Reporter special: Violenţa în familie nu mai este o chestiune privată, ci o problemă socială
Ana a terminat 9 clase, iar când a fost cerută în căsătorie a crezut că este cea mai norocoasă. Nu a învăţat o profesie, ci a născut un băiat de care avea grijă acasă. Însă căsnicia s-a dovedit a fi una nefericită, iar bărbatul unul violent, şi Ana (numele victimelor au fost schimbate – n.r.), cu un copil în braţe şi dependentă financiar de el, a răbdat abuzurile până i-a ajuns cuţitul la os. Pe atunci, copilul avea doar un an. Astfel de istorii se întâlnesc foarte des în localităţile Moldovei, însă instituţii care să le ajute sunt foarte puţine.
“Nu contrează câţi ani ai. Ce, o să ne pună într-un ceaun şi o să ne fiarbă?”. Asta îi spunea tatăl celui de-al doilea copil al Anei, atunci când ea atingea subiectul vârstei. Femeia credea că, fiind mai mare decât el, şi având un copil din prima căsătorie, îi va strica viitorul bărbatului care îi stă alături. Astfel, într-o zi, fără ca să-i spună, Ana a decis să vină la Centrul maternal “Pro Familia” din Căuşeni.
Nu a avut noroc în prima căsătorie. Bărbatul o bătea, venea beat noaptea şi o alunga afară. Unicul său gând atunci era să reuşească să ia copilul de o lună cu dânsa, să nu-l lese în casă. Când soţul a început să meargă la o femeie din sat, Ana a decis să-şi ia viaţa în mâini.
A lucrat la un lider agricol. Acolo l-a şi întâlnit pe tatăl celui de-al doilea copil care se va naşte peste trei luni. Cu toate că el era cel care a ales-o, făcându-i curte şi acceptându-l pe Dan, primul copil al Mariei, ea se temea că dacă ar fi rămas cu el, i-ar fi stricat viaţa. Mai ales că mama şi sora bărbatului erau categoric împotriva ei. După ce tatăl Anei a aflat despre graviditate, s-a dezis de ea pentru că a făcut un copil din flori. Mama şi ceilalţi trei fraţi şi surori se mai interesează de ea, dar nu pot să o ajute cu nimic.
Astăzi, Ana visează să înveţe meseria de bucătar, să-şi oficializeze, în sfârşit, divorţul şi să restabilească relaţia sa cu rudele.
Cine are grijă de victimele noastre?
Toate familiile fericite seamănă între ele, fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei. Aceasta este experienţa lucrătorilor centrului, care, din decembrie 2006 şi până acum au văzut şi asistat 238 de istorii diferite. Centrul Maternal “Pro Familia Căuşeni” este o instituţie publică care acordă servicii de consiliere victimelor violenţei domestice şi oferă plasament temporar mamelor cu copii minori în situaţii de criză. La moment, el poate oferi loc pentru 10 mame şi nouă copii.
Centrul face parte dintr-un sistem de alte 10 proiecte implementate de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) prin intermediul proiectului “Oportunităţi mai bune pentru tineri şi femei”. Centrul a funcţionat până la finele anului trecut preponderent din surse financiare atrase din proiecte, finanţatorul principal fiind PNUD Moldova şi co-finanţat de Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM).
„Cu statutul de Centrul Maternal “Pro Familia Căuşeni”, el este creat din 2009 de către Consiliul raional Căuşeni, finanţarea căruia a început de la 1 ianuarie 2011. În proporţie de 75%, centrul este finanţat din bugetul raional, iar 25% este asigurat de către Asociaţia Psihologilor Tighina”, spune Tatiana Osadci, directoarea instituţiei.
Susţinerea financiară din partea Consiliului raional constituie 100 de mii de lei anual.
Lupta cu stereotipurile în societate
Unul dintre primele obiective ale centrului era ca societatea să accepte serviciile unor astfel de instituţii. Comunitatea nu credea în durabilitatea proiectului, iar atitudinea faţă de beneficiare era ostilă. Lumea zicea că ele provoacă violenţa în familie şi singure sunt vinovate. Preotul, invitat la botezul unui copil din centru, iniţial a refuzat să vină pentru că ele ar fi nişte femei păcătoase. Cu timpul, stigmatizarea victimelor abuzului şi violenţei în familie a scăzut, a rămas doar necesitatea continuă de consiliere psihologică a beneficiarelor, care, la început, consideră că ele sunt vinovate de ceea ce li s-a întâmplat. Ana Şchiopu, psihopedagog la Centrul Maternal “Pro Familia” afirmă că activităţile de consiliere şi cele de grup sunt îndreptate spre combaterea complexului victimei, iar femeia este îndrumată să nu se întoarcă la abuzator.
Câtă violenţă e în familie împotriva bărbaţilor?
Cu toate că, violenţa în familie, de cele mai dese ori, este aplicată împotriva femeilor, Ion Oboroceanu, Procurorul raionului Căuşeni, consilier juridic de rangul I, consideră că nu este o raritate şi violenţa împotriva bărbaţilor, fenomenul fiind mult mai frecvent decât arată statisticile. “Realitatea este mult mai dură decât statisticile. Procentajul este mult mai mare, nu 3—7%, ci toate 25—30%. Problema este în mentalitate: ruşinea, educaţia bărbaţilor nu le permite să denunţe cazurile de abuz, iar la moment nici nu există servicii pentru reabilitarea victimelor-bărbaţi”, susţine Ion Oboroceanu.
Procurorul de Căuşeni este de părerea că practicile pozitive sunt cele mai bune forme de informare a comunităţii, iar cazurile concrete rezolvate ridică cultura juridică a societăţii. Din cele aproximativ 50 de demersuri privind acordarea ordonanţei de protecţie înaintate de procuror în perioada iulie 2010 – august 2011, toate au fost acceptate de instanţele de judecată.
„Odată cu adoptarea Legii Nr.45 “Cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie”, violenţa în familie nu mai este o chestiune privată, ci o problemă socială”, susţine Ion Oboroceanu. El afirmă că pârghii legale pentru schimbări pozitive există, trebuie doar ca instituţiile de drept să înveţe să lucreze în echipă, iar societatea să aibă membri motivaţi de a rezolva problema.
Stela Roman, Asociaţia Presei Independente
