O biserică în memoria mamei

Oamenii din satul Chioselia Mare din r-nul Cahul au avut parte zilele trecute de un eveniment deosebit. În sfârşit, după o aşteptare de zece ani, atât cât a durat construcţia locaşului sfânt, altarul Bisericii din Chioselia a fost sfinţit. Acum oamenii se pot aduna la serviciul divin în sat, căci ani în şir, când nu aveau biserică, mergeau în satul vecin, la 7 km distanţă, pentru ceremoniile religioase.

Trei fraţi – Vladimir, Andrei şi Roman Davidescu, îndrumaţi de tatăl lor, Ilie, au mobilizat puterile satului şi au construit o biserică în numele mamei lor, chiar în faţa casei părinteşti. “Mama a fost învăţătoare de clasele primare, dar a murit prea devreme. O chema Parascovia. În memoria ei, am vrut să ridicăm o Biserică “Sfânta Paraschiva”, care ar fi binevenită şi pentru întregul sat. Tatăl a fost iniţiatorul şi cel care a pus prima piatră la temelia bisericii. A decedat şi el cu trei ani în urmă”, spune Andrei, feciorul mijlociu, care a plecat din sat de la o vârstă fragedă, de numai 14 ani.

“O biserică trebuie construită cu voie bună”

Oamenii spun că în acest loc a fost casa de cultură, iar ei au cerut primăriei să li se permită să construiască o biserică. În anul 2000 s-a stabilit proiectul şi au început să se adune toate actele necesare, ca din anul 2002 să înceapă construcţia.

Vladimir povesteşte că tot satul a pus mână la mână şi au ajutat cu ce au putut. “Unii au venit cu mâncare pentru muncitori, alţii au dat o mână de ajutor la construcţie. O biserică doar trebuie construită cu voie bună şi cu multă înţelegere”, explică Vladimir, unul dintre fraţi, care este şi liderul satului.

Preotul Veaceslav, slujitor al bisericii, spune că cei trei fraţi, împreună cu tatăl lor, erau permanent implicaţi în lucrările de construcţie şi că “aceşti oameni au depus suflet mare în tot ce au făcut, este un exemplu de urmat”.

La sfinţirea altarului  au venit nu doar consătenii din Chioselia Mare, ci şi primarii localităţilor vecine, şi foşti chioselieni, plecaţi la studii sau la muncă în alte localităţi. Oamenii au venit cu daruri din suflet.

Gheorghe Rojnoveanu, profesor universitar şi doctor habilitat în chirurgie, a venit la Biserica din satul său împreună cu mama sa. Au adus şi o icoană, ca un semn de legământ cu locaşul de cult de la baştină. “Este Icoana Sfântului Gheorghe Biruitorul. Este adusă de la Kiev. Am acasă una mai mică, iar pe aceasta, mare, am adus-o pentru biserica noastră din sat”, spune Gheorghe Rojnoveanu.

Clopotele poartă numele ctitorilor

Cele cinci clopote, care vestesc începerea slujbei, au fost aduse din oraşul Voronej, Rusia. Cel mai mare îi aparţine tatălui fraţilor Davidescu. “Am întocmit un proces-verbal şi l-am înmânat fraţilor Davidescu pentru a ne ajuta cu achiziţionarea clopotelor. Ei cunosc mulţi oameni de afaceri din Rusia şi am considerat că vor izbuti mai uşor”, mărturiseşte preotul Veaceslav. De asemenea, el adaugă că pe fiecare clopot este incrustat numele acestor fraţi, ctitorii bisericii. Preotul accentuează că, pe lângă familia Davidescu, ctitori de bază sunt şi localnicii, care au contribuit la împodobirea bisericii cu obiectele necesare şi care de asemenea sunt pomeniţi ca ctitori. “Unii enoriaşi au ajutat cu sume băneşti la picturi, alţii pentru icoane şi alte lucruri utile în construcţia bisericii”, adaugă el. Totodată, preotul spune că, deşi au fost şi mai sunt momente dificile, construcţia nu s-a stopat niciodată. Oamenii au fost tot timpul uniţi, iar atunci când nu ajungeau bani, satul sărea cu o mână de ajutor.

În această zi şi elevii din localitate au participat la ceremonia divină, primind liber de la ore. “Vom recupera orele. Azi este o zi specială şi pentru noi”, spune Gelu, un băiat inimos. Copiii au participat activ la acest eveniment comunitar: unii aşezau mesele, aduceau scaunele, alţii aveau grijă de copiii mai mici, dar cu toţii şi-au făcut timp şi pentru jocuri prin ograda bisericii.

Slujba de sfinţire a bisericii şi Sfânta Liturghie au fost oficiate de un sobor de 11 preoţi împreună cu ÎPS Petru, mitropolit al Basarabiei. Ceremonia a finalizat cu o agapă cu bucate pregătite de chioselieni. Odată cu denumirea bisericii «Sfânta Paraschiva», acest sat va serba şi hramul localităţii tot în ziua numelui acestei mari mucenice. Satul Chioselia Mare are în jur de 750 de locuitori.

Aida COTRUŢĂ

[nggallery id=138]


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. vera

    Oamenii fac biserici, in amintirea rudellor,
    …Iar statul nu are bani sa faca penitenciare pentru “julici” care prada tara si comit omoruri, ca-n aceste vechi, care sunt, nu le place:numai acei de jos trebuie sa stee “la duba”!

    LA ALTARUL ADEVARULUI

    Moldova geme de durere;
    Pierdut-a multi oameni destepti,
    Ramas-au mai putin, sa-ndure,
    Nefericirea celor morti.

    Biserici vezi, unde te-ntorci,
    Castele mari ca in povesti,
    Tu,om de jos, cand te trezesti,
    Sa faci ceva, sa mai traiesti?

    In Moldova noastra scumpa,
    Care, cine vrea o scuipa,
    Traind, aici,de tara uita,
    Lasind-o:goala si pierduta,
    In pirloage – mai bogata,
    Cu batrini,ce moarte-asteapta,
    Stind, la pat, cu buz’uscate:
    N-are cine le da apa,
    Nici o sansa pentru maine,
    Asteptind, moartea sa vie;

    Cand, BISERICI NOI,in-vi-e,
    Statul,doar le da,de-o paine,
    Restul…moartea ii sfisie,
    Gasindu-i pe drum, in frig,
    Bolnavi,goi, infometati,
    C-au plecat ca voluntari:
    Pentru stat la Dubasari,
    Dar au ramas ca dusmani,
    Care azi, nu fac “un ban”,
    Sunt lasati, in noaptea neagra,
    Fara lumina, in ochi;
    Nici mucuri de luminare
    Nu le dau, azi, “sfintii” pochi..!

    Cresc biserici peste tot…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *