„Este o promovare nu doar personală, ci şi a imaginii pozitive a Republicii Moldova pe plan internaţional”

Interviu cu Ludmila Iachim

Numele Ludmila Iachim este de ani buni sinonim cu numele unei femei de succes, în pofida dizabilităţii sale locomotorii. Este manager de proiecte în cadrul Asociaţiei „MOTIVAŢIE”, expertă în angajarea asistată a persoanelor cu dizabilităţi, participantă la diverse conferinţe, dezbateri publice, evenimente de informare şi promotoare a persoanelor cu dizabilităţi. Participarea Ludmilei la concursul „Miss Wheelchair World 2017” reprezintă un act de curaj, încredere în propriile forţe şi promovarea imaginii R. Moldova pe plan internaţional. Iar numărul impresionant de 11.050 de voturi acordate Ludmilei este un important manifest de solidaritate.

— Ludmila, cum ai aflat despre acest concurs şi cum ai fost selectată?

— Potrivit Regulamentului concursului, ţările care organizează „Miss Wheelchair” la nivel naţional au avut dreptul să înregistreze două reprezentante. În ţările în care un astfel de concurs nu există, ONG-urile care lucrează cu persoanele cu dizabilităţi  au avut posibilitatea să nominalizeze o participantă. În cazul meu, organizatorii au aflat despre mine de la comunitatea moldovenilor stabiliţi în Varşovia. Astfel, am primit o scrisoare oficială prin care am fost încurajată să particip la concurs. După o analiză aprofundată a tuturor dosarelor, organizatorii concursului – Fundaţia „The Only One” şi Primăria de Varşovia – au anunţat lista finalistelor şi ţările de origine: 19 ţări şi 24 de participante, printre care R. Moldova în persoana mea.

— Povesteşte-ne ceva din culisele concursului.

— Atmosfera a fost una destinsă şi prietenoasă, însă programul pregătirilor a fost foarte solicitant. Cred că fiecare dintre noi şi-a dezvoltat rezistenţa la situaţii de stres. Numărul coregrafic a fost cel care ne-a dat bătăi de cap, pe motiv că nu a fost adaptat la nevoile fiecărei participante. În contextul în care unele participante aveau mobilitatea redusă a mâinilor, vă daţi seama că un exerciţiu coregrafic neadaptat accentuează incapacitatea persoanei şi nu o avantajează în niciun fel în raport cu participantele care aveau mâinile mobile. Dincolo de aceste impedimente, ne-am susţinut reciproc, ne-am complementat şi am format o echipă demnă de toată admiraţia participantelor şi a spectatorilor. Cu siguranţă, ar mai fi de lucru din perspectiva organizării evenimentului, întrucât  concursul se desfăşoară pentru prima dată şi este un proiect-pilot pe care poţi să testezi oportunităţile şi neajunsurile, în pofida cărora am urcat pe podium în faţa unui public larg şi am scris istorie.

— Concursul „Miss Wheelchair World 2017” şi-a propus din start să promoveze şi să pună în valoare abilităţile femeilor cu dizabilităţi, dar anumite voci l-au apreciat ca fiind netransparent în raport cu decernarea titlului ,,Miss Popularitate”. Ce crezi despre aceste acuzaţii?

— Cu trei zile până la închiderea votului on-line, aveam peste 11.000 de voturi şi mă clasam pe primul loc. Era o diferenţă de 5.000 de voturi dintre mine şi reprezentanta Poloniei, care, la acel moment, se poziţiona pe locul doi. Deşi votarea urma să se încheie pe 6 octombrie, acest lucru s-a întâmplat cu 3 zile mai devreme, fără anunţ prealabil. Explicaţia organizatorilor a fost că astfel şi-au propus să elimine concurenţa dintre noi şi că am fi mai motivate să ne concentrăm asupra pregătirilor pentru Gala Finală din 7 octombrie. Personal, nu am simţit vreo stare de concurenţă sau lipsă de atenţie, am mizat inclusiv pe titlul „Miss Popularitate”, dar, într-un final, în circumstanţe necunoscute, acesta a revenit reprezentantei Indiei. Vreau să fiu înţeleasă corect. Am împărtăşit emoţii de bucurie cu fiecare câştigătoare şi am sentimente de admiraţie pentru fiecare în parte. Însă, când lucrurile iau o întorsătură neaşteptată, când reprezentanta Poloniei câştigă trei coroane din totalul de opt, când uimirea creşte în rândul mai multor participante, trebuie să recunosc că lipsa de transparenţă mă face să cred că rezultatele concursului par să fi fost predefinite. Dezamăgirea mea se raportează la organizatorii acestui prim eveniment mondial, şi nu la participante, care au fost toate extraordinare şi deosebite în felul lor. Noi am fost o echipă. Fiecare a venit cu o istorie şi o experienţă proprie, suntem persoane formate şi ne bucurăm de reputaţie în diverse domenii. Fără să ezit, vă spun că suntem nişte persoane curajoase şi speciale într-un fel aparte, de vreme ce putem demonstra publicului larg că ne iubim şi ne acceptăm dincolo de aparenţe.

— Ce sfat le-ai da reprezentantelor sexului frumos care îşi propun la anul să participe la acest concurs?

— Să fie pregătite fizic şi moral. Condiţiile sunt dure din cauza numărului mare de participante şi a programului intens de pregătiri. Echilibrul emoţional şi perseverenţa sunt acele calităţi care o să le ajute enorm. Cu certitudine, experienţa este inedită şi merită orice efort şi investiţie. Este o promovare nu doar personală, dar şi promovarea imaginii pozitive a R. Moldova pe plan internaţional. Personal, am înţeles că pot fi depăşite anumite limite.

— Ludmila, ştiu că ai participat recent la Conferinţa naţională privind drepturile sexuale şi reproductive ale femeilor cu dizabilităţi în R. Moldova. Cum poţi combate sau îndreptăţi următoarea afirmaţie: persoanele cu dizabilităţi nu pot avea viaţă sexuală şi nu pot concepe/este periculos să conceapă copii?

— Avem mai multe istorii de succes când femei cu dizabilităţi au format familii, au dat naştere şi educă copii minunaţi, fără dizabilităţi. Sunt de acord că această afirmaţie, de cele mai multe ori, este una stereotipică. Dar, recunosc că sunt şi cazuri în care conceperea unui copil chiar ar putea pune în pericol viaţa viitoarei mame şi a copilului. În funcţie de gradul/tipul dizabilităţii şi de recomandările medicilor, persoana cu dizabilităţi va conştientiza care sunt posibilităţile şi capacităţile ei atât în a întreţine o relaţie sexuală, cât şi în a concepe un copil. Persoanele cu dizabilităţi trebuie să se poată bucura de toate drepturile sexuale şi reproductive garantate de instrumentele juridice. Însă, pe lângă drepturi, trebuie să cunoaştem care sunt şi responsabilităţile noastre, iar în unele cazuri, să conştientizăm consecinţele. Seminarele de informare sunt indispensabile: atât pentru personalul medical – pentru evaluarea corectă a stării persoanei şi o comunicare eficientă, cât şi pentru persoanele cu dizabilităţi – pentru exprimarea conştiincioasă a posibilităţilor, dorinţelor şi eventualelor patologii. Între medic şi pacient trebuie să existe o legătură de prietenie. Primul  trebuie să nu privească sceptic şi stereotipic posibilităţile unei persoane cu dizabilităţi, al doilea trebuie să expună deschis şi tranşant toate aspectele importante legate de starea sa fizică şi psihică şi de posibilitatea de a planifica o sarcină.

— Reuşesc femeile cu dizabilităţi să acceseze serviciile medicale de planificare a familiei sau de examinare a stării sănătăţii reproductive?

— Femeile cu dizabilităţi întâlnesc mai multe obstacole atunci când e vorba de o consultare la medicul ginecolog sau specializat în planificarea familiei. Acest lucru are loc, mai degrabă, din cauza prejudecăţilor, a personalului medical neinformat şi a lipsei condiţiilor de accesibilitate, decât din cauza dizabilităţii. Femeile cu dizabilităţi intelectuale şi psihosociale sunt într-o poziţie mult mai vulnerabilă în comparaţie cu cele cu dizabilitate fizică, atunci când vorbim de sexualitate şi viaţă reproductivă. Aceste persoane sunt descurajate sau ironizate de către diverşi membri ai societăţii dacă îşi propun să formeze un cuplu. Prin urmare, multe persoane au relaţii în secret, se simt desconsiderate şi le este dificil să menţină relaţii de cuplu. Pentru a preveni asemenea situaţii, mă adresez părinţilor copiilor cu dizabilităţi. Nu vă fie frică şi nu evitaţi discuţiile cu copiii când vine vorba de maturitate, sexualitate, planificarea familiei sau conceperea copiilor. Încercaţi să le explicaţi ce este o relaţie sexuală, care sunt consecinţele unor relaţii neprotejate. Vorbiţi-le despre bolile sexual transmisibile, despre contracepţie, despre riscul sarcinilor nedorite. Aceste discuţii nu vor descuraja persoanele cu dizabilităţi să întreţină relaţii sexuale sau să conceapă un copil. Ele vor creşte responsabilitatea tinerilor în a-şi asuma deciziile pe care le iau vis-à-vis de acest subiect. Sexualitatea copilului nu trebuie inhibată, despre ea se vorbeşte deschis. Dacă, calitate de părinte, aveţi dubii în a aborda acest subiect, mergeţi sau direcţionaţi copilul la un specialist. Puteţi programa în prealabil o consultaţie personală, pentru a vă asigura de competenţele acestuia şi de modul în care va fi tratat copilul dvs.

Natalia Ţurcanu, Alianţa Organizaţiilor pentru Persoane cu Dizabilităţi din R. Moldova

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *