Transplantul: de la moarte la viaţă
Zeci de persoane mor anual în aşteptarea transplantului unui organ uman ce le-ar putea salva viaţa. În acelaşi timp, alte câteva sute de persoane, diagnosticate cu moarte cerebrală, ar putea contribui la salvarea altor vieţi. Aceasta dacă instituţiile medicale din R.Moldova ar dispune de suficienţi specialişti, echipament, dar şi de acordul rudelor. Începând cu 2014, R.Moldova se numără printre ţările în care se fac transplanturi de organe de la persoane aflate în moarte cerebrală, iar perspectivele se anunţă a fi optimiste.
La cei 17 ani ai săi, Tatiana se simte „ca un copăcel cu crengile rupte”. I-a spus asta mamei sale în una din zilele când mergeau la hemodializă. Se face aproape un an de când a fost diagnosticată cu insuficienţă renală, timp în care toate planurile ei de viitor s-au redus la o singură speranţă – cea de a beneficia de un transplant reuşit de rinichi. Până atunci, tânăra este dusă cu ambulanţa de trei ori pe săptămână la centrul de hemodializă de la Spitalul Mamei şi Copilului din capitală. Aici, timp de patru ore, un aparat supranumit „rinichi artificial” o ajută să supravieţuiască şi să mai creadă în ziua de mâine.
Tatiana nu mai are puteri fizice, dar mai are optimism, spune mama acesteia, Ala Munjiu. Tânăra, care până acum un an visa să devină militar şi avea un mod de viaţă activ, a ajuns să depindă în totalitate de un aparat şi de mama ei. Activitatea fetei s-a redus la multele ore de somn şi mica plimbare într-un scaun cu rotile, pentru că pe picioarele ei nu se ţine. „Acum, este grav-stabilă, dar sperăm că o să iasă din starea aceasta”, spune Ala Munjiu şi continuă să creadă că fiica ei va putea fi salvată.
Pentru că în ultimul timp starea de sănătate a Tatianei s-a agravat, aceasta a fost inclusă pe lista de aşteptare a donatorilor. O listă în care ajung cei pentru care transplantul rămâne a fi ultima şansă de îmbunătăţire a sănătăţii. Lista de aşteptare însă nu pare o soluţie rapidă. Unii aşteaptă ani în şir până se găseşte un donator viu sau o persoană aflată în moarte cerebrală, cu date hemologice compatibile.
O viaţă pentru trei
Compatibilitatea organelor este stabilită de mai mulţi parametri, calculaţi electronic. Într-un program special sunt introduse rezultatele investigaţiilor medicale de la donator şi a persoanei care urmează să beneficieze de transplant. „Calculatorul oferă aceste rezultate, însă există situaţii când persoana bolnavă poate să aibă contraindicaţii pentru moment şi atunci se alege altcineva. Pentru noi nu este important cine stă de mai mult timp în listă, ci cel care este compatibil”, explică directorul Agenţiei de Transplant, Igor Codreanu.
Identificarea unui donator viu este o misiune dificilă pentru cei aflaţi în impas. În acelaş timp, statisticile mondiale arată că, din numărul persoanelor care decedează în spitale, două procente ar putea fi diagnosticate ca persoane în moarte cerebrală. Asta ar însemna că şi în R.Moldova, anual, câteva sute de persoane care nu mai au şanse de a-şi reveni ar putea deveni donatori de organe pentru cei care mai au această posibilitate. Acest lucru ar fi posibil dacă spitalele noastre ar fi dotate cu suficienţi specialişti şi echipamente, iar rudele celor aflaţi în moarte cerebrală ar accepta preluarea de organe.
Într-o situaţie similară s-a pomenit şi familia Jalba din raionul Cimişlia, care în aprilie curent a fost anunţată că feciorul lor nu mai poate fi readus la viaţă. Tânărul care la numai 21 de ani a fost strivit de o poartă a unui stadion de fotbal a devenit astfel donator de organe pentru alte trei persoane. Acest lucru însă nu s-ar fi întâmplat dacă membrii familiei ar fi refuzat. Valentin era pro donare, ne-a spus Svetlana, sora acestuia. „Am fost foarte apropiaţi. Noi am discutat de mai multe ori pe subiecte de acest gen şi el era de acord cu donarea de organe. După ce medicii ne-au propus acest lucru am discutat cu părinţii acasă şi am acceptat”, povesteşte Svetlana. În primele zile a avut o mică curiozitate să ştie cine sunt cei salvaţi de Valentin, însă, ulterior, acest interes a dispărut. Cu toate acestea, evită să discute prea mult la această temă, pentru că mai există şi oameni care îi judecă pentru decizia lor.
Şanse au existat până la moartea cerebrală
„Prejudecăţile sunt multe, mai ales la sate. Aspectul moralităţii îi influenţează mult pe cei care trebuie să ia o decizie în acest sens”, spune preşedintele Comisiei protecţie socială, sănătate şi familie, Vladimir Hotineanu. El a condus echipele de medici implicate în operaţiile de transplant. „Oamenii trebuie să conştientizeze că, din moment ce pacientul a intrat în moarte cerebrală, acesta nu mai are şanse de a-şi reveni niciodată. Şanse au existat până aici. În această stare el poate să fie susţinut în jur de 12-14 ore”, explică specialistul.
Stabilirea morţii cerebrale este o procedură destul de serioasă, acceptată atât de asociaţiile neurologilor mondiali, cât şi de Comisia Europeană pentru Bioetică. Pentru a stabili acest statut este nevoie de multiple investigaţii, făcute de o echipă medicală separată de medicii implicaţi în procesul de transplantare. Potrivit Legii privind transplantul de organe, ţesuturi şi celule umane, decesul persoanei se confirmă la un interval de minimum cinci minute după efectuarea tuturor măsurilor de reanimare, pe parcursul cărora toate testele demonstrează fără dubii că nu există circulaţie sangvină spre creier şi organele vitale.
Transplantul de organe prelevate de la persoanele aflate în moarte cerebrală are mai multe şanse de a reuşi, explică Vladimir Hotineanu. Asta pentru că, spre deosebire de transplantul de la o persoană vie, de la care se preia, de exemplu, o părticică de ficat, în cazul morţii cerebrale se preia organul întreg. Pe lângă aceasta, şi costul operaţiei poate să se reducă cu circa zece mii de dolari.
Condiţiile prelevării de organe de la cadavru:
- Organele, ţesuturile şi celulele pot fi prelevate de la persoana decedată numai în cazul în care decesul a fost confirmat potrivit criteriilor stabilite de Ministerul Sănătăţii.
- În cazul apariţiei unui potenţial donator este necesar de a confirma decesul acestuia până la iniţierea procedurii legale de donare.
- Medicii care confirmă decesul unui potenţial donator vor fi alţii decât medicii care participă nemijlocit la prelevarea unui oarecare organ.
- Prelevarea este posibilă în cazul în care există consimţământul persoanei respective de dinainte de deces.
- Prelevarea nu se poate efectua sub nicio formă dacă, în timpul vieţii, persoana decedată şi-a exprimat opţiunea împotriva donării printr-un act de refuz.
- În cazul în care consimţământul lipseşte, donarea este posibilă dacă nu a fost exprimat refuz în scris pentru donare din partea a cel puţin unui membru major al familiei, a altor rude de gradul I sau a reprezentantului legal al decedatului.
- Donarea este posibilă fără consimţământul rudelor apropiate dacă datele despre acestea lipsesc.
- Medicii care au efectuat prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de la o persoană decedată vor asigura restaurarea cadavrului în scopul obţinerii unei înfăţişări demne a corpului defunctului.
Sursa: capitolul IV din legea privind transplantul de organe, ţesuturi şi celule umane
900 de persoane necesită transplant de organe
Cheltuielile unei operaţii de transplant ajung până la un milion de lei. O parte din ele sunt acoperite de Compania Naţională de Asigurări în Medicină (CNAM), iar altă parte, din bugetul de stat. În 2014 s-au alocat bani pentru 20 de transplanturi renale şi 10 transplanturi de ficat. „Dacă va fi nevoie de mai multe – vom mai cere. De le-am face pe acestea. Până acum au fost făcute numai şase transplanturi renale, iar în lista de aşteptare sunt numai 24 de pacienţi, unii dintre ei pot avea contraindicaţii pentru moment”, explică directorul Agenţiei de Transplant, Igor Codreanu. „Pentru ca acest sector să meargă bine este nevoie să continuăm instruirea, să alocăm bani, să lucrăm cu centrele de hemodializă şi să avem lista de aşteptare mai mare. Parcă totul este pregătit, dar e nevoie să le punem pe toate pe roate ca lucrurile să meargă ireversibil”, adaugă specialistul.
În R.Moldova sunt aproape 900 de pacienţi care necesită transplant de organe. În centrele de hemodializă din republică vin circa 500 de pacienţi. Estimările specialiştilor arată că jumătate dintre ei ar putea fi incluşi în lista de aşteptare pentru transplantul renal, însă în prezent aceasta este de doar 24 de persoane. Alte 28 de persoane sunt în lista pentru transplant hepatic. Problema ar fi că centrele de hemodializă nu dispun de suficienţi specialişti. Pentru ca un pacient să ajungă în lista de aşteptare trebuie bine investigat, explică Igor Codreanu. „Este nevoie de completat un dosar special, care necesită timp. Fiecare pacient este investigat foarte minuţios. Pentru asta şi medicii au nevoie de timp, dar ei sunt supra-încărcaţi şi nu reuşesc”, adaugă directorul Agenţiei de Transplant.
În primele şase luni ale anului, în R.Moldova au avut loc 12 operaţii de transplant, şase dintre ele fiind transplanturi renale. „Nu toate operaţiile au avut succes şi nicăieri nu este posibil ca toate operaţiile să aibă succes. Acest fapt depinde cel mai mult de starea recipientului. Totuşi, rata operaţiilor reuşite este foarte bună. Sunt şi eşecuri, dar mult mai puţine decât au fost în România sau în alte ţări la început de cale”, explică directorul Agenţiei de Transplant.
