Miracolul Crăciunului

Mirosul de brad și parfumul mandarinelor îmi trezesc cele mai frumoase amintiri din copilărie, senzații de pace și liniște. În ajun de Crăciun, eu și Nelu, fratele meu mai mic, așteptam cu mare nerăbdare ca tata să aducă bradul acasă. Ambii aveam fluturași în burtă, senzație pe care de mult nu am mai simțit-o și aș da orice să o mai trăiesc o dată.

Parcă văd cum intra tata cu bradul pe ușă, exact ca un erou, și apartamentul nostru mic, de două camere, pe loc se umplea cu mireasma proaspătă a Crăciunului. Tata scurta tulpina bradului, tăindu-i crengile de la bază, apoi îl fixa bine în stativul cu trei piciorușe, asigurându-se că stă trainic, iar noi, ca vrăjiți de importanța acestui proces, stam și urmăream fără să respirăm, de parcă ne era frică să deranjăm cumva evenimentul.

Apoi, tata aducea de la balcon cutia cu jucării. Scotea din ea mai întâi luminițele, care ajungeau pe brad primele. Eu și fratele nu interveneam în acest ritual, căci tata știa cum se face asta, bine și frumos. Noi, deși ardeam de nerăbdare să ne scăpăm în cutia cu jucării de brad, stam neclintiți, așteptându-ne rândul. În momentul în care se aprindeau luminițele pe brad, era startul pentru noi, deschideam atent cutiile cu baloanele multicolore de sticlă fragilă și cu foarte mare atenție le agățam pe brad, eu pe crengile de mai sus și Nelu, fiind mai mic, pe cele de mai jos. În casă cânta muzică populară și prin crăpăturile ușii din bucătărie încercau să răzbată diverse miresme de felurite bucate pe care le preparau mama cu bunica…

Cât de mult îmi lipsesc serile din ajun de Crăciun, cât de tare aș vrea să revin în timpurile când familia mea era împreună, lipseau grijile de azi și eu cu fratele ne savuram copilăria, căutând pe sub brad bomboane și mandarine de la Moș Crăciun. Nu știu dacă am reușit să le transmit copiilor mei aceleași senzații puternice, legate de Crăciun, dacă au și ei așa impresii de vrajă și fluturași în burtă în ajun cum aveam noi.

Azi totul e altfel, probabil așa cum era pe timpuri pentru părinții noștri, care alergau în ajun să ne cumpere daruri, brad, mandarine, portocale, care ne făceau extrem de fericiți. Acum, chiar dacă am peste 30 de ani, oricum aștept miracole de Crăciun. De fiecare dată când simt miros de brad și portocale, mă transfer pe o clipă în copilăria mea, când tata și buneii mai erau în viață și când noi eram cu toții acasă. Miracolul Crăciunului pentru mine este să am parte de aceste clipe, oricât de scurte, în care sunt din nou copil, acasă. Care este miracolul fiecăruia dintre voi?

Urez tuturor cititorilor Ziarului de Gardă numai miracole frumoase în seara de Crăciun.

Crăciun fericit!

Violina Ahtemenciuc, Canada