CAMPANIE: Pâine, suflet și speranță

Acest proiect a apărut la sfârșitul lunii mai, anul 2017, începutul, însă, datează de ceva timp, mai bine zis din ziua în care mi-am cumpărat o pușculiță și mi-am zis că voi pune în ea bani ori de câte ori voi avea ocazia… Aici, în Germania, vasele de sticlă pot fi reîntoarse la magazin, în schimbul costului acestora. Se întâmpla să găsesc sticle pe stradă, adunam sticlele pe care le cumpăram noi și le restituiam în supermarket. Banii luați în schimb îi adunam în pușculiță. De fiecare dată îmi ziceam că aceștia vor fi de ajutor pentru cineva, fără a ști pentru cine anume. Așa, împreună cu logodnica mea, am adunat banii de pe sticle, dar și banii mărunți care ni se dădeau rest de la diferite cumpărături, 2, 3, 5 Euro. Când și cum.

Când venise ziua să deschidem pușculița, m-am întrebat dacă nu ar fi bine să arăt lumii ce am adunat, în speranța că aș putea motiva pe cineva să facă la fel… Am filmat acel episod. Așa a apărut primul video din cadrul acestui proiect…

Astfel am decis să ajut familii din Moldova, în special cu copii, care nu consumă alcool, care știu despre importanța educației și care învață, în ciuda situației în care se află. Personal, provin dintr-o familie cu trei copii care nu a fost una săracă, ci bătută de soartă. Părinții noștri, însă, au făcut tot ce le-a stat în puteri ca să avem carte pe masă, să ne educe, să ne crească, deși celor din jur nici prin gând să le pese dacă noi mâncasem ceva, dacă părinții mai aveau puteri… În anii 2000, pe nimeni nu interesa viața celor de alături. Am trecut prin perioade foarte crunte… Acum, peste ani, m-am întrebat: cum oare era să ne simțim noi, pe când eram copii, dacă ar fi venit cineva cu cel mai mic cadou, cu cel mai neînsemnat ajutor? Cred că i-aș fi fost recunoscător până la adânci bătrâneți, l-aș fi iubit ca pe aproapele meu… Dar nu venise nimeni… Așa am decis să merg eu pe la cei care suferă, oameni cu poveștile lor aparte, cu suferințele lor. Oameni care, nici în 2017, nu sunt întrebați de nimeni dacă au sau nu nevoie de ceva… Așa, în câteva luni de zile în care am decis să reducem din cheltuieli pentru a aduna cât mai mulți bani, am acumulat împreună cu prietena mea 400 de euro. Când i-am povestit unui prieten ce vrem să facem, el a decis să facă parte din echipa noastră și a mai oferit 50 de euro. Așa, prin mai-iunie, aveam 450 de euro care urmau să ajungă la cineva. Am plecat în Moldova, am discutat cu fratele meu și cu niște prieteni. Am căutat o familie cu copii. Am găsit o familie în satul Horești, Ialoveni, o familie cu 6 copii. Am plecat la primărie, la asistența socială, le-am vorbit despre intenția noastră și am rugat să ne spună mai multe despre acea familie. Am vrut să aflăm de ce ar avea ei nevoie. Atunci ni s-a spus că ei ar avea de toate, că, după ce au apărut la TV, lumea a adunat toate cele necesare, că ar mai avea nevoie doar de un cuptor cu microunde. Atunci am cerut să ne recomande altă familie, care se descurcă greu. Așa am ajuns la familia Panco, formată dintr-o femeie de 37 de ani, părăsită de soț, cu patru copii în grija sa: doi băieți gemeni, de 4 ani, și două fete, de 13 și 14 ani… Când am ajuns la ei, am constatat că trăiau în casa buneilor și dormeau toți 5 într-un pat… Mai bine zis, două pătucuri pentru copii și un divan din 1990, lipite între ele. Am întrebat de ce ar avea nevoie. Mama ne-a spus că fetele vor o cameră aparte, cu paturi și cu mobilă. Cu ajutorul Domnului, le-am realizat dorința.

Ulterior, cu ajutorul unor prieteni din Germania, am mai colectat bani și, peste o lună, am revenit iarăși în Moldova, ajutând alte două familii. Pe 20 august, voi fi iarăși acasă, pentru a ajuta pe cineva. Deocamdată, nu știm exact pe cine, pentru că noi alegem oamenii la întâmplare, criteriul principal e să nu consume alcool. Pe viitor, intenționăm să extindem campania, implicând în ea atât persoane din Germania, cât și turiști străini care vizitează această țară, dar mai ales conaționali de-ai noștri, care cunosc cel mai bine realitățile din R. Moldova. Încercăm să-i facem pe oameni să înțeleagă că ajutor înseamnă jertfă…

Andrei Chirică, Germania

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *