţini copii. Unii, trăind în sărăcie, dar cu paharul în mână, mai aduc pe lume şi suflete nenorocite, ca mai apoi să le întreţină altcineva, iar alţii, în goană după avere, construiesc palate etajate, în care bate vântul şi-şi fac treaba păianjenii. În curţile acestor palate, după garduri înalte, se aud limuzine luxoase, dar nu şi voci de copii.
Costel Chişcă, de 13 ani, venit la Dancu de la Centrul de plasament din Vadul lui Vodă, spune că, în viaţa sa, a cunoscut părinţi (!) care nu-şi iubesc copiii.

Savanţii sociologi bat alarma, demonstrând că instituţia familiei e în declin, divorţurile atingând 45-50% din numărul căsătoriilor oficializate. Circa 20% din numărul minorilor au unul dintre părinţi plecat peste hotare, circa 10% sunt lăsaţi în grija buneilor, rudelor îndepărtate ori chiar a vecinilor. În 2010, 10 mii de copii au fost născuţi “din flori”! Oare câţi vor avea nenorocul să fie abandonaţi?

La Dancu, familia lui Victor Rotaru se mulţumeşte cu puţinul pe care-l are, dar nu pierde speranţa în mai bine. Capul familiei este pensionat cu 400 de lei lunar, iar pentru fiecare dintre cei patru copii înfiaţi primeşte câte 450 de lei. Cele 3 ha de pământ (cota), aflate la mare distanţă de sat, au fost date în arendă din cauza imposibilităţii de a le lucra fără tehnică agricolă. Toamna se pricopsesc, de obicei, cu vreo 600 kg de grâu. Acesta-i tot venitul familiei din opt persoane. Cheltuielile însă sunt mult prea mari. Slavă Domnului, spune Victor, copiii sunt sănătoşi. În rest, se confruntă cu lipsa produselor alimentare, a cărbunelui şi lemnelor pentru cele două sobe din casă, a materialelor de construcţie… Ar mai avea nevoie de haine, încălţăminte, dar şi de apă mai bună, or, circa 30 de săteni iau apă dintr-o singură fântână. Victor Rotaru visează să poată crea condiţii de trai mult mai bune pentru copii. Dacă ar avea suficientă apă, ar monta un sistem de încălzire cu tot cu baie. El ştie că copiii sunt fericiţi atunci când cineva le poartă de grijă.

Andrei FETESCU
s. Dancu, r. Hânceşti

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. domnul Frâncu

    UN PREMIU SPECIAL: $ 200 !
    pentru cel mai frumos si original comentariu
    de pe blogul acesta:
    http://actiunea2012.ro
    Pentru elevii din liceile din Republica Moldova
    / vârsta 15-20 ani /,
    textul : circa 10-20 de fraze.
    in perioada : 1 august 2011 – 15 aprilie 2012.
    Premierea : in ultima saptamâna
    din luna aprilie 2012.
    Mult noroc la scris si la idei !
    N.B.
    Va rugam ca la inceputul comentariului Dvs.
    sa mentionati:
    – numele / sau pseudonimul /,
    – vârsta,
    – mentiunea “pt. Concursul D.F.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *