Liceul “suspendat” de la Grigoriopol

Ora 14.00. La poarta şcolii din s. Doroţcaia, r. Dubăsari, parchează trei autocare cu aproape 200 de copii din or. Grigoriopol. Elevii se grăbesc să îşi ocupe locurile în bănci pentru că în scurt timp va suna la clasă. Laura Jitariuc din Grigoriopol, elevă în clasa a 9-a, parcurge zilnic, timp de opt ani, 17 kilometri cu acelaşi autocar ca să ajungă la lecţii în Doroţcaia.

244-grigoriopolAtât ea, cât şi colegii săi din clase mai mari şi mai mici împart şcoala care i-a adăpostit cu copiii din Doroţcaia. Timp de opt ani, de când s-au refugiat cu clasa pe malul drept al Nistrului, copiii de la Liceul “Ştefan cel Mare şi Sfânt” din Grigoriopol învaţă după masă, iar elevii din Doroţcaia de dimineaţă.

De opt ani cu acelaşi program

“Îmi amintesc bine de ziua în care am venit prima dată cu autocarele la această şcoală”, povesteşte Laura Jitariuc despre 1 septembrie 2001. “Zi de zi parcurgem 17 kilometri ca să ajungem la şcoală. Este destul de complicat, mai ales iarna, atunci  când este frig şi gheţuş. Nu avem prea mult timp liber, deoarece de dimineaţă trebuie să ne facem temele pentru acasă, iar după masă suntem la ore. De obicei, ajungem acasă după ora 19.00”, mai spune Laura despre programul său şi al colegilor. Ea mai aminteşte şi de o altă problemă – punctele de trecere separatiste, care uneori le creează elevilor probleme, invocând că le lipsesc unele acte.

Aceeaşi situaţie au confirmat-o şi colegii Laurei înainte să înceapă ora de limba română. “Ne-am dori să revenim acasă, la Grigoriopol, unde să putem învăţa limba română fără a fi supuşi presiunilor”, ne spune Aurelia Pavalachi, colega Laurei.

Elevii Liceului Teoretic din Doroţcaia spun că şi-au făcut mulţi prieteni printre elevii de la Grigoriopol. “Am mai mulţi prieteni buni, dar şi mulţi cunoscuţi printre elevii de la Grigoriopol”, ne spune Vlad Bârzan, elev în clasa a 8-a. “Sunt foarte amabili şi prietenoşi”, consideră Ina Filipenco, din clasa a 10-a. “Ne ajutăm la lecţii şi ne împrumutăm cărţile”, mai adaugă eleva.

Oaspeţi nedoriţi

Deşi elevii ambelor instituţii de învăţământ spun că se împacă bine, administraţiile acestor şcoli, care împart acelaşi sediu, au devenit ostile. Chiar înainte de începerea noului an de studii, la 24 august, un grup de părinţi ai elevilor din Doroţcaia au adresat o scrisoare ministrului Reintegrării, Vasile Şova. “Noi, părinţii, am ajuns la punctul culminant”, şi-a început adresarea acest grup de părinţi. “Copiii noştri nu au posibilitatea să îşi desfăşoare studiile în condiţii normale”, au motivat ei, invocând mai multe probleme, cum ar fi că e ocupată de dimineaţă până seara cantina, că amenajarea şi menţinerea ordinii rămâne pe seama administraţiei Liceului Teoretic Doroţcaia, dar şi faptul că timp de şapte ani (n.r. – aproape opt), aceşti elevi sunt oaspeţi care “vin la totul pe de-a gata”.

Eleonora Cercavschi, directoarea liceului de la Grigoriopol, spune că instituţia pe care o reprezintă are un contract de arendă cu Primăria s. Doroţcaia. “Achităm arenda de peste 70 de mii de lei pe an”, ne-a spus ea, solicitată să comenteze acuzaţia părinţilor, dar şi a administraţiei liceului Doroţcaia că ar fi prejudiciat bugetul liceului-gazdă.

“Scrisoarea care a ajuns la Ministerul Reintegrării a fost ca o lovitură din spate şi considerăm că nu s-a procedat colegial. Noi nu avem altă soluţie decât să fim înţeleşi de colegii din Doroţcaia. Probabil că există cineva interesat să genereze conflicte între noi şi care vrea să ne lovească cap în cap”, mai comentează Eleonora Cercavschi.

“Un popor prea mic pentru o ură atât de mare”

Ca să descrie situaţia prin care trec, Claudia Sainsus, profesoară de limba română de la Liceul “Ştefan cel Mare şi Sfânt”, a adunat şi nişte citate din literatură: “Suntem un popor prea mic pentru o ură atât de mare” (Ion Druţă).

“Incomodităţile pe care le suportă angajaţii şi elevii liceului de la Doroţcaia nu sunt comensurabile cu cele pe care le suportăm noi, mai ales pe timp de iarnă”, explică profesoara de limba română. “Faptul că încep lecţiile cu jumătate de oră mai devreme nu este mai grav decât situaţia noastră. Unica soluţie este acordarea unui sediu la Grigoriopol, dar nu depinde de noi”, mai spune Claudia Sainsus, care până în prezent nu a auzit de vreo intervenţie a autorităţilor R. Moldova ca să le rezolve problema. “E regretabil că ceea ce nu a reuşit să distrugă Smirnov (n.r. – liderul separatist de la Tiraspol) încearcă să distrugă cei de aici. E mult mai dureros”, opinează ea.

Pe de altă parte, directoarea liceului din Doroţcaia, Viorica Băcioi, afirmă că ambele instituţii suferă din cauza împărţirii aceluiaşi sediu. “Doroţcaia este un sat de oameni ospitalieri”, explică ea. “Iniţial s-a convenit ca liceul de la Grigoriopol să fie găzduit pe un termen de câteva luni. Acum mergem pe al optulea an. Majoritatea cheltuielilor sunt din bugetul liceului nostru, de aceea nu putem procura materiale didactice noi”, mai explică directoarea nemulţumirea părinţilor care au solicitat Ministerului Reintegrării ca elevii şi profesorii de la Grigoriopol să părăsească instituţia care îi găzduieşte.

Orar modificat

Problema, consideră autorităţile publice locale, constă în lipsa unei conlucrări între administraţiile instituţiilor. “Am încercat prin Ministerul Reintegrării, Ministerul Educaţiei, prin misiunile diplomatice să găsim o soluţie pentru această problemă”, spune Maria Jimbei, vicepreşedinta r. Dubăsari. “Sper, de exemplu, să revenim la clădirea din or. Grigoriopol, dar autorităţile de acolo nu vor accepta”, mai spune ea.

“Cei de la Grigoriopol s-au simţit foarte comod şi li s-a acordat multă atenţie. S-a făcut totul pentru ei”, afirmă Vasilisa Iluţa, şefa Direcţiei Educaţie Preşcolară şi Învăţământ General de la Ministerul Educaţiei şi Tineretului, deşi profesorii liceului de la Grigoriopol neagă acest fapt. Angajata Ministerului Educaţiei şi Tineretului a ajuns la Doroţcaia ca să discute cu administraţiile celor două instituţii despre situaţia lor. Într-un final, s-a decis să se facă mici modificări în orar.

Problemă suspendată de opt ani

Spre deosebire de Vasilisa Iluţa, Ion Manole, preşedintele Asociaţiei “Promo Lex”, instituţie care se ocupă de cazul liceului de la Grigoriopol, spune că până în prezent autorităţile de la Chişinău nu au întreprins nimic ca să schimbe în bine situaţia acestor copii şi profesori.

“Ar trebui să li se creeze condiţii nediscriminatorii faţă de alte instituţii de învăţământ”, consideră Ion Manole, opinând că timp de opt ani s-ar fi putut să li se găsească un sediu.

În ceea ce priveşte scrisoarea părinţilor din Doroţcaia, Ion Manole crede că poate fi vorba despre o provocare. “Ministerul Reintegrării şi cel al Educaţiei trebuia să insiste la obţinerea unui sediu în Grigoriopol, iar Ministerul Afacerilor Externe trebuia să facă public acest caz la nivel internaţional”, mai spune Manole, adăugând că soluţia de a evacua elevii şi profesorii acestei şcoli nu a fost ideea cea mai bună. “De aproape opt ani problema acestei instituţii de limbă română de la Grigoriopol este pur şi simplu suspendată”, mai afirmă preşedintele Asociaţiei “Promo Lex”.

Anastasia NANI



Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

9 comentarii

  1. Raisa,Tiraspol

    Am citit atent articoloul si-mi dau lacrimile.Mi-am amintit de acele zile grele din anul 2004,15 iulie,cind separatistii Transnistreni au devastat cladirea fostei scoli romanesti nr.20 din Tiraspol,actualmente Liceul Teoretc “Lucian Blaga”.Cite lacrimi?Cita injosire au suportat copiii alaturi de noi,profesorii lor!!!???Am protestat zilnic in fata liceului,am pichetat ambasada Rusiei la Chisinau si nu numai.Am alergat pe la autoritatile locale si cele de la Chisinau pentru a gasi dreptatea.Sincera sa fiu,dl. Sova , Ministerul Reintegrarii nu a miscat nici un deget ca sa solutioneze problema.De ce?Fiindca nu avea nici o putere.A fost un “politician impotent”,o marioneta a lui Voronin,care nu a facut absolut nimic pentru acesti elevi si profesori care au suferit si mai sufara inca.Atunci,in 2004,elevii de la scoala romaneasca din Tiraspol au fost gazduiti de Liceul din satul Copanca raionul Causeni. Directorl liceului “Vasile Alexandri”,dl Nicul Valentin,care a impartit TOT cu elevii nostri….si hrana gratis, si bancile si scaunele,absolut tot.Unii copiii din Copanca aduceau scaunele de acasa fiindca aveau oaspeti la ei in scoala si nu incapeau in banci,erau foarte multi.Profesorii de la Copanca nu au impartit hartile,globul,eprubetele etc, fiindca atunci cind intrau in clasa copii erau ai lor nu ai “nostri si ai vostri”Desi acolo la Copanca,numarul de elevi era mare, copiii de la Tiraspol nu au fost marginalizati.Sedeau cite 3 in banci alaturi de eleviii din Copanca.Nimeni nu ne-a pus conditii :voi veti invata dupa masa,iar ai nostri de dimineata… si profesorii si eleviii de acolo le-au acordat toata caldura sufleteasca fiindca isi dadeau bine seama prin ce greutati trec acesti copii,care nu poarta nici o vina in fata lui Dumnezeu si care la fel ca elevii din Grigoriopol traverasu zilnci aproximativ 25 km.Treceau prin posturile de “graniceri”inarmati pina peste cap,care zilnic creau probleme si elevilor si profesorilor insotitori.Acum mediatez asupra mesajului trimis de asa zisii”parinti” de la Dorotcaia.Oare este scris de parinti?Banuiesc ca in spate sta directorul acestui liceu care ar fi sustinut de Seful Directiei Invatamant de la Dubasari.Slugoii “regimului comunist”.E unicul lucru care il pot face.Ei stiu bine ce personalitate este doamna Cercavshi,deaceea si actioneaza in cel mai mirsav mod.Nu poate un parinte,care are copii si care stie ce e durerea sa scrie asemenea mesaje.Cu atit mai mult, vedeti mai sus,copii de la Grigoriopol spun ca au prieteni la liceul unde invata.La fel cum au si copii nostri.Cu toate ca noi, in 2005 am revenit la studii in micul nostru locas.Insa ne bucuram ca copiii tin legaturi strinse.Iar atunci cind noi,profesorii avem nevoie de ajutor,cei de la Copanca si Causeni rup de la ei ,dar fac tot posibilul sa ne bucure cit de putin!!! Vreau sa le pun o intrebare domnilor profesori si directprului de la Dorotcaia:Oare copiii de la Grigoriopol,sunt bucurosi sa parcurga zilnci 17 km pina la scoala?Cineva dintre DVS visati ca copilul personal sa parcurga aceasta distanta zilnic pentru a invata in limba mamei?Oare nu este o crima a maturilor?Acesti copii si asa nu au copilarie.Ei nu se bucura de toate drepturile care le au alti semenei de ai lor. Sa stiti ca srisorile anonime nu se examineaza,ele se rup si se arunca la cosul cu gunoi.Dar, cu parere de rau, aceasta este tot o “scoala a comunismului”.Cel care se ocupa de asemenea mirsavenii ar trebui sa rosesca.Va rog sa invatati multe lucruri de la acesti copii,ei la scoala nu invata sa fie lasi si tradatori de tara si de neam.Ei invata sa fie OAMENI, sa-i iubeasca pe apropiatii lor….Nu copiii si profesoriii sunt de vina ca au ramas in mijlocul drumului.
    Cu mult respect pentru profesorii,parintii si copiii din Grigoriopol,
    Raisa Padurean,director adjunct al Liceului Teoretic “Lucian Blaga”,Tiraspol.
    PS.Oare ce simte un parinte cind trimite zilnic copilul la scoala la o distanta de 17 km.Mai ales iarna,cind afara e vilelie…..???

  2. romobas

    Raisa suntem alaturi de voi si va admiram pentru curajul de care dati dovada. Daca nu ati fi luptat, asa cum stim, am fi cerut demult abandonarea Transnistriei si unirea Basarabiei cu Romania. Nu va putem insa lasa pe mana dusmanuluisi, in plus, avem nevoie de oameni curajosi si cu demnitate, care nu sunt prea multi, totui…

  3. Simona

    Raisa ne vorbeste despre dragostea fata de limba strabuneilor si despre mandria de a fi roman intr-un loc in care a fi roman inseamna sa fi batjocura veneticilor de la rasarit.Eu ma tot intreb daca noii guvernanti ai Moldovei vor privi spre poporul romanesc al transistriei altfel decat “patriotul”Voronin ,cel care reducea numarul scolilor romanesti din Moldova , se lupta sa desfiinteze Biserica romaneasca a Basarabiei si incerca sa izoleze Basarabenii de ceilalti romani.

  4. raisa

    pt.romobas..multumesc mult.dar uneori avem nevoie de sustinere morala.un cuvint cald spus la timp, te face sa zbori si uiti de toate necazurile.stiu situatia acestor elevi ,deaceea si ma doare. unicile insulite de romanism aici in transnistria sunt scolile cu predare in limba romana.anume aici venim sa comunicam, sa instruim copiii.aici ne este casa,aici ne este biserica sufletului nostru.cei care nu au trecut prin ceea ce am trecut noi,nu poate intelege realitatea.copiilor si profesorilor de la Grigoriopol le doresc curaj si MULTA rabdare.

  5. romobas

    Raisa, am si cuvinte calde, si admiratie pentru romanii din zonele ocupate (trebuie sa spun ca, intr-un grad mai mic, si noi, cei din Chisinau (sau Balti), ne simtim uneori “asediati”, dar, sigur, situatia este incomparabil mai grava in zona de control a Tiraspolului!). Cuvintele insa risca sa se devalorizeze, daca nu sunt urmate de fapte. Iata de ce uenori avem retineri in a ne exprima sentimentele. Tot speram ca, intr-o zi, vom putea demonstra ca suntem alaturi de voi, nu doar sa spunem asta…

    Apropo de acest subiect. Cand s-a inceput razboiul de pe Nistru, eram studenti in Romania, ne uitam la televizor si plangeam… Urma sustinerea tezelor de licenta, si nu puteam veni acasa… Dupa sustinere, cand am revenit acasa, conflictul “se inghetase” deja. A discutat cu multa lume, intreband, cum de s-a ajuns in acest impas. Toti strangeau din umeri si ziceau ba ca au fost facute multe greseli, ba ca suntem vinovati fata de “transnistreni” ca nu i-am luat “cu binisorul”. Cel mai urat mi s-a parut faptul ca in timp ce pe linia Nistrului mureau oameni, aici viata era “pasnica”, se mergea la cinema, se faceau nunti, chefuri… De ce? – am intrebat. Un profesor universitar mi-a spus: “Nu stiam mai nimic, aici nu se spunea decat ca situatia e “sub control””. Sub ce “contriol”, cum, cu ce pret? – asta nu se spunea”. Pai asa, sigur ca atunci cand s-a semnat armistitiul, pe malul drept a fost un adevarat soc… Am auzit despre un documentar filmat in razboiul din Transnitrsia. de Alecu Deleu. Nu l-am vazut, insa. A fost interzis?! De ce?

  6. Raisa

    De ce?Multe lucruri le vom descoperi de acum incolo.Dar de ce pe data de 7 aprilie la televiziunea Moldova 1 se transmitea ce doresti numai nu realitatea?Sunam la prietenii de pe malul drept si-i intrebam,dar ei habar nu aveau ce se intimpla in Chisinau.Iata asa s-a ascuns si adevarul din anul 1992.Stii ce ma doare? “Tovarasul” “presedinte al tarii” voronin a aruncat ordinele si medaliile la stinga si la dreapta…..Dar a auzit cineva ca vre-un profesor sau parinte din scolile romanesti din transnitria sa fie decorat cu ordine sau medalii? Noi am pierdut tinereatea,iar copiii nostri nu au mai avut copilarie fericita…Insa cu parere de rau, pentru ei nu s-a gasit macar o foaie formatul A4.Reiese ca veneticii si tradatorii au facilitati la noi in tara,iar cel ce munceste cinstit ramane de nimic.Uite si alta durere.Ce folos? Ramane la nivel de comunicare intre noi si atit.Acum uneori avem cosmaruri cind ne amintim prin ce am trecut!!!Atunci nici nu ne imaginam prin ce pericol trecem? Au trecut deja 5 ani de la a doua devastare din 2004.Nici odata nu doresc sa se mai repete ceea ce a fost!Atunci,in ziua de 15.07.2004,la fel ni se arata un”document” care avea o semnatura si fara stampila.Ce crezi? Cei care au devastat liceul nostru toti au fost ridicati in grad.Ce a facut voronin dupa evenimentele din 7 aprilie si nu numai???? A aruncat metalul la stinga si la dreapta. Si noi mai cautam dreptate.OARE ESTE EA UNDEVA?

  7. romobas

    La fundul marii… Eu incerc sa nu desper, totusi. Pentru ca voata mi-a demonstrat ca exista Dumnezeu, si, exact asa cum se spune, Dumnezeu nu bate cu abtul…

    De Voronin nici n-avem ce vorbi. Cred ca n-a vrut niciodata sa reunifice malurile Nostrului! e UN TEATRU tot ce declara! Un teatru ieftin, ca sa-l ajute sa adune averi. Ca nu se mai satura, de parca le vor lua in mormant cu ei! – si daca le aduna pentru copii, inca n-au aflat ca averile nemuncite se risipiesc in doua zile!? E o lege nescrisa: omul nu pretuieste ceea ce a obtinut usor! De asta mai toti copii de bani gata sunt ori betivi, ori narcomani, ori jucatori prin cazinouri…

    A fost o mica perioada (perioada “Kozak”), in care l-am crezut pe Voronin capabil de verticalitate. Dar iluzia s-a risipit imediat. Mi-am dat seama ca un om care se exprima atat de primitiv nu poate simti ca unul evoluat si, deci, nu poti astepta de la un primitiv sentimente profinde, decizii bine gandite sau noblete in actiuni. Daca Voronin ar avea, totusi, macar o umbra din toate astea, tot nu l-ar lasa anturajul sa-si puna in aplicare calitatile nobile – pentru ca anturajul sau este la fel de primitiv.

    De ce se baga aceste nimicuri in politica si ne nenorocesc pe noi, ceilalti? Pentru ca altceva ei nu pot face! Ei nu sunt pregatiti decat pentru viata parazitara de acest tip: cu intrigi, santaj, crime, semilegalitate etc. Prosti suntem noi, cei care ii lasam sa-si bata joc de cetatenii cinstiti.

    Dar, cum se zice, speranta moare ultima. Acum speram ca noua guvernare va fi ALTFEL.

    Voua sa va dea Dumnezeu sanatate si tarie, si credinta, si… as vrea sa nu pierdem legatura. Pana la urma, nu ne vor putea face nimic, daca vom sti sa fim uniti. Si sa nu tacem, sa stie ca sunt in vizorul nostru si ca toata averea furata nu le va fi de ajuns ca sa se spele de rusine (pentru ca si-au calcat in picioare propriile promisiuni, nu mai vorbesc crimele din 7 aprilie).

  8. Simona

    Vocea Basarabiei: Populaţia băştinaşă a Transnistriei a fost neintrerupt majoritar romanească

    Populaţia băştinaşă a Transnistriei in hotarele istorice cuprinse intre Nistru şi Bugul Oriental a fost neintrerupt, pe parcursul secolelor, majoritar romanească. Acest lucru l-au demonstrat o serie de călători, geografi şi prelaţi, cum ar fi Gian Lorenzo D’Anania, Giovani Botero, Nicolo Barsi, care au depus in cărţi publicate mărturii asupra caracterului etnic romanesc al acestui teritoriu.
    Cu aproape 30 de ani inainte ca ruşii să treacă Bugul, in 1792, şi să anexeze Transnistria cu forţa armată, guvernul rus l-a trimis in recunoastere in această zonă pe cazacul Andrei Constantinov. Reintors la curte, cazacul a raportat că nu a găsit nici un rus şi că a auzit “doar vorbă moldovenească şi tătărască”.
    Protoiereul rus Lebentiev in lucrarea sa “Ucraina Hanului”, apărută in or.Herson, in 1860, recunoaşte că moldovenii sunt cei mai vechi trăitori pe locurile pe care se situează Transnistria. In context, scriitorul Bogdan Petriceicu Hasdeu afirma că la 1230 exista o populaţie romanească compactă in Podolia Volnii, care se mai regăsea compact şi in 1849, in număr de aproximativ 500 de mii de oameni. Acelaşi lucru este recunoscut şi in Marea Enciclopedie Rusă din secolul trecut, iar lingvistul sovietic Serghieski recunoaşte, in 1936, că romanii şi ucrainienii au ocupat instantaneu acele locuri,”dacă nu mai repede romanii”.
    Odată cu mişcările revoluţionare din 1917, moldovenii transnistreni convoacă un congres la Odesa şi cer “lichirea Transnistriei de Basarabia”, “şcoala, liturghia şi judecăţile să se facă in limba romană, să se folosească alfabetul latin”.
    Caracterul moldovenesc (romanesc) al ţinutului transnistrean a fost recunoscut de sovietici, atunci cand au creat, in 1924, Republica Autonomă Moldovenească (RASSM) prin care a fost pus inceputul prezenţei politico-geografice moldoveneşti in Transnistria. După 1940, Stalin dezmembrează atat Basarabia care pierde judeţele Bolgrad, Izmail, Cetatea Albă, Hotin, cat şi RASS Moldovenească, care pierde raioanele Cruti, Balta, Barzu, Ocna şi Nani in favoarea Ucrainei.
    De la 1792, populaţia Transnistriei a fost supusă unui intens proces de rusificare, iar teritoriul a fost transformat pentru următoarele secole intr-un cap de pod al expansiunii ruseşti in Balcani.
    O bună parte a populaţiei băştinaşe a fost exterminată de regimul comunist. Istoriografii susţin că in 1937 intelectualitatea din RASSM a fost acuzată de susţinerea duşmanului de clasă, fiind exterminat atat intregul guvern al republicii, cat şi scriitorii Nicolae Smochină, Toader Mălai, Nicolae Ţurcanu, Simion Dumitrescu, Petre Chioru, Mihai Andreescu, Mitrea Marcu, Alexandru Caftanachi, Iacob Doibani, Ion Corcin, Dumitru Bătrancea, Nistor Cabac. In s.Butor, Grigoriopol au fost impuşcati 167 bărbaţi din cei 168 existenţi. Totodată, colectivizarea forţată şi inchiderea bisericilor i-a determinat pe mulţi să fugă peste Nistru.
    Necătand la aceasta, ultimul recensămant sovietic din 1989 arată că in circa 70-80% din localităţile din Transnistria populaţia romanească constituia 40%, in timp ce ucrainenii constituiau 28% şi ruşii 25%. Totodată, in or. Tiraspol unde, in 1940, romanii formau 65% din populaţie, in 1989 ei reprezentau abia 12%.
    Rezultatele complete ale recesămantului populaţiei in regiunea transnistreană a R.Moldova, petrecut in perioada 11-18 noiembrie 2004, arată că numărul total al populaţiei regiunii, in comparaţie cu 1989 s-a redus cu circa 25% sau cu peste 170 mii de locuitori. Populaţia or.Dubăsari s-a redus cu aproape 44%, populaţia or. Bender cu 30%, Camenca – cu 25%, Tiraspol – cu 21%, Rabniţa – cu 13%. Mai mult, s-au inregistrat schimbări in ceea ce priveşte structura populaţiei după naţionalităţile de bază. Astfel, ponderea populaţiei de etnie moldovenească s-a redus de la 40% la 31,9%, celei de etnie rusă s-a majorat de la 25,4% la 30,4%, celei de etnie urcraineană a crescut cu 0,5%.
    Regiunea transnistreană cuprinde in prezent un teritoriu de circa 4 163 km2 sau 12% din teritoriul R.Moldova. Pe teritoriul Transnistriei se află 167 de localităţi, dintre care 4 oraşe, 8 orăşele şi 143 de sate. In ciuda izolării internaţionale, Transnistria şi-a creat toate atributele caracteristice unui stat – instituţii de stat, forţe armate, structuri de poliţie, servicii de securitate, organe vamale, propria valută, propriul sistem economic şi financiar.
    Galina LUNGU (VoceaBasarabiei.net)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *